Reverie de toamnă târzie…
Reverie de toamnă târzie… sau de iarnă sau… Enjoy!
Crosul companiilor – Oradea
În data de 11 octombrie 2015 alergătorii amatori din companiile bihorene participă la Crosul Companiilor Oradea. Evenimentul are loc în Parcul I.C. Brătianu, promovează beneficiile practicării alergării și un stil de viață sănătos. Concurenții se pot înscrie la proba individuală sau pe echipe. Traseul competiției măsoară aproximativ 6 km și va fi parcurs pe aleile parcului de 3 ori de fiecare participant.
My name is Tag! Laser Tag!
De fapt nu chiar Laser Tag, ci Sniper. Cel puţin aşa m-a „botezat” computerul care se ocupă de jocul numit Laser Tag de la Laser Star Arena (pe Alecsandri, lângă Clubul The One, mai precis la intrarea principala a fostei fabrici de confecţii Oradinum). Până aseară ştiam despre Laser Tag strict ceea ce află tot omul de pe net. Ştiam că e un fel de paint-ball dar fără bile şi vopsea. Pentru început pot spune că şi numai atât e destul pentru a mă face un mare fan al „sportului”: gata cu salopetele incomode, gata cu mizeria, gata cu lovituri dureroase încasate, gata cu… Destule avantaje? Dar hai să vă spun ce este, nu ce nu este Laser-Tag: în primul şi în primul rând este un fel de Counter Strike live, în care „arma” seamănă vag cu o armă adevărată şi este conectată la o vestă pe care sunt plasaţi senzorii (zonele de ţintă) pe care trebuie să le nimereşti. În plus, ca regulă de bază, în jocurile de Laser Tag nu ai voie să fugi.
Scenariile posibile de joc sunt foarte multe, spre nelimitat, aşa că de multe ori e mai bine să lăsaţi administratorii jocului să vă recomande ceva. Exemple de scenarii: individual – fiecare jucător pe cont propriu; team play – 2 echipe se atacă reciproc, câştigţnd echipa cu cele mai multe puncte; eliminator – fiecare jucător este pe cont propriu, în prima jumătate de timp adună vieţi împuşcându-i pe ceilalţi, iar a doua jumătate încearcă să nu moară, pentru că pierde din vieţi dacă este împuşcat; team capture – două echipe, dar în momentul în care un jucător e împuşcat de un membru al echipei adverse, trece automat la acea echipă, vampire – un jucător e vampirul care, în momentul în care împuşcă un „human” îl convertește în vampir, etc… Timpul poate fi ajustat, la fel numărul de vieţi, de „gloanţe” sau nivelul de experienţă. Toate astea la un preţ de 1 leu/minut/jucător. Aproape gratis, dacă e să mă întrebaţi pe mine…
Patronii localului l-au conceput ca pe un mijloc de petrecere a timpului liber, dar mai ales, CA PE UN MIJLOC DE COMBATERE ŞI ELIMINARE A STRESULUI! Nu e o glumă, la fel cum nu e o glumă faptul că în Bucureşti marea majoritate a jucătorilor sunt femei (undeva între 60 şi 70%). Poate aşa încerc eu să-mi explic cum de Ioana a câştigat detaşat de câteva ori în diverse scenarii de joc, devenind Laser Tag Queen, fiind mai apoi încoronată unanim şi Laser Tag King. Juriul a fost format din Cristi Ursuţ, Bogdan Pater, Dan Ille, Dan Marius Sabău, Sebastian Mazilu, Mihai Zmole, Ioana Ştef şi ultimul pe listă, cu voia dumneavoastră, EU.
AND WE HAD A VERY GOOD TIME!!!! Au trecut două ore fără să ne dăm seama…
Serbările Cetăţii Oradea 2012
Da, încep azi, pe căldurile astea copleşitoare (probabil că niciun alt festival „Serbările Cetăţii Oradea” nu a mai avut parte de o astfel de caniculă). Ca să fiu scurt, e vorba de 3 zile de muzică şi voie-bună. Dacă vreţi bere bună şi rece… aici găsiţi!
Să ne vedem sănătoşi.
