Skip to main content

Etichetă: critici

Şomajul şi asistenţa socială

Scris de Andrei în . Publicat în critici, de criza, economice, eterna si fascinanta Romanie, opinii. 3 comentarii la Şomajul şi asistenţa socială

Da, ştiu, nu e unul şi acelaşi lucru, dar se pare că încă multă lume nu înţelege.

Asistenţa socială constă în acordarea unor ajutoare materiale unor persoane ce nu se pot întreţine din varii motive (de obicei pe caz de boală, incompatibilă cu munca). În ultimii 20 de ani, au beneficiat de asistenţă socială diverse categorii de persoane, pe considerentul că România este un stat social şi că în Constituţie este scris dreptul fiecărui cetăţean de a avea un nivel de trai decent (art.43, alin.1).  Aşa s-a ajuns la stabilirea venitului minim garantat de către stat. Din punctul meu de vedere e bine că se pune o oarecare ordine în sistemul asistenţei sociale, reducându-se cazurile de acordare. Câţi nu am văzut oameni perfect sănătoşi, care nu muncesc, dar primesc venitul minim garantat? Aşadar hai să mai tăiem.

În privinţa şomajului, lucrurile stau puţin altfel: ai cotizat la un fond pentru a te asigura de riscului producerii unui

Continuă lectura

Norocul e cum ţi-l faci…

Scris de Andrei în . Publicat în concurs, critici, eterna si fascinanta Romanie, foto, opinii, Romania. 9 comentarii la Norocul e cum ţi-l faci…

A demonstrat-o înca odată (dacă mai era necesar) MTV România, parte a Media Pro. Astfel, ceea ce începuse ca o glumă din partea câtorva bloggeri a devenit o luptă între o parte dintre utilizatorii internetului din România şi maşinăria de marketing a Media Pro.

Să prezint faptele. Timp de o lună vizitatorii sitului MTV România puteau să voteze pentru a alege „cel mai tare hit al ultimilor 15 ani„. Melodie românească bineînţeles. Între piesele uploadate s-a strecurat (din greşeală sau la mişto) şi piesa „Dozatorul” compusă şi interpretată de DJ Boroş. Drept să recunosc, nu am auzit-o niciodată până la acest concurs, la fel cu nu am auzit niciodată de DJ Boroş. Dintre toate propunerile fiind cea mai proastă piesă, a aprins în cineva scânteia de revoltă faţă de muzica difuzată de franciza românească a reputatului post de televiziune occidental MTV. Şi a început „rivoluţia”. Scânteia aprinsă de UtopiaBalcanica s-a extins treptat şi la alţi bloggeri, care i-au dat amploarea unui incendiu. S-au aprins pe rând (nu neapărat în ordinea asta) Ovi Sirb, Denisuca, Ovidiu Eftimie, RezistentaUrbana, DailyCotcodac, Morom3t3, SkyLovers, Romanika.eu, FurtDeCurent, DumneZERO, Webcomics, ARHI, DeCeBlog şi mulţi, mulţi alţii pe care nu i-am urmărit. Votul părea să dea un câştigător clar în piesa „Dozatorul”, mai ales că pe la jumătatea concursului avea dublul numărului de voturi faţă de contracandidat (Voltaj – „20”). Până în ultima zi de concurs (30 noiembrie, ora 23:59 conform regulamentului postat de MTV România) „Dozatorul” conducea. Cum s-au schimbat liderii puteţi vedea pe Contrasens. Interesant este că dacă DJ Boroş creştea încet dar constant, Voltajul creştea în salturi (între 20 şi 50 de voturi deodată). Miezul nopţii a prins Voltajul pe primul loc cu fix 110 voturi avans, unde doar cu o oră înainte era condus cu mai mult de 100 de voturi. În ultimele ore de votare s-au încins Twitter-ul şi Facebook-ul. Dacă îndemnurile erau clare spre „Dozator”, nimeni nu a sesizat să existe o mobilizare similară pentru Voltaj. Nici una din piesele clasate de la locul 3 în jos nu au înregistrat creşteri semnificative care să indice vre-o implicare.

La câteva minute după încetarea oficială a votului apare pagina următoare:

Vă rog să remarcaţi numărul de voturi strânse de Voltaj. Nu, nu e codat. Pur şi simplu pagina a fost scrisă cu ceva vreme înainte, neştiindu-se cu ce număr de voturi va castiga Voltaj. Dar se ştia că va câştiga. Felicitări, aţi asistat la un exemplu clasic de furt a unui concurs, după principiul „concursul se ţine joi, dar postu-i ocupat de marţi”.

Eu propun şi numărarea voturilor contra. S-ar schimba automat câştigătorul.

Motivele.  Pentru cine nu ştia, 1 decembrie 1996 este ziua lansării primului album Voltaj, ce se numea „Pericol de moarte”. Aşa că era de-a dreptul imposibil ca după 14 ani, o formaţie sub contract cu Media Pro, să nu câştige „simbolic” un concurs de hituri româneşti ale ultimilor 15 ani (de ce nu 20?).

Morala. Întotdeauna ei vor putea fura mai mult decât putem noi vota!

P.S. ProFM a dovedit că sloganul i se potriveşte ca o manăuşă: „The Hit Factory”. Aşteptăm deci un nou album (aniversar) Voltaj, care să rupă topurile.

Suntem independenti sau nu mai suntem?

Scris de Andrei în . Publicat în de criza, economice, opinii. 2 comentarii la Suntem independenti sau nu mai suntem?

Romania, ca sa aiba o „plasa de siguranta” a contractat un imprumut de la FMI in 2009. Doar de siguranta, ca altfel nu avea nevoie. Adevarul a iesit mult mai tarziu la iveala. Avea nevoie, inca de mult mai mult decat cat a imprumutat. Asta pentru ca mareata strategie „asteptam sa vedem ce-o sa fie” nu a mai functionat. Ce face Irlanda in situatie similara? Recunoaste (dupa cateva luni de minciuna) ca a gresit, dar nu vrea masuri de austeritate. Prefera falimentul indiferent de risc.

Asta inseamna sa ai sange in instalatie! Si asta inseamna independenta!

Trafic oradean (III)

Scris de Andrei în . Publicat în auto & moto, critici, Din Oradea, din trafic, eterna si fascinanta Romanie, foto. 7 comentarii la Trafic oradean (III)

Acum ca lucrarile in oras se incheie incet-incet (mult prea incet zic eu), se redeschid circulatiei drumurile care pana mai ieri ne faceau viata un calvar. Trecem peste faptul ca se raceste vremea dar asfaltarile continua. Acolo unde asfaltarile s-au terminat s-a instalat un alt fel de haos. Astfel, strada Primariei a redevenit sens unic incepand de azi dimineata, pe sensul Piata Independentei – bd. Decebal. Luni s-a revenit la sensul unic pe Jean Calvin (prin fata liceului Pedagogic) pe directia Iuliu Maniu -> Primariei. Atat eu cat si alti participanti la trafic nu stiam si am mers foarte hotarati ca pana acum cateva zile, de pe Primariei, pana am vazut semnul de acces interzis. A urmat un stanga-mprejur militaresc.

Maxima idiotenie se gaseste in centru, unde odata cu redeschiderea strazii Iuliu Maniu (sens unic dinspre Decebal pana la biserica Sf. Nicolae, ca si pana inainte de lucrari) s-a modificat sensul de circulatie pe Cuza Voda, devenind sens unic dinspre Mihai Viteazul spre Decebal. De ce? Nu inteleg si nici macar nu are logica. Deci avem acum un sens unic spre centru, Decebal -> Iuliu Maniu -> Piata Independentei si doua sensuri unice dinspre Mihai Viteazul spre Decebal, unul dupa altul: Cuza Voda si Mihail Kogalniceanu. Nici macar nu conteaza ca ultimele doua strazi sunt la distanta de nici 100 de metri. Asta in conditiile in care si strada Sucevei este tot sens unic pana la bd.Decebal in portiunea ce trece pe langa parcul Balcescu, la fel ca si strada Primariei (pe intreaga ei lungime). In total patru sensuri unice de iesire din centrul orasului si doar unul de intrare.

