Am fost azi la comemorarea eroilor revoluţiei din ’89, ce a avut loc la statuia lui Mihai Viteazul. Am ajuns pe la ora 17:30 şi am aşteptat singur timp de 15 minute. Cu câteva minute înainte de ora stabilită (nu de mine) a sosit un mic grup de tineri. Cinci bucăţi, fiecare undeva până în 22 de ani. Cu 5 minute înainte de ora 6 ne-am trezit cu o adevărată invazie de poliţişti şi jandarmi, de parcă trăiam o reeditare a momentelor de acum 21 de ani. S-a trecut la „identificarea
Stresati de problemele zilnice, uitam ades semnificatia zilei de 22 decembrie. Ne reamintim, cand vedem cate o stire razleata, ca a mai trecut un an de la Revolutia din 1989. Si trecem mai departe. Astfel, incet dar sigur, vom uita in curand definitiv ce inseamna ziua de 22 decembrie. Ii vom uita pe cei ce au murit atunci si vom uita si pentru ce au murit.
Acum cand se vor implini 21 de ani de la evenimentele sangeroase, hadeti sa facem un efort minim si sa punem o candela aprinsa la statuia lui Mihai Viteazul, in seara zilei de 21 decembrie, iar cine doreste poate sa o faca si in 22 decembrie. Sa ne alaturam asadar celor ce au initiat avenimentul si sa-i dam o nota aparte: ei vor fi cu flori, iar noi venim cu candele sa luminam noaptea celor ce au murit atunci pentru ca noi sa putem vorbi si trai azi liber, sa avem bloguri pe care sa postam tot ce ne trece prin minte fara a fi „verificati” de militie, securitate si partid (ma rog, chestia cu partidul inca e valabila).