Programul festivalului:
Vineri, 6 iulie 2012
12.00-19.00 Pregătiri pt. concurs de tir cu arcul tradiţional dotat cu trofeul „Cupa Cetăţii”
12.00-14.00 Ghidaj în Cetatea Oradea (tur 1)
14.00-19.00 Activităţi interactive cu mesteşugari
15.00-17.00 Ghidaj în cetatea Oradea (tur 2)
16.00-17.00 Lansare carte Olimpia Mureşan în Sala Multifuncţională “Grota Roşie”
16.00-19.00 Trageri interactive cu arcul tradiţional
17.00-19.00 Ghidaj pe traseul strada Republicii-Piaţa Unirii-Cetatea Oradea (tur 3), pornire din faţa Magazinului Universal Crişul
19.00-23.00 Concert rock – Noris, Sanctuar, Reverse Nation, Celelalte Cuvinte
Sâmbată, 7 iulie 2012
10.00-18.00 Concurs de tir cu arcul tradiţional dotat cu trofeul „Cupa Cetăţii”
10.00-19.00 Expoziţie de costume şi steaguri medievale din materiale neconvenţionale Remix Medieval
12.00-14.00 Ghidaj în Cetatea Oradea (tur 1)
12.00-18.00 Interactivitate cu trupa de muzică medievală Bordó Sárkány Régizene Rend
12.00-19.00 Atmosfera medievală întreţinută de Paladinii de Terra Medies
14.00-19.00 Activităţi interactive cu mesteşugari
14.00-19.00 Trageri interactive cu arcul tradiţional
15.00-17.00 Ghidaj în Cetatea Oradea (tur 2)
15.00-17.00 Ghidaj pe traseul strada Republicii-Piaţa Unirii-Cetatea Oradea (tur 3), pornire din faţa Magazinului Universal Crişul
17.00-18.00 Lecţie deschisă despre patrimoniul şi arhitectura oradeană / Proiecţie în Sala Multifuncţională “Grota Roşie”
17.00-19.00 Prezentare interactivă de cai
18.00-19.00 Concert cu trupa medievală de cimpoieri Bordó Sárkány Régizene Rend
19.00-20.00 Piesa de teatru “Văduva Veselă”
20.00-21.00 Concert de muzica medievală Bordó Sárkány Régizene Rend şi jonglerii cu foc
21.00-23.00 Concert folcloric şi folk “ Ansamblul Bihorul”, “Emeric Imre Band”
Duminică, 8 iulie 2012
09.00-14.00 Concurs de tir cu arcul tradiţional dotat cu trofeul „Cupa Cetăţii”
10.00-19.00 Expoziţie de costume şi steaguri medievale din materiale neconvenţionale Remix Medieval
12.00-14.00 Ghidaj in cetatea Oradea (tur 1)
12.00-16.00 Interactivitate cu trupa de muzică medievală Bordó Sárkány Régizene Rend
12.00-19.00 Atmosferă medievală întreţinută de Paladinii de Terra Medies
14.00-19.00 Activităţi interactive cu mesteşugari
14.00-19.00 Trageri interactive cu arcul tradiţional
15.00-17.00 Ghidaj in cetatea Oradea (tur 2)
15.00-17.00 Ghidaj pe traseul strada Republicii-Piata Unirii-Cetatea Oradea (tur 3), pornire din faţa Magazinului Universal Crişul
16.00-17.00 Concert de muzică medievală Bordó Sárkány Régizene Rend şi jonglerii cu foc
17.00-18.00 Lecţie deschisă despre patrimoniul şi arhitectura oradeană / Proiecţie în Sala Multifuncţională
17.00-19.00 Prezentare interactivă de cai
19.00-20.00 Piesa de teatru “Poiana Dragonilor”
20.00-22.00 Concert Alexandrina Chelu, AD-Hoc, Compact
Bine v-am regasit!
Sper ca ati fost cuminti cat timp am lipsit. Vad ca ati ales la Primarie pe cine merita. Ca o paranteza: nu am scris absolut nimic despre alegerile din aceasta primavara constient fiind ca voi fi plecat in concediu fix in aceasta perioada. Daca era sa fiu in localitate la data alegerilor il votam tot pe Bolojan, dar nu stiu daca votam si pentru consiliul local si cel judetean, pentru ca nu cred in aceasta alianta stanga-dreapta.