Sa fie asta o invitatie sa plecam naibii din Oradea?
Vizualizare hartă mărită

Bonus:

Ca sa puna capac nervilor de dimineata, gasesc in parcare un cretinoid. Sunt curios daca il vedeti (calitatea pozei lasa de dorit ca e facuta rapid cu telefonul) si daca ghiciti cate locuri de parcare bloca.

Reclama – sufletul comertului…

Scris de Andrei în . Publicat în critici, opinii, reclame. 5 comentarii la Reclama – sufletul comertului…

…sau comertul e sufletul reclamei? Intrebarea asta imi incretea mintea de mai multa vreme, dar azi am gasit la Arhi un articol ce dezbate oarecum problema, asa ca mi-a dat putina apa la moara. La analiza se ia una bucata produs. Marca nu conteaza. Dar produsul respectiv are imprimat/stantat/brodat/cusut logo-ul marcii respective. Daca esti cocalar sau pitipoanca alegi ca sigla respectiva sa fie de dimensiuni cat mai mari.

Pana aici toate bune. Dar daca tu cumperi produsul pentru calitatile lui si nu musai pentru marca? De aici se nasc cateva dileme: de ce platesc mai mult pe un produs de marca? Pentru ca se cheltuie mai mult in cercetare? Pentru ca se investeste mai mult in publicitate? Pentru prestigiul marcii? Faptul ca firma respectiva cheltuie mai mult in cercetare si dezvoltare se reflecta in calitatea produsului, ceea ce te si indeamna in final sa cumperi, deci e posibil sa fie asta cauza. Investitia in publicitate ar fi a doua, dar nu prea sta in picioare multa vreme. Asta pentru ca odata cumparat produsul, chiar tu ii faci reclama mai departe, deci… tu cumperi, tu faci reclama pe banii tai. Prestigiul marcii? Pai si aici esti la fel de „raspunzator” de popularizarea marcii ca si in cazul reclamei: porti brandul cu tine, la vedere si tot pe banii tai

Acuma vine si intrebarea: de ce sa nu fim platiti ca purtam siglele la vedere? In fond nu facem decat reclama. Da, pe banii nostri. De ce nu s-ar acorda un discount pentru reclama sau chiar sa fii platit? Sau pur si simplu sa se scoata marca pusa la vedere. Oricum, eticheta de pe produs iti spune cine e producatorul (asta daca il iei de nou), deci pentru sufletul tau cred ca ar fi suficient.

Pentru cine mai emit televiziunile?

Scris de Andrei în . Publicat în critici, opinii. 9 comentarii la Pentru cine mai emit televiziunile?

Ultimele ştiri din piaţa media vin cumva surprinzător faţă de replierea marilor jucători. Preţurile publicităţii au fost în scădere anul acesta, iar unele dintre televiziuni sunt pe punctul să tragă obloanele. Doar RDS&RCS intenţionează să deschidă una nou-nouţă. Şi se pare că intenţiile sunt de anvergură: Radu Moraru (Naşul de la B1 TV) e cel mai sonor nume ce se vehiculează până acum că se va regăsi în grila de programe a noului post.

Eu totuşi mă întreb pentru cine mai emit televiziunile? Mai ales că sunt atât de multe. Când ajung acasă de la birou încerc de fiecare dată să găsesc ceva interesant şi cât de cât relaxant, dar nu reuşesc sub nici o formă. Mă mai refugiam până nu demult în programele Discovery, dar nici astea nu mai sunt ce erau (nu ştiu dacă aţi observat, dar încep să se repete în heavy-rotation emisiunile). De pe la ora 6 încep emisiunile-vidanjă gen Happy Hour, Acces Direct şi alte mizerii. Astea pentru cine-s făcute? pentru că pe cine întreb îmi spune că nu urmăreşte. Şi întreb ceva lume. Am senzaţia că singurele emisiuni rezonabile sunt ştirile PRO Tv ale Andreei Esca şi Dr.Oz de la Euforia TV. În rest, apă de ploaie.

Oare care sunt cifrele reale de audienţă? Nu de alta, dar fiecare se laudă cu „noi recorduri” şi ştachete sculate ridicate la înălţimi ameţitoare.

Locuri de munca sau disponibilizari?

Scris de Andrei în . Publicat în critici, Din Oradea, economice, opinii. 2 comentarii la Locuri de munca sau disponibilizari?

Citesc pe situl televiziunii locale TVS ca urmeaza disponibilizari de personal la Spitalul Stationar II. E vorba despre angajatii de la bucataria care urmeaza a fi inchisa.

Angajatii bucatariei de la stationarul II al  Spitalului Judetean din Oradea stau cu  sabia disponibilizarilor deasupra capului.  Daca initial se vorbea despre modernizarea  ei, soarta „bucatariei de jos” este incerta  chiar si pentru conducerea unitatii  medicale, care a decis deocamdata sa o  inchida si sa mute personalul. Acesta va  munci la bucataria din cadrul spitalului, unde  se vor gati zilnic in jur de 800 de portii pentru  pacienti. „E mult de lucru si avem nevoie  de oameni, nu de disponibilizari”, spun  nutritionistii.

Intrebarea mea  este: „de ce nu se concesioneaza bucataria (cu pastrarea angajatilor) catre o firma de catering, care sa ofere pe langa mesele bolnavilor si pe cele ale personalului medical? Se stie ca o firma privata isi dimensioneaza mai bine activitatea. In acest fel asigura locuri de munca, hrana pentru pacienti (de ce nu si medici), produce si profit vanzand mare parte din productie. Totul local.

Asa suna teoria. Varianta inchiderii ar trebui sa fie ultima pe lista.

Solutie pentru reducerea coruptiei

Scris de Andrei în . Publicat în critici, economice, opinii, politice, Romania. 4 comentarii la Solutie pentru reducerea coruptiei

Reducerea cuantumului amenzilor. Reducand amenda, reduci „riscul de a fi corupt” a functionarului care o aplica. Cetateanul, poate plati, iar statul incaseaza banii. Functionarului i se rupe in cazul unei amenzi de 10 – 50 de lei; ce sa faca sa ia spaga? Cat? 5 lei? Pentru 5 lei sa riste puscaria?! No way! Si atunci aplica amenzi in nestire. Dar le aplica. Iar statul le incaseaza.

Cei care cunosc fenomenul pot sa confirme, ca o amenda uriasa ramane neplatita cu anii sau e contestata si in final este anulata. Daca ramane neplatita e contabilizata de ministerul de finante ca venit, chiar daca e evident ca nu se va incasa in veci, ramanane ca arierat si generand penalitati, care la randul lor devin arierate. Nu mai bine putin si des? Vorba evreului: „nu trebuie sa curga, e bine si daca picura”.

Cu ocazia asta rezolvam si problema „riscului de a fi mituiti” a functionarilor si in consecinta putem taia „stimulentul” (ca parca ala e rolul lui, nu?)

Functionarul roman – un asistat social?

Scris de Andrei în . Publicat în critici, economice, eterna si fascinanta Romanie, politice, Romania. 13 comentarii la Functionarul roman – un asistat social?