In rest numai de bine, iar ca sa va fac pofta si voua de concediu, iata un preview:
Prognoza meteo…
Ca la orice sfârşit de săptămână, te interesezi de condiţiile meteo în care-ţi vei petrece zilele libere. Afli următoarele:
Deci… cum stăm duminică? Ă?
De AICI.
(VIA)
Explore the Carpathian garden!
Chiar dacă nu mă încântă prea tare sloganul ăsta trebuie să recunosc că reflectă exact realitatea noastră românească, pentru că singurele lucruri vizitabile şi autentice din ţara noastră sunt minunile create de natură. Şi sunt multe!
De multe ori stăteam de vorbă cu prietenii şi încercam să găsim modalităţi de a aduce turişti străini prin ţărişoara noastră. Pornind de la premisa că vesticii vin cu maşina (de cele mai multe ori închiriată) să-şi petreacă vacanţa pe cont propriu şi să descopere „things”, am ajuns la concluzia hilată că singurul turism rentabil şi de succes ar fi cel extrem. Şi aici începeam noi să râdem ca proştii şi să venim cu idei care de care mai trăznite: pescuitul la dinamită şi la curent electric; concurs de călcat găini pe uliţele satelor; cules de mure în apropierea bârlogurilor de urşi, etc, etc, etc. Dintre toate ieşea în evidenţă „a circula pe drumurile publice”. Trebuie să recunoaştem că e un sport extrem să circuli pe şoselele din România, aşa că sloganul turistic al ţării e cât se poate de potrivit: pe fundul craterelor din şosele poţi studia adevărate ecosisteme nederanjate de mâna omului!
Lăsând gluma la o parte, locuri de vizitat sunt foarte multe. Pornind de la Oradea, un turist ce intră în ţară pe la Borş, ar putea vira la dreapta înspre Beiuş pentru a ajunge în Pietroasa, la Peştera Urşilor. Ar fi indicat ca respectivul turist să închirieze o maşină, date fiind drumurile de pe la noi, să nu şi-o rupă pe cea personală. De la intrarea în ţară ar parcurge cam 100 de kilometri ca să ajungă la destinaţie, pe care îi face în aproximativ 2 ore. Ce ar avea de văzut? În primul rând peisajele (la viteza cu care circuli în siguranţă prin România ai timp să vezi toate detaliile), iar apoi ar fi peştera în sine, una dintre puţinele din lume în care se păstrează scheletul întreg al unui urs de peşteră (Ursus Spelaeus).
După un scurt popas prin localitatea Pietroasa, următorul punct de interes ar fi Padiş. Aici minunăţiile naturii sunt aproape la tot pasul, iar vizitarea lor ar cere mai mult de o zi, drept pentru care s-ar impune cazarea la o pensiune din zonă. Nu fac reclamă, dar recomand pensiunea Anett mai ales pentru bucătăria pe care o are. E fantastică! În fine, după ce laşi maşina în parcare şi bagajele în cameră faci o mică plimbare pe Valea Aleului, ca să te obişnuieşti cu aerul tare de munte. Seara, o masă copioasă la pensiune. Dimineaţa trebuie să fii pregătit pentru drumurile lungi care te aşteaptă: Cheile Galbenei, Cetăţile Ponorului, Gheţarul „Focul Viu”, Poiana Florilor, toate te aşteaptă cu privelişti minunate. Poţi alege oricare din traseele marcate. Pentru un turist cu puţin timp la dispoziţie, două zile sunt suficiente pentru a se îndrăgosti pe veci de zonă. Ultima oară am văzut grupuri de turişti cehi care spuneau că vin a doua oară şi mai vor să vină mulţi ani de aici încolo…
După două zile de hălăduit prin Padiş, turistul nostru poate urca în a sa maşină închiriată cu direcţia Izbuc. Aici ar fi de vizitat atât mănăstirea cât şi izvorul de al cărui nume se leagă numele localităţii. Aici găsim cel mai reprezentativ izvor carstic intermitent din România. Aşezarea este justificată de prezenţa izbucului cu o deosebită reputaţie, pe care şi-a câştigat-o datorită unui sistem interesant de ieşire a apei: 15 – 20 minute este sec, apoi cu un zgomot puternic începe să iasă apa care umple un mic bazin de piatră, din care se scurge făcând o cascadă micuţă; după 2 minute apa încetează să curgă, pentru a reveni apoi după alte 15 – 20 minute. „Izbucul de la Călugări avea în trecut faima de a prezenta un ritm dublu (o erupţie de 2 minute urmată de o pauză de 15 – 20 minute, o nouă erupţie de 2 minute urmată de o a doua pauză de astă dată de 2 ore), care s-a pierdut acum, prin deschiderea unei fisuri carstice care scurtcircuitează sifonul intermediar. Dar chiar şi aşa el constituie un interesant şi rar fenomen carstic, fapt pentru care a fost daclarat monument al naturii pus sub ocrotire.”
Uite cum poţi face turism în România, fără să te depărtezi la mai mult de 150 de km de graniţă şi asta în doar 5 zile! Problema este lipsa infrastructurii care să pună în valoare toate aceste obiective şi lipsa de informaţii despre ele (sunt curios când va face Ministerul Turismului măcar un recensământ al pensiunilor, dacă nu a obiectivelor turistice). Pensiuni sunt, iar de maşină rezistentă poţi face rost uşor. Vacanţă plăcută!
Acest articol a fost scris pentru concursul SuperBlog 2011.
Coşmarul turismului românesc…
Turistul!
Un colţ de rai…
… sau un alt fel de „Redescopera România”…
Acest peisaj îmi spune „bună dimineaţa” de câteva zile.
Arşiţa şi orădenii
Unde erau orădenii duminică în timpul arşiţei?
În Stână, la Izvorul Minunilor.
Am devenit mai mobil
Dupa cum spuneam, m-am dotat cu un smartphone. Mai exact cu un Samsung Galaxy I5500. Frumos, mic dar mai ales simpatic. Si cu Android.
De proba, postez acum primul articol de pe el, impreuna cu o imagine ce mi-a ramas pe retina si pe papilele gustative. OZN-ul din imagine se cheama „papanas” si se gaseste la restaurantele Oscar si Casa Vanatorului din Iasi. Si e la fel de bun precum arata!
Brad mare pentru spaţii mici
Stai la bloc, ai loc puţin în cameră dar vrei să-ţi fericeşti copilul cu un brad mare? La Carrefour ERA am găsit soluţia! E drept că după Anul Nou, dar e o idee bună pentru Crăciunul care vine. Ia uitaţi aici mândreţe de brad (scuzaţi calitatea extrem de proastă a fotografiei, dar e făcută cu telefonul):
Super-oferta pentru vacanta de vara 2011
Ca tot suntem imediat in luna cadourilor, cand se fac pachete cu reduceri semnificative pentru vacantele de anul viitor, vin cu o
Concert „Marius Pop & The M Theory”
Mai tineti minte experimentul ACS (arta compozitionala spontana) desfasurat in PodZ? Ei bine, acum va avea loc si un turneu de lansare a albului „First Step” al lui Marius Pop si a formatiei The M Theory. Turneu care incepe la Oradea. Unde? La ARLUS (Casa de Cultura a Municipiului). ATENTIE! Locuri limitate! Spectacolul incepe la ora 18:00, asa ca incercati sa ajungeti din timp ca sa nu va treziti cu usa in nas!
Nu ratati! Pur si simplu merita vazut!
Vacanta 2010 (II)
Daca pana acum nu ati fost la Praid, va rog sa incercati sa mergeti. Minim o saptamana. Cuvintele nu sunt destule sa descrie senzatia si impresiile. Dupa ce treci de forfota din jurul intrarii in salina, e chiar relaxant sa vizitezi zona. Daca nimeresti o cabana undeva mai sus de Casa Piratilor (ei bine, da, exista si acolo un restaurant cu acest nume, inrudit cu cele din Oradea si Cluj), linistea te invaluie, iar dupa 2-3 zile
Vacanta 2010 (I)
Pornind la drum, am zis initial ca nu ma opresc pana la Praid, dar totusi am facut-o. La Cluj. La Polus. Si ce mi-au vazut ochii? Ditai scena in mijlocul drumului! Si atunci mi-a picat fisa ca am nimerit in ziua concertului Iron Maiden de la Cluj. Mi-am amintit ca nu mi-am luat bilet (desi o doamna/domnisoara din partea organizatorilor m-a sunat si m-a intrebat acu’ cateva luni daca vreau saparticip la „cel mai mare eveniment muzical din Romania” pentru numai …x… lei), tocmai pentru ca in perioada concertului eram plecat in Praid. Bun, zic, l-am ratat si pe asta ca si pe Def Leppard. Atunci aveam scuza ca eram dupa nunta, acum… Nu mai conteaza, sanatatea Bulinei e mai importanta, asa ca am plecat voiosi spre salina din inima Transilvaniei. Asa se vedea scena din parcarea de la Polus, de langa intrarea de la Pizza Hut:
Odata ajunsi la destinatie, obositi dar fericiti, ne-am odihnit instant doar privind imagini de genul:
Asa-i ca avem o tara frumoasa? Eu cred ca da!