Ca nu sunt de acord cu „stimulentele” acordate functionarilor romani pentru a munci, se stie, am spus-o si o sustin in continuare, indiferent de parerile altora. Asta pentru ca pentru a munci ai un salar, nu un stimulent, iar daca nu-ti convine munca la stat esti liber sa pleci. In sectorul privat, stimulentul pentru munca e salariul si chiar jobul.

Adevarata problema nu consta in marimea salariilor functionarilor ci in numarul angajatilor. Ca sa nu ii dea afara, statul a gasit solutia diminuarii salariilor, care, sincer, mi se pare o tampenie fara margini. Asa cum autoritatile locale au aplicat metoda reducerilor de personal, tot asa puteau si cele centrale sa o aplice. Ar fi plecat tot aia care muncesc si-si vad de treaba si care nu au PILE. DAR, in plin secol 21, in era informatizarii sau cum vreti sa ii spuneti, in Romania, o tara mijlocie ca marime si ca populatie, calculatorul e folosit de foarte mica parte a functionarimii, cu toate ca nu exista institutie care sa nu fi cumparat la supra-pret tehnica de calcul. Daca ai de depus orice cerere, declaratie, etece., trebuie sa o faci in forma scrisa pe…. ati ghicit, hartie. Nu conteaza ca arhivele statului gem de documente pe care nu va apuca nimeni sa se uite vreodata. Orice institutie din tara asta care are si drept de control iti va cere sa vii si cu copii ale declaratiilor pe care le-ai depus deja, pentru ca e mai comod decat sa ti le caute in arhiva. De fapt care arhiva? Ca e imprastiata in toate zarile pe unde se mai gaseste putin spatiu neocupat in vre-o cladire a arhivelor nationale. Vrei adeverinta? Pai vii cu copii ale declaratiilor si iti facem! Atunci de ce sa nu-mi eliberez singur adeverinta daca actele de care ai tu nevoie pentru ea tot de la mine le iei? Care mai e rostul tau? Sa iei stimulente? Sa dai amenzi?

M-am enervat zilele astea si o sa spun cum, pentru ca merita toata atentia sa vedeti cum e tratat omul cu o bruma de initiataiva, cel ce refuza sa moara si care are tupeul (da, tupeul!) sa-si deschida un business in plina criza in Romania anului 2010.

Un cetatean strain infiinteaza o firma in Romania. Nici nu conteaza ca e strain, pentru ca e casatorit cu romanca, locuieste de ani buni in Romania, practic aici este casa lui. Firma infiintata are, conform legislatiei romane, cetatenia romana. Buuun! La un momentdat se gandeste omul nostru sa isi angajeze pe cineva sa-l ajute, iar daca tot angajeaza un om, sa se angajeze si el ca sa aiba macar asigurari de sanatate daca pateste ceva. De aici incepe distractia. Ca firma noua nu ai cod ITM. Ca sa-l primesti mergi la ITM cu copie dupa statut, copie dupa hotararea judecatoreasca de infiintare a firmei, copie dupa certificatul de inmatriculare al firmei, copie dupa actul de identitate al asociatului unic (societarului unic) sau ale administratorului (daca-s mai multi asociati). Primesti codul ala blestemat pe o bucatica de hartie, scris cu pixul. Dar daca vrea si proprietarul firmei sa se angajeze, mai ales ca nu e cetatean romat se complica lucrurile. Iti trebuie contractul de munca in 4 (patru) exemplare, nu in 3 ca la ceilalti angajati, o copie legalizata dupa permisul de sedere plus inca 2 copii xerox ale copiei legalizate, iar ultimul act este o adresa a firmei catre ITM prin care soliciti inregistrarea contractului pentru cetateanul strain. Depui toata hartogaria la registratura si astepti un raspuns, favorabil sau nu. Daca aveti impresia ca se termina aici, va inselati. Dupa toata tevatura, cetateanul strain-proprietar de firma-angajat al propriei firme trebuie sa isi echivaleze studiile din tara natala, chestie care se face la Bucuresti de catre Ministerul Educatiei. Nu vreau sa ma gandesc ce inseamna asta pentru bietul om, dar clar ca e chestiune de durata. Pana aici numar minim doi functionari in plus in sistem. Inmultiti cu 40 (numarul de judete) si vedeti cam ce inseamna doar pentru obtinerea unui cod pe care ar trebui sa-l obtii odata cu infiintarea firmei.

Acum omul are firma, are angajati, dar vine si prima lui declaratie pentru plata datoriilor catre stat. Aici nebunia e in toi. Teoretic, la administratia financiara depui declaratiile „100” si „102”. Dar nu poti daca nu ai depus asa-numitul „vector fiscal” sub forma declaratiei „010” sau daca nu ai declarat la infiintarea firmei la Registrul Comertului ca intentionezi in viitorul apropiat sa ai si angajati, deci sa le si platesti niste impozite, deci sa fii inregistrat ca platitor de impozite pentru salarii. Depui o delaratie „010”, ii faci o copie xerox si mergi cu ea la ghiseu impeuna cu declaratiile „100” si „102” prin care declari ca ai de dat bani la stat pentru ca ai angajati. Halucinant, nu? Depui o declaratie (010) prin care declari pe proprie raspundere ca vei depune declaratii pe proprie raspundere (100 si 102) cu sumele datorate statului in contul contributiilor pentru salariati. Sa-mi spuna cineva de ce toata tevatura asta? Sa fie mai multa hartie igienica la finante? Nu! Sa aiba acoperire niste posturi de functionari in cadrul ministerului, care doar invart niste hartii. Cati? Pai tot cam doua bucati functionari. Din nou inmultiti cu 40. Asta pentru ca oricum tu, ca administrator, depui orice declaratie PE PROPRIE RASPUNDERE!

Trecem mai departe. Mai ai de depus declaratii la sanatate, pensii si somaj. La pensii nu prea ai mari probleme, in afara de faptul ca trebuie sa mergi pana acolo, sa stai la coada si sa inregistrezi inca o bucata de hartie care ajunge cine stie prin ce vagauna. La sanatate, cel putin teoretic, poti depune declaratia prin mail. Teoretic, pentru ca… daca e firma noua, ea nu va figura in baza de date a Casei de Sanatate, drept pentru care trebuie sa mergi personal sa depui o copie xerox dupa certificatul de inmatriculare al firmei (da, acelasi certificat pe care il elibereaza Registrul Comertului si pe care l-ai mai depus odata la ITM), pentru luare in evidenta. Abia apoi poti depune declaratia online. Contabilizam inca un functionar in plus. Din nou inmultim cu 40.

Intrebarea mea, ca idiot platitor de taxe in Republica Corcodusiera Romania este: „de ce mama dracu’ nu se comunica automat certificatul de inmatriculare al firmei catre toate institutiile direct interesate?” Ca sa ma puna pe mine pe drumuri de zece mii de ori. Ca sa ia stimulente pe alergatura mea. Sa simt ca traiesc. Ca sa nu dea afara sistemul cativa oameni in plus. Ce ar costa Registrul Comertului sa comunice direct Codul Unic de Inregistrare peste tot unde e nevoie de el? La ce iti mai trebuie cod ITM atata vreme cat C.U.I.-ul e unic si irepetabil?

Astea-s motivele care ma fac sa cred ca functionarii publici din Romania nu sunt decat asistati social. Nu toti, dar destui. Doar in articolul asta am numarat aproximativ 200. Si asta doar in institutiile cu care ne intalnim cel mai des. Cati or mai fi, numai bunul Dumnezeu mai stie! In conditiile astea cum sa-si mai deschida cineva firma  si de ce?