A mai trecut o vacanta…
Dupa cum ati putut observa, am absentat ceva vreme. Dintr-un motiv bine intemeiat si binevenit: vacanta! Mi-am luat trei saptamani de vacanta ocazie cu care am luat si o pauza de bloggerit.
Bineinteles ca in vacanta am fost plecat. Si bineinteles ca voi povesti de-a fir a par cum mi-am petrecut la Praid impreuna cu Bulina Atomica, cu mamica ei si cu familia unei colege de gradinita a Bulinei. Pana atunci va arat doar o poza ca sa va deschid apetitul.
V-a placut? O sa mai aveti!
Jurnal de vacanţă (2. Drumul şi consumul)
Iată că scot de la naftalină un articol mai vechi, de vacanţă, că mi-am amintit de vară şi soare. Scriam de drumul cu Săndelu’ la mare. Aici aveţi continuarea.
Jurnal de vacanţă – (1. Review Sandero)
Ca să încep cu începutul, mi-am spus că trebuie să fac un review de Săndel, că doar el ne-a dus în vacanţă. Noi, adică Bulina Atomică, soţia (evident că a mea) şi EU.
Deşi e al nostru din iulie 2008, nu i-am făcut până acum o probă la drum întins. La startul în prima şi marea noastră aventură împreună ajunsese la aproape 10000 km. După, avea să indice puţin peste 12000 km. L-am pus la treabă în cam toate condiţiile de drum din ţărişoara asta a noastră. Rezultatul? Veți vedea în cele ce urmează. Datele tehnice sună cam aşa: model Laureate, motorizare 1600 cmc, benzină, 90 CP, injecție multipunct (MPI), dotat cu ABS, dublu airbag faţă, aer condiţionat, geamuri faţă electrice, computer de bord, etc.
Kilometri parcurşi în test – 2068 km;
Benzină consumată pe parcursul testului – 142,2 litri;
Consum mediu pe durata testului – 6,8 litri (doar benzină CO95);
Viteză medie – 60,2 km/h
Având la bord două persoane plus un copil, cu bagajele aferente, Sandero îşi arată limitele. Din start nu aveam suficient loc pentru bagaje, adică 3 geamantane, o ladă frigorifică electrică şi 3-4 plase cu diverse lucruri care nu încăpeau sau nu-şi aveau locul în geamantane. De ce 3 geamantane? Fiecare cu bagajul lui şi fiecare cu haine atât pentru mare cât şi pentru munte. Deci prima „lozincă” cum că Sandero e maşină pentru familii tinere a căzut: poate familii fără copii compuse exclusiv din cei doi soţi. În cazul nostru se impunea şi porbagajul de plafon, pe care totuşi nu-l recomand pentru că ar creşte consumul şi aşa destul de ridicat.
Ţinuta de drum lasă puţin de dorit pentru amatorii de viraje strînse: balansul datorat gărzii la sol nu te lasă să iei viraje la limită, asta în condiţiile în care portbagajul plin ar fi trebuit să aşeze mai bine maşina pe drum (cel puţin de la volan aşa se simte). Am încercat să iau viraje în viteză, dar din cauza comportamentului subvirator m-am lăsat păgubaş (nu vroiam să-mi trezesc odrasla cu manevre de raliu).
Deranjant este urletul motorului, prezent permanent. Până la 2000 îi simţi prezenţa, dar nu deranjează, ci chiar dă senzaţia de forţă. Peste 2000 devine enervant, mai ales dacă ai de parcurs distanţe mari. Probabil că e făcut pentru cei care schimbă viteza „la ureche” (nu că ai avea prea mult timp în trafic să te uiţi la turometru). Ce nu am înţeles este de ce producătorul recomandă în treapta a IV-a şi a V-a viteza de 50-60 km/h: eu ştiam că în felul ăsta îl ţii subturat, ceea ce ar da un consum mai mare, dar, surpriză, recomandarea este exact ca să scazi consumul. La o turaţe constantă de 3000 rpm (până la Piteşti la intrarea pe autostradă) şi viteză de maxim 90 km/h, am înregistrat un consum mediu de 6,5 l/100 km, asta în condiţiile în care am urcat pe Piatra Craiului (între Bihor şi Cluj), am mers pe valea Oltului şi am urcat Dealul Negru. Începând cu autostrada a urmat dezmăţul. Consumul creşte enorm la peste 110 km/h, de unde am dedus că Sandero nu este făcut pentru autostradă, cel puţin nu cu această cutie de viteze: până la Constanţa am mers pe două autostrăzi (Bucureşti-Piteşti şi Soarelui) iar consumul mediu a crescut până la 7,2 l/100 km. Uneori am trecut de bariera celor 130km/h legali, iar maximul a fost de 151 km/h, măsuraţi de GPS, ocazie cu care am constatat că între vitezometru şi viteza reală este o diferenţă de 8 până la 14 km/h. M-am gândit că poate e pentru Gigeii care vor să se dea granzi cu viteza: băieţi, calm că nu e ceea ce pare, viteza voastră e mai mică decăt ce vă arată la bord. Oricum viteza pe care o recomand e undeva între 110-120 km/h. Peste, pe lângă consum ridicat, creşte puţin şi balansul. Dacă trece/treci în viteză pe lângă o maşină mai mare (în speţă TIR), te balansezi ca naiba (cu toate că, repet, maşina era încărcată).
Deşi e aerodinamică simţi vântul lateral foarte bine, ceea ce nu e prea plăcut la distanţe mari. Noroc cu direcţia care e destul de uşor de manevrat şi stăpânit (fiind servo).
Depăşirile se fac destul de lejer, de unde am tras concluzia că cei 90 de cai sunt suficienţi pentru drumurile noastre şi te scot din rahat la nevoie. Sunt prea puţini dacă dai drumul aerului condiţionat şi ai nevoi şi de forţă pentru o depăşire pe autostradă: în momentul în care l-ai pornit simţi o scădere semnificativă de putere, care ar trebui să te pună în gardă la o eventuală depăşire (recomand deconectarea AC la depăşiri la viteze mari). Am încercat şi depăşiri începute direct din treapta a IV-a şi am constatat că se comportă destul de bine.
Un mare minus este raza de bracaj mare. Pentru o maşină scurtă, care pare făcută pentru oraş, manevrele în spaţiu mic sunt destul de anevoioase şi necesită multe manevre ample stânga-dreapta din volan şi înainte-înapoi. După parerea mea, prea multe. Spre exemplu, cu Skoda Octavia de la firmă, pentru aceleaşi manevre, în acelaşi spaţiu, fac mai puţine manevre, cu toate că maşina e cu mult mai mare.
Bordul este spartan şi mi se pare destul de ergonomic. Total aiurea mi se pare amplasarea şpriţului pentru lunetă (sus şi lateral) ceea ce face să nu fie bine spălat geamul dacă ai nevoie de el curat (şi ai nevoie destul de des, dat fiind că se stropeşte extrem de repede pe ploaie).
Una peste alta, maşina s-a comportat bine la mers „cuminte”. Nu recomand stilul sportiv pentru că este dezavantajos din toate punctele de vedere. Poate cu motorul 1,6 16v, suspensii mai rigide şi cu garda la sol micşorată pe faţă situaţia ar fi cu totul alta, chiar ar putea ieşi un sportiv destul de bun.
Din ce ne spune constructorul, Sandero este o maşină de familie, şi chiar aşa şi este dacă o conduci temperat. Altfel ai şanse măricele să ajungi primul la Judecata de Apoi.
Bine am venit! Bine m-ați regăsit!
Uite că a trecut și vacanța, prilej (pentru unii) de relaxare. Adică pentru cei care nu au o Bulină Atomică în dotare.
Voi reveni cu povești și povestiri de pe unde am fost, dar și cu un interesant review asupra noii minuni românești: Dacia Sandero. Până atunci, toate cele bune și bine că v-am regăsit.