Boc cel Mic al V-lea intra in Cartea Recordurilor

Scris de Andrei în . Publicat în critici, eterna si fascinanta Romanie, politice. 1 comentariu la Boc cel Mic al V-lea intra in Cartea Recordurilor

… sau a recoardelor…

Caz probabil unic in lume, guvernul a ramas in functie doar pentru ca nu au fost suficienti sustinatori ai motiunii, nu pentru ca ar fi avut el insusi sustinatori. In fapt nu a avut niciunul! Un singur vot a fost anulat, ceea ce logic inseamna ca respectivul nu sustinea nici guvernul si nici motiunea. Dupa aceeasi logica, in Parlamentul Romaniei, guvernul nu are sprijin nici macar in proprii parlamentari! Suntem de rasul curcilor.

Vorba poetului: „tara trista, plina de umor”.

Premiera!

Scris de Andrei în . Publicat în critici, eterna si fascinanta Romanie, opinii. Niciun comentariu la Premiera!

Consiliul concurentei a amendat CECCAR (Corpul Expertilor Contabili si Contabililor Autorizati din Romania) pentru fixarea tarifelor minime obligatorii. Amenda este una uriasa pentru Romania, aproximativ 950.000 euro. Stirea AICI

Problema adevarata ar putea veni in momentul in care se vor liberaliza tarifele: firmele de contabilitate si contabilii care au relatii stranse cu administratiile financiare vor pastra tarife crescute (ca deh, multe firme vor sa se puna la adapost de controale aiurea), iar cei care intr-adevar lucreaza, vor trebui sa scada tarifele ca sa-si pastreze clientii. Asta era o masura ce trebuia luata cu mult timp in urma. Poate asa si cei din finante isi vor dori mai cu sarg sa lucreze la stat si in absenta „stimulentelor”, pentru ca alternativa „la privat” nu va mai fi roz.

Ce misto e jocul la doua capete!

Scurte (20.10.2010)

Scris de Andrei în . Publicat în critici, Din Oradea, din trafic, opinii. Niciun comentariu la Scurte (20.10.2010)

Ma enerveaza la culme sa ma urc in taxi, iar cand ii spun adresa lu’ bou’, sa-mi spuna nonsalant „Stiti… sunt nou! Nu-mi spuneti pe unde e strada asta?” De fiecare data imi amintesc de testele date de soferii de taxi londonezi, care sunt obligati sa stie minim 2000 de strazi ale capitalei britanice. A fost chiar si un test al celor de la Top Gear, pentru a vedea cine ajunge primul la o anumita destinatie, taximetristul cu GPS sau cel care se bazeaza pe „harta” din cap. De fiecare data cand GPS-ul ii dadea o ruta, taximetristul ce trebuia sa foloseasca tehnologia de navigare avea de comentat: „eu nu as fi ales ruta asta, e prea aglomerata la ora asta, pierdem prea mult timp”. Intr-adevar, de castigat a castigat cel care se folosea de simtul propriu de orientare.

Daca intr-un oras ca Oradea, tu, taximetrist, nu cunosti strazile, de ce te mai apuci de jobul asta? Pentru ca e si el un job? Oare ce teste se dau pentru licenta? Cum se schimba o roata? Nu cred ca intereseaza pe cineva asta, ci sa ajunga in cel mai scurt timp la destinatie.

Vreau si eu o lamurire

Scris de Andrei în . Publicat în critici, economice, eterna si fascinanta Romanie, opinii, politice, Romania. 3 comentarii la Vreau si eu o lamurire

Cica „stimulentele” se vor acorda la functionarii de la finante pe baza de pertformanta! Ce e aia, cum se stabileste si de catre cine??? Cica un criteriu de pertformanta ar fi realizarea planului!?! Asta ce mai e??? Cumva functionarii publici lucreaza in fabrici, la norma??? In ce consta norma lor??? Amenzi? Pai atunci ne-am dus dracu’!!! Vor veni peste sectorul privat ca niste vulturi hamesiti si vor distruge ce a mai ramas in viata.

E vre-o diferenta?

Scris de Andrei în . Publicat în critici, politice, să mai şi râdem.... 1 comentariu la E vre-o diferenta?

Umoristul si caricaturistul brazilian Fernandes Millor a lansat o dezbatere publica cu tema <<Care este diferenta dintre „politician” si „hot”?>>
Un raspuns i-a atras in mod special atentia: „Diferenta dintre un politician si un hot este ca pe primul il aleg eu, in timp ce al doilea ma alege el pe mine. Am nimerit-o?”.
In replica, Millor a spus doar: „Stimate domn, sunteti un geniu. Sunteti singurul care a reusit sa gaseasca o diferenta intre cei doi”!!!

De ce nu merge tara asta? Oare?

Scris de Andrei în . Publicat în critici, eterna si fascinanta Romanie, opinii, scrieri. 13 comentarii la De ce nu merge tara asta? Oare?

Pentru ca nu muncim. Sau pentru ca atunci cand muncim ne doare capul, mana, piciorul sau pur si simpl in p**a. Sau nici macar acolo ci la cativa metri in fata. Pentru ca avem un aparat birocratic cat China, care stie sa te puna pe drumuri ca nimeni altul. Pentru ca avem servicii publice care numai gratuite nu sunt (sa nu-mi spuna mie cineva ca n-a dat niciodata o spaguta, ca nu-l cred).

Citeam articolul lui Sebi Bargau, legat de aventurile sale cu inmatricularea motorului. De fapt aventurile erau cu functionarii RAR care s-au ocupat de

Continuă lectura

Cine e de vina?

Scris de Andrei în . Publicat în critici, eterna si fascinanta Romanie, opinii, reclame. 2 comentarii la Cine e de vina?

Ma uit de ceva vreme la televizor cu o detasare pe care ma mir ca nu am deprins-o mai demult. Ultima „valva” este, evident, despartirea si apoi reimpacarea dintre Adelina Pestritu si Liviu Varciu. Doua personaje relativ anoste, care au intrat in lumina reflectoarelor (in ultima vreme, pentru ca Liviu mai fusese cu ceva vreme inainte in calitate de cantaret) cu scandalul divortului. Scandalul cu pricina s-a desfasurat in mare parte in studio, la ore si emisiuni ce aveau darul sa-i aduca in gura lumii cu viteza fulgerului. Buuuun! S-au despartit. Asta nu mai importa. Cand valul a trecut, vine si tsunami-ul: Liviu Varciu o cere de sotie pe Adelina Pestritu, tot la o emisiune de maxim angajament. In direct.

Inca nu s-au racit tastele redactorilor de tabloide, ca vine si un ziarist care „a inregistrat o convorbire” in care se intelege cu „diva” (ce mult si-a pierdut sensul acest cuvant!), contra unei modice sume de 1500 de oiro sa regizeze o sedinta foto pentru paparazzi, in care ea si Liviu sa fie „surprinsi” la starea civila, cu verighetele pe deget, iar ca bonus paparazzo sa „surprinda” si un sarut intre cei doi porumbei. POC! Uite cum se fac stiri! Cu numai 1500 de euro!

Ce ma face pe mine sa rad e altceva: daca tot i-a propus „vedetei” sedinta foto cu pricina, de ce a mai dat-o in vileag (fata avea oricum o varianta de back-up sau blufa)? Nu i-a convenit pretul? Sunt convins ca Adelina a inaintat suma conform mercurialului din acest moment, dupa o atenta cercetare a pietei. Sunt convins ca astea sunt practicile in presa mondena. Atunci la ce folos sa-ti dezvalui „modus operandi„? De ce ti-ai taia singur craca de sub picioare (si a intregii industrii de scandal din Romania)?

Cu dezvaluirea inregistrarii respective nu s-a facut altceva decat putina lumina (pentru cine nu vroia sa creada) ca atunci cand nu au stiri, ziarele de scandal si le creeaza. Nu e vorba de o vedeta cazuta in uitare, ci de un „scandal” cat se poate de actual. Deci nu femeia e de vina ca a cerut cat a cerut, ci a celor care au creeat piata si implicit preturile. Nu de ea trebuie sa radem, ci de presa care plateste ca sa aiba ce vinde. Parerea mea.

Trafic oradean (II)

Scris de Andrei în . Publicat în critici, Din Oradea, din trafic, opinii. 2 comentarii la Trafic oradean (II)

Daca aveati impresia ca de la articolul anterior (pe aceasta tema) si pana acum s-a imbunatatit ceva, va inselati amarnic. Dimpotriva: s-a stricat vremea si din ce in ce mai multi oradeni pornesc cu masinile in treburile lor. Nu pot sa spun decat ca haosul e total, oarecum asemanator cu cel din Bucuresti, cu fortari de intrari in intersectii, fortari de semafoare, intersectii paralizate etc, etc, etc. Semafoarele (acolo unde functioneaza) au un rol pur orientativ, pentru ca daca stai la rosu esti claxonat copios. Dar de lucrat, se lucreaza. Mai haotic decat traficul. Cand treci pe langa un santier d’asta cu viteza melcului sau mai rau, stai cate 10 minute pe loc, vezi ca toti gigeii care „lucreaza” acolo au altceva de facut, iar faptul ca sunt prezenti pe un santier le dauneaza grav intereselor. Unii se misca precum ochiu’ mortului, ba dupa cate o scula (care se afla, culmea, in celalalt capat de santier), iar dupa ce o aduc mai iau si o pauza de tigara, dupa care constata ca nu e scula potrivita, asa ca hai inapoi dupa scula cea buna. Daca nu o gasesc rapid, incepe o adevarata ancheta printre ceilalti muncitori: „nu e la tine cumva scula X?”. Daca raspunsul e negativ, se ia la intrebari urmatorul coleg, si tot asa pana se gaseste obiectul cu pricina. Uneori cred ca se poate ajunge la cate o zi de munca pierduta astfel. Si uite asa, vorba lui Toma Caragiu „timpul trece, leafa merge, noi cu drag muncim”.

Pe ce punem pariu ca lucrarile ce se vor face de acum incolo vor trebui refacute in cel mult doi ani?

Vorbe memorabile (spuse de altii)

Scris de Andrei în . Publicat în opinii, să mai şi râdem.... 1 comentariu la Vorbe memorabile (spuse de altii)

1. Sa zicem ca esti un idiot. Si sa zicem ca esti membru al parlamentului. Dar asta inseamna deja ca ma repet.
(Mark Twain)

2. Nici o viata, libertate sau proprietate nu este in siguranta, atita timp cit aparatul legislativ este in sesiune.
(Mark Twain – 1866)

3. Eu cred ca o tara care incearca sa prospere prin stabilirea de taxe mari este ca un om care, stind intr-o galeata, incearca sa se ridice tragind de miner.
(Winston Churchill)

4. Raul inerent al capitalismului este impartirea neechitabila a bogatiilor. Bunul inerent al socialismului este impartirea echitabila a saraciei.
(Winston Churchill)

5. Un guvern suficient de mare, incat sa-ti dea tot ce ai nevoie, este suficient de puternic sa-ti ia tot ce posezi.
(Thomas Jefferson)

6. In general, arta de a guverna consta in capacitatea de a lua cit mai multi bani de la o parte de cetateni, pentru a o da altora.
(Voltaire)

Trafic oradean

Scris de Andrei în . Publicat în auto & moto, critici, Din Oradea. 4 comentarii la Trafic oradean

Nu ma deranjeaza ca se asfalteaza sau ca se reabiliteaza mai multe artere sau puncte principale, dar ma deranjeaza totala dezorganizare a santierelor pe care au loc lucrari. Cine merge prin zona centrului civic stie ce vorbesc: sensul giratoriu nou blocheaza traficul pe cateva artere mari, ceea ce duce la cozi de cate 15-30 de minute (in functie de momentul zilei).

Din cauza lucrarilor de pe Iuliu Maniu, circulatia din centrul vechi e data de asemeni peste cap in asemenea hal, ca la ora de varf nu prea poti iesi din fata palatului episcopal greco-catolic (fosta Biblioteca Judeteana), decat daca – undeva in zare – trebuie sa treaca si tramvaiul, fapt care „sugruma” conducta cu masini ce vin dinspre Independentei si dinspre Teatru.

Intersectia Decebal – Tudor Vladimirescu este dintre toate cea mai groaznica: aici nu au loc lucrari, dar traficul este blocat de la orele 9 pana la orele 17, pe motiv ca idiotii ce vin dinspre biserica Emanuel intra in intersectie (ca doar au verde) chiar daca nu se misca in fata lor coloana. In consecinta, pe Vladimirescu se face coloana pana la Primarie. Aici nu inteleg de ce drumarii nu deseneaza un raster in mijlocul intersectiei (ala care inseamna „nu bloca boule intersectia!!”) si de ce nu sta si cate un echipaj de „ghiocei” pe fiecare sens de mers ca sa opreasca imbecilii care forteaza intersectia (eventual niste camere de filmat autorizate). Practic totul se reduce in acest caz la DISCIPLINA IN TRAFIC, dar asa ceva romanul nu a invatat de cand e el. Oricum, podul Decebal este de departe cel mai solicitat pod din oras si nu prea inteleg de ce nu se fac inca doua poduri – in aval si in amonte – pentru descongestionare.

Ei bine, acum urmeaza cireasa de pe tort: in toate ambuteiajele astea se gasesc destepti care sa ocoleasca coloana, sa intre pe contrasens, sa forteze intersectiile si semafoarele, sa dubleze, in general sa faca orice numai sa nu stea la coada. Din cauza unor astfel de imbecili, azi, pe Decebal, am vazut o salvare cu girofarurile pornite, stand in mijlocul traficului fara sa poata inainta. Pentru ca niste imbecili blocasera intersectia cu totul, iar drumarii, cu ani in urma, au pus bordura pe mijlocul drumului ca sa separe sensurile de mers. Fooooooarte inteligent, nu-i asa?

Prostul nu e prost destul…

Scris de Andrei în . Publicat în critici, economice, eterna si fascinanta Romanie, opinii, Romania. 3 comentarii la Prostul nu e prost destul…

… daca nu e si roman! Anul acesta, la lansarea televizoarelor 3D, romanii s-au calcat in picioare si au epuizat stocul de aparate aduse de importator. Toti vanzatorii au fost oarecum socati de succesul (in plina criza) televizoarelor 3D, cu atat mai mult cu cat pe teritoriul Romaniei nu emite nimeni 3D. Nici macar in Europa. Pana acum nu am identificat in oferta vreunui operator de cablu emisia 3D a vreunui post TV. Dar romanii e destepti si ai dracu’ de fuduli. Dau de 5 ori cat face pe ceva ce nu pot folosi. Dar au!

Ca sa pun motul la locul lui, aflu azi ca primul canal de televiziune din Europa vare VA emite in format 3D VA fi in ANGLIA, si VA emite doar incepand cu 1 octombrie.

Intrebarea mea e: cat se devalorizeaza in juma’ de an o scula electronica?

O idee pentru cresterea veniturilor statului

Scris de Andrei în . Publicat în critici, economice, opinii, politice. 8 comentarii la O idee pentru cresterea veniturilor statului

Ca tot sunt eu impotriva noilor impozite sau a impozitelor marite, vin cu o idee geniala: introducerea in nomenclatorul de meserii a ocupatiei de … dama de companie (ca sa nu zic curva), drept pentru care curvele fetitele ar plati legal impozite. Macar ala de 16%.

Stiu ca o sa ma luati la suturi ca biserica ortodoxa e impotriva ideii, dar ea, biserica, poate fi impotriva oricarei idei de taxare (si a oricarei idei de progres in general) numai si numai dupa ce isi plateste toate impozitele pe terenuri, cladiri si afaceri, dupa ce ajuta toti batranii si nevoiasii, dupa ce ofera educatie gratuita si neconditionata tuturor copiilor orfani. Pana atunci se afla in situatia damelor de mai sus: presteaza si nu plateste.

Idiotii lasa intotdeauna urme

Scris de Andrei în . Publicat în auto & moto, critici, Din Oradea, din trafic, eterna si fascinanta Romanie, foto, opinii. 1 comentariu la Idiotii lasa intotdeauna urme

Unele se sterg altele nu. Unele pot face victime, altele doar neplaceri. Unele dor, altele doar ne enerveaza.

Cea pe care am vazut-o eu de cateva zile (si de care primaria nu s-a ocupat, ca de! ei stau la birou nu circula) e lasata de vre-un chefliu (poate mai multi) care nu a incaput de oglinda de trafic de la intersectia strazii Mihai Viteazul cu Independentei, langa parcul 1 Decembrie. Partea proasta e ca nu ai cum sa vezi tramvaiele care vin din stanga (dinspre centru) decat daca iesi bine pe linii, caz in care risti sa fii si lovit de respectivele mijloace de transport.

Atentie la neatentie!

Scris de Andrei în . Publicat în critici, Din Oradea, foto, opinii, politice. 48 de comentarii la Atentie la neatentie!

Dupa ce s-a recunoscut de catre Curtea Internationala de Justitie legalitatea autonomiei Kosovo-ului, unii de pe la noi se intreaba de ce nu ar proceda intocmai. Ca urmare reactiile nu intarzie sa apara, dar raul e deja facut.

Oricum politicienii care mor de grija revizionismului au mai facut un pas mic la Oradea. Dupa schimbarea numelui strazii din „Craiovei” in „Jean Calvin”, a urmat si „personalizarea” pe intelesul alegatorilor lor, dupa cum se vede si in imaginea de mai jos.

Tin sa le atrag atentia ca dl. Jean Calvin e francez, iar numele lui este (destul de logic de altfel) frantuzesc. Deci il cheama Jean Calvin si nu Kalvin Janos! S-a inteles, da? Inteleg (pana la un punct) bilingvismul in inscriptiile publice, dar parca s-a mers prea departe.

Amintiri din epoca de piatră

Scris de Andrei în . Publicat în critici, Din Oradea, eterna si fascinanta Romanie, opinii, Romania. 8 comentarii la Amintiri din epoca de piatră

Îmi cer mii de scuze celor ce îmi citesc blogul (da, ăia 2 sau 3 😀 ) pentru că nu am mai scris. Motive am cu ghiotura, dar să încep cu începutul.

În primul rând mulţumesc celor ce m-au sunat să mă îndrume să fac rost de Flixotide (până la urmă am călcat-o pe Melinda de o vizită ca să o uşurez de cele două fiole pe care le avea). Tot ea a fost cea care a reuşit să dea de o urmă pentru medicamentul „minune” care lipseşte din farmaciile de pretutindeni (în disperare de cauză am fost şi în Ungaria, dar nici acolo nu este). Mulţumesc şi lui Teo (cel cu THEOriile), care a dat şfoară prin ţară, d’aici şi până în Italia. Nu mai vorbesc de colegii care stăteau călare pe telefoane să prindă un fir sau o fiolă de Flixotide. Le mulţumesc şi lor călduros prin mediul virtual, dacă prin viu grai nu am apucat de fiecare dată. Oricum am învăţat cu toţii ceva util: dacă te pui să cauţi pe paginile web ale lanţurilor de farmacii, ai şanse să găseşti unitatea la care se află medicamentul ce-ţi lipseşte şi să suni după el, fie să ţi-l trimită, fie să îl expedieze către cea mai apropiată de tine farmacie din lanţ.

Acuma urmează să-mi cer scuze faţe de cei care au citit articolul în care spuneam de întoarcerea la Evul Mediu: dintr-o eroare de judecată, aveam senzaţia că me îndreptăm spre evul mediu, dar din nefericire am ajuns şi chiar am depăşit de ceva vreme acea perioadă, îndreptându-ne cu paşi repezi spre Epoca Pietrei. Să mă explic: după alergia Andreei, cum sistemul ei imunitar e dat peste cap, a mai făcut şi o enterocolită (zice-se că ar fi virală…) ceea ce a însemnat joi încă o excursie-fulger la urgenţă, la spitalul de copii

Continuă lectura

Ghid anti-plictiseală

Scris de Andrei în . Publicat în critici, Din Oradea, eterna si fascinanta Romanie, opinii, Romania. 7 comentarii la Ghid anti-plictiseală

Se ia o seară liniştită de vară. De week-end dacă se poate. Totul decurge liniştit, iar după lăsarea întunericului se încălzeşte şi apa pentru duş. Pe aragaz bineînţeles, că doar suntem în mileniul III şi vrem să fim eco, adică să ardem gaz acasă, nu păcură la CET. Vine ora de somn şi încep şi necazurile. Copilul începe să-ţi tuşească. Te gândeşti că a stat prea mult în fum cât ai făcut grătarele şi te iei în gând la înjurături. Dar nu, pentru că pe măsură ce trece timpul tuşeşte tot mai rău, iar într-un final vomită de la atâta tuse. Zici că nu-i nimic, schimbi aşternuturile şi

Continuă lectura

Povestea apei calde este doar o poveste

Scris de Andrei în . Publicat în critici, Din Oradea, eterna si fascinanta Romanie, opinii, Romania. 1 comentariu la Povestea apei calde este doar o poveste

Si asta in plin mileniu 3. Intr-o tara ce se pretinde europeana, intr-un oras ce se pretinde putin mai burghez decat restu’ lumii. Probabil retraim momentele de glorie ale burgheziei evului mediu, cand spalatul mai des de odata pe an era o jignire si un motiv intemeiat de a lipsi din societate.
Dupa atata amar de vreme plus inca 20 de ani de la caderea regimului de trista si foarte economicoasa amintire, Oradea nu are, intr-unul din cartierele sale, elementara apa calda. E vorba despre Iosia. Si asta se intampla

Continuă lectura

Eterna şi halucinanta Românie!!!

Scris de Andrei în . Publicat în critici, eterna si fascinanta Romanie, opinii, politice, Romania. 6 comentarii la Eterna şi halucinanta Românie!!!

Îmi este dat să trăiesc în ultimele zile să aud fie aberaţii, fie declaraţii care într-un stat democratic, civilizat sau oricum, mai dezvoltat decât republica bananieră România, ar fi generat demisii, demiteri şi mişcări sociale demne a fi numite revoluţii.

La capitolul aberaţii, aflu aseară (link) că formaţia AC/DC a trebuit să plătească şpagă pentru a putea ieşi din România. Aproximativ 1500-2000 de euro. Halucinant. Şefa jmecherilor care au luat taxa de fraier zice că „eu de unde să ştiu ce fac angajaţii de acolo?” (link)!!! În alte ştiri aflu că au scăpat ieftin (link) cu 1500-2000 de euro, pentru că au negociat şoferii la sânge. Că deh, şoferii sunt peste tot la fel… descurcăreţi.

La capitolul declaraţii aiuritoare, urmează onor ministrul de finanţe Vlădescu (ăla care a recunoscut public după numire că nu ştie nici cum se deschide un computer), cu o declaraţie (link) care poate lăsa siderată o naţie întreagă sau poate aduce sub nivelul mării ratingurile de ţară ale României. Declaraţia în sine e şocantă prin prezenţa adverbului „MAI” din propoziţia „am putea să mai minţim…”, care indică o acţiune continuată sau oricum desfăşurată până la momentul vorbirii. Adică până acum am minţit, dar nu mai putem, nu se mai pot umfla cifrele că ne-a luat FMI-ul pompa. După aşa o declaraţie, un nod înghiţit şi un atac de panică, citesc continuarea spectacolului grotesc oferit de guvernanţi, prin declaraţia altui pitecantrop politic (link), ministru al transporturilor (da, aţi ghicit, e vorba de injinerul de aeronave Berceanu, care, rămas fără industrie de profil, se desfăşoară pe scena politică), ce mă duce în pragul infarctului (parcă aşa se cheamă când rămâi fără aer şi vezi un oblon opac negru în faţa ochilor, nu?). Astea sunt genul de declaraţii pentru care în Ungaria (care fizic e vecina României, dar ca civilizaţie e la 100 de ani distanţă) s-a declanşat aproape spontan o mişcare de stradă de proporţii care a dus la căderea guvernului. Şi nu orice fel de mişcare spontană, ci una extrem de violentă, ce s-a întins pe parcursul a câteva săptămâni.

După ceea ce citesc şi văd că fac politicienii noştri şi directorii politici numiţi de aceştia, mă mir că românii nu se revoltă. Sau m ai bine zis nu mă mai mir de nimic. Am ajuns cu toţii o imensă masă amorfă, carne de tun şi poligon de încercare pentru toţi neaveniţii cu pretenţii de „lideri” sau de „menegeri”. Iar noi înghiţim ca idioţii fără să crâcnim! Eu zic că ne merităm soarta! Bine zicea cineva că „mămăliga nu explodează”! Suntem o mare mămăligă…

Un Prut, doua maluri, aceleasi obiceiuri

Scris de Andrei în . Publicat în critici, eterna si fascinanta Romanie, opinii. 4 comentarii la Un Prut, doua maluri, aceleasi obiceiuri

Azi, la o discutie amicala pe mess (intrerupta de reprize de munca), imi trimite Trotineta un link. Cum nu stiti care Trotineta? Aia mirobolanta, care mai raspunde la numele conspirativ de Dan. Reactia mea a fost „Ce aveti ba, v-ati facut rozul mai putin roz?”. Trotinetus imi zice doct „Ia mai uita-te putin”. Ma mai uit putin. Putin mai mult (am zis ca lucram). „Ejti cu capu’? Zi ce ai ca nu pricep”. Troti ma ia la penalty „Pai bine ma, tu nu vezi ca e copiat 1 la 1 aproape? Nu vezi ca e .md?” Ba vedeam, dar nu mi se parea nimic ciudat si-i zic „Bravo tata! ati intrat pe piata Moldovei?”. Urmatorul dialog al lui Troti nu pot sa-l reproduc exact pentru ca … afara ploua. Ii zic: „V-au facut sefu’! Nu numa’ chinezii copiaza, doar ca astia vorbesc si romaneste si is din alta tara si nici nu-i poti da in judecata.”

Dupa ce ma uit pe saitu’-clona-de-Moldova-de-peste-Prut, vad ca responsabil cu designu’ pe malul celalalt e o firma intitulata Pixmania. Iata cum se descrie colectivul (subliniez cu verde aspectele care mi se par importante):

„ISTORIE

Pixmania a fost infiintata in anul 2009, in Chisinau, sub forma unui atelier de creatie si dezvoltare web.
Avand sustinere din partea membrilor echipei noastre si incredere din partea clientilor, am cladit cu implicare ceea ce suntem astazi: o companie care ofera servicii complete web. In prezent realizam de la web site-uri, SEO si promovare online, pana la aplicatii web complexe, aplicatii de managementul flotelor, managementul stocurilor, integrarea cu alte aplicatii web sau desktop.

ECHIPA

Suntem diferiti intre noi (nota mea – fii serios, furtul e caracteristic romanesc). Unii creatori, ingeniosi, visatori altii obiectivi, tehnici si cu picioarele pe pamant (n.m. – pur si simplu realisti si cinici, ca orice hot). Astfel, formam echipa perfecta (n.m. – chiar asta vroiam sa spun), fiecare dintre noi ocupand un loc important pentru buna functionare a sistemului (n.m. – normal, furt cu metoda si ierarhii, ca altfel e debandada). Ne uneste strans scopul comun pe care il avem si valorile de care suntem ghidati in cadrul companie Pixmania (n.m. – fraza asta e geniala, sa fie vorba despre furt?).

SCOPUL

Sa oferim clientilor nostri servicii web de inalta calitate (n.m. – facute de altii?), necesare promovarii website-ului in mediul online, astfel incat sa aducem acestora un avantaj fata de concurenta (n.m. – avantajul obtinut prin furt nu e concurenta).

VALORILE

Succesul in domeniul web design-ului, vine din pasiune, talent si implicare (n.m. – v-ati implicat in furt pana peste cap). Design-ul unui site trebuie sa comunice, sa atraga, sa vanda (n.m. – se vede clar cum v-a atras si cum stiti sa vindeti).
In drumul spre reusita suntem manati de ambitie si perseverenta (n.m. – se vede). Webdesign-ul este un domeniu in continua expansiune, iar noi trebuie sa fim mereu in pas cu noile tehnologii (n.m. – sunteti).” De aici (link).

Asadar, de azi stiu ca VinSiEu.ro are o copie-clona dincolo de Prut, ce a fost creeata de un colectiv inimos si ingenios de la Chisinau. BRAVA!

Later Edit: detalii AICI (link)

Relativitatea revolutiilor…

Scris de Andrei în . Publicat în critici, opinii, politice. 2 comentarii la Relativitatea revolutiilor…

Circula in anii ’90 un banc:

Se intalnesc doua delegatii, una chineza si una franceza, pentru a stabili relatiile comerciale, dar si pentru a stabili noi legaturi diplomatice intre Franta si Hong Kong-ul integrat Chinei. Intr-un moment in care discutiile lancezeau si nici una dintre parti nu parea in stare sa deschida un subiect, unul dintre membrii delegatiei franceze, incercand sa faca un spirit de gluma, intreaba: „Ce parere aveti despre Revolutia franceza de la 1789?” Seful delegatiei chineze, personaj cu vechi state de plata in diplomatie, raspunde oarecum incurcat: „Este un eveniment mult prea recent pentru a putea sa analizam noi implicatiile asupra civilizatiei contemporane…”

De aici se nasc doua intrebari:

1. Cand se termina o revolutie, raportat la momentul inceperii ei?

2. Cand se poate face o analiza a efectelor unei revolutii?

Sfatul meu pentru TOTI politicienii romani este sa fie foarte atenti, deoarece, probabil, revolutia romana de la 1989 nu s-a incheiat inca. Pana atunci inca odata dedicatia speciala pentru toata clasa politica romaneasca (link).

Coltul cu zvonuri – 12.05.2010

Scris de Andrei în . Publicat în critici, Din Oradea, economice, eterna si fascinanta Romanie, opinii, politice, Romania. 8 comentarii la Coltul cu zvonuri – 12.05.2010

Am auzit azi un zvon care ma pune destul de serios pe ganduri. Ar trebui sa-l puna si pe mister Bolojan. Si nu doar pe el. Zice asa: de la 1 iunie, educatoarele din Oradea (deocamdata e vorba de cateva gradinite), isi vor da demisia in bloc. Asta pentru ca deja primaria le-a redus salariile de anul trecut, iar acum cu 25% in minus ar ajunge sa ia cam 300 de lei salariu. Acuma vine intrebarea: ce facem cu copiii? Noi astia, care lucram sa tinem restul bugetarilor? Stam si noi acasa? Ne dam si noi demisia ca sa stam cu copiii? Sau iesim in strada ca sa sustinem drepturile mult prea mult incalcate ale invatamantului?

Urmeaza sanatatea. Daca si ei isi dau demisiile, poate vor intelege si guvernantii ca reducerile trebuie facute in alte parti. Propunerea mea pentru angajatii din sanatate e sa ii trateze pe toti demnitarii exact ca pe oricare muritor de rand: sa stea la cozi la urgenta; sa isi ia programare la medicul de familie, cu cateva zile inainte, pentru orice problema de sanatate; sa astepte pe coridoarele si prin salile de asteptare insalubre ale spitalelor romanesti; sa fie plimbati intre spitale cu ambulante din vremea lui Decebal, fara oxigen si alte dotari, decat o targa din sarma impletita; sa fie operati in exclusivitate in salile de operatie ale spitalului CFR 2 din Bucuresti, poate-poate se imbilnavesc si ei si ne parasesc prematur (promit sa plang pana mi se va rupe camasa de pe mine).

SA TRAITI CU BINE!!!

Umorul din reclama Allianz-Tiriac

Scris de Andrei în . Publicat în foto, opinii, reclame, Romania, să mai şi râdem.... 2 comentarii la Umorul din reclama Allianz-Tiriac

Am gasit zilele trecute un flyer ce facea reclama la serviciile Allianz-Tiriac, mai exact la asigurarea de locuinta si de bunuri a firmei amintite. Doar ca cei care au conceput reclama au cam dat-o in bara. Sau Allianz-Tiriac nu are fler de investitor imobiliar. Uite aici nume de strazi:

Ce mai! Un adevarat cartier al dezastrelor!

Discursul politicianului pe stil nou

Scris de Andrei în . Publicat în critici, electorale, politice, Romania. 3 comentarii la Discursul politicianului pe stil nou

Cand credeam ca „politicienii” PD-ului au primit cam toate palmele pe care le meritau pana la momentul alegerilor, iata ca a sosit momentul suturilor pe care le primesc si le vor primi de acum incolo pentru „meritele deosebite in propasirea si dezvoltarea economica durabila a Romaniei”. Slava tie conducator iubit! Sa urmarim discursul!

De la Bomboana de Cox.

P.S. Asta ca tot spuneam anterior de interesul alesilor pentru Parlamentul European.

Am depasit Italia, Slovacia si Danemarca!!!!

Scris de Andrei în . Publicat în critici, electorale, eterna si fascinanta Romanie, opinii, politice, Romania. Niciun comentariu la Am depasit Italia, Slovacia si Danemarca!!!!

Suntem tari de tot! Suntem mareti! Suntem cei mai cei! Nimeni nu mai e ca noi!  Am depasit Italia, Franta, Grecia, Portugalia si alte tari campioane ale lenei parlamentare. Suntem PE PRIMUL LOC!!!! URAAAAAAAAA!!! Nu credeti? Priviti aici statistica oficiala a Parlamentului European sa vedeti care sunt campionii absenteismului. NOI SUNTEM! Si cum sa nu fim, cand EBA e la shopping, iar Berbecali pe la DNA?

Rusine sa va fie euro-parlamentari romani! Nu meritati sa fiti nici macar sefi de scara!

Doua tari, o singura gandire!

Scris de Andrei în . Publicat în critici, cultura, eterna si fascinanta Romanie, opinii, Romania. 3 comentarii la Doua tari, o singura gandire!

Cand tocmai credeam ca optionalul este obligatoriu doar in Romania, citesc pe un blog de dincolo de Prut (Lupul Sur) cum ca si acolo obligativitatea poarta denumirea de „optional” mai cu seama cand e vorba de religia predata in scoli. Cum subiectul cu pricina s-a dezbatut si pe lung si pe lat in blogosfera romaneasca, nu mai adaug nimic altceva decat atat: se vede ca gandim romaneste de ambele maluri ale Prutului, concluzia de necontestat ca suntem frati! Dar daca la Chisinau macar au pus de-o  mini-revolutie, noi, care ne dam mai occidentali, nu suntem in stare sa punem nici macar de-o greva… Ne meritam soarta!

Nu te supara frate!

Si totusi te prinde…

Scris de Andrei în . Publicat în auto & moto, critici, din trafic, eterna si fascinanta Romanie, opinii, Romania. Niciun comentariu la Si totusi te prinde…

Desi nu am mai scris nimic de aproximativ 20 de zile, revin la ultimul subiect dezbatut, nu ca nu as gasi alte subiecte, dar ma macina al naibii de tare cel amintit. In primul rand nu stiu cat de invizibile sunt radarele noi, dar devin vizibile cand te prind. Si te prind mai ales pentru ca stau in cascada pe potecile patriei, cu scopul vadit de a prinde „marii infractori ai Romaniei” – vitezomanii. Nu conteaza ca in orice tara civilizata esti anuntat de zonele unde este amplasat radarul, nu conteaza ca in tarile civilizate nu se pun cate 3-4 radare consecutive. Nu conteaza nimic! Sa luam permisul

Continuă lectura

Cu o floare nu se face primavara! Dar cu doua…

Scris de Andrei în . Publicat în critici, eterna si fascinanta Romanie, opinii, Romania. 9 comentarii la Cu o floare nu se face primavara! Dar cu doua…

Cum spuneam zilele trecute, romanii au o problema majora. Educatia. Pentru ca nu se face cu vorba buna, ci duios, cu pumnul in figura, la coaste sau in orice alt loc numai bun de fragezit. Statisticile o confirma. Principalul beneficiar al delicatului tratament este femeia, in special consoarta (cu sau fara acte). Iar copii vad, asimileaza, iar mai apoi aplica ceea ce au vazut la parintii lor.

Scurte (27.02.2010)

Scris de Andrei în . Publicat în critici, opinii. 4 comentarii la Scurte (27.02.2010)

Ca tot e la mare moda curentul eco-bio, am o nedumerire. De ce e lumea atat de ipocrita si propovaduieste binefacerile consumului de produse naturale, fara aditivi de crestere si fara E-uri, dar absolut toata lumea stramba din nas cand e vorba despre consumul de ceapa sau (oroare!!!) de usturoi? Astea nu-s eco-bio? Nu-s naturale? Ce daca au miros intepator, nu sunt sanatoase?

Iarna pe ulitele romanesti

Scris de Andrei în . Publicat în critici, cultura, din trafic, eterna si fascinanta Romanie, Romania. Niciun comentariu la Iarna pe ulitele romanesti

IARNA PE ULITA – varianta 2010 (autor necunoscut, primita pe mail)



A-nceput de ieri s-apara
Cate-o groapa de rahat.
Vremea s-a mai imbunat,
Strazile-au ramas prin tara
Ca la sat.



Sunt transee, nu sosele
Nu poti circula deloc
Caci sunt gropi din loc in loc
Mari cat sa-l ascunzi in ele
Si pe Boc.



Si cand ploua toate-au apa
Nu se vede, dar precis
Ca se-ascunde un abis
Cam in ori-si-ce baltoaca
E de vis.



Nu soferii sunt miopi
Cand conduc. Ci trebui
spus,
C-au o mare vina-n plus:
Si sunt „prosti de dau in gropi”
Cei de sus..



Zici ca merg pe-alta planeta
Avem gropi ca-n cimitir
Nu le treci nici dac-ai TIR.
Si voi mai vreti rovinieta?
Hai sictir!