Şi totuşi eroii mor câteodată
Am fost azi la comemorarea eroilor revoluţiei din ’89, ce a avut loc la statuia lui Mihai Viteazul. Am ajuns pe la ora 17:30 şi am aşteptat singur timp de 15 minute. Cu câteva minute înainte de ora stabilită (nu de mine) a sosit un mic grup de tineri. Cinci bucăţi, fiecare undeva până în 22 de ani. Cu 5 minute înainte de ora 6 ne-am trezit cu o adevărată invazie de poliţişti şi jandarmi, de parcă trăiam o reeditare a momentelor de acum 21 de ani. S-a trecut la „identificarea liderilor” odată cu solicitarea autorizaţiei de organizare a manifestării. După două-trei vorbe şi-au dat şi ei seama că e o adunare paşnică şi prea puţin periculoasă pentru „ordinea publică”. Ne-au lăsat pe toţi în pace (nu înainte de a mă legitima şi pe mine – probabil păream cel mai rău dintre cei adunaţi). Pe tot timpul discuţiilor cu forţele de ordine s-au mai adunat câţiva participanţi dar şi curioşi.
După părerea mea, n-au fost nici 20 de oameni cât timp am stat eu acolo, dar au fost mulţi curioşi să vadă ce e cu atâta poliţie adunată la un loc. Poate au mai trecut ulterior câţiva ca să mai lase o floare sau o lumânare. A fost încă o dovadă că noi românii am uitat cum ne-am câştigat libertatea (atâta câtă este). Am simţit că eroii mor totuşi. Murind amintirile noastre, mor şi ei odată cu ele. Trist.
Mâine e 22 decembrie, ziua în care dictatura lui Ceauşescu a căzut, aşa că mai puteţi lăsa o lumânare sau o floare pe treptele statuii lui Mihai Viteazul. Chiar şi dacă nu vă opriţi decât un minut. Măcar atât mai merită eroii din decembrie 1989. Gândiţi-vă că ar putea fi fraţii, părinţii sau copiii voştri! Aţi fi la fel de nepăsători?
Later Edit: cateva fotografii de la fata locului (merci Monel).
Comments (10)
Lasă un răspuns
Proudly powered by Perpetuum Mobile.
Asta da libertate! Se pot organiza adunari fara autorizatie doar la botezuri, nunti si inmormantari. Mi se face dor de comunism!
@Лев Давидович Троцький: de ce? Macar atunci te imprastiau cu forta?
[…] This post was mentioned on Twitter by Andrei N.Popa, Andrei N.Popa. Andrei N.Popa said: https://andriipopa.ro/2010/12/21/si-totusi-eroii-mor-cateodata.html […]
„Eroii nu mor niciodata” ! pana mai exista oameni ca noi . Din pacate atitudinea jandarmeriei e la fel peste tot , deja nu-i mai bag in seama. Ce spuneti de treaba asta 😀 :)) ?
In alta ordine de idei , ai ceva poze 😀 ?
Eu, Mortu, cu clopul de Craciun am fost si eu prezent undeva pe la si 20 😀
Intradevar, multi ochi se uitau mirati, nestiind ce se intampla la statuia lui Mihai Viteazul. Poate credea ca niste huligani vroiau sa o incendieze … mai stii 😀
@aNDRIIpOPA .Nu te imprastia nimeni cu forta si nici nu te legitima daca ai fi depus flori si lumanari la oricare statuie din tara. Sunt siguri ca politistii au plecat dezamagiti. Daca dadeau 2 bastoane (indiferent de motiv) primeau prima de sarbatori.
Faza tare e ca mi-a spus cineva (de incredere) ca dupa ce am plecat a aparut un jandarm mai belicos. Ma cam enerveaza baietii astia pentru ca stiu sa se dea granzi si doar sa bata nu si SA SE BATA. Sunt buni cand sunt in superioritate si inarmati (vezi cazul galeriei Stelei la meciul cu Rapid, cand suporterii se retrageau in coloana cu mainile la ceafa si d’aia tot au fost bubuiti).
Adevarul e ca tot militieni au ramas…
Inainte de 89 doar portocalele si bananele lipseau romanilor. Nu se arunca nimeni in parlament, romanii nu se temeau de viitorul copiilor.
@Лев Давидович Троцький: E drept că nu se arunca nimeni în Parlament pentru că nu ajungea nimeni acolo fără o verificare riguroasă prealabilă. Ţin minte că o vecină, cu doi ani mai mică decât mine, a fost desemnată să-i dea flori tovarăşului la vizita de lucru din Oradea. A fost testată şi răs-testată medical cu 6 luni înainte de vizită. Plus că trebuia să aibă un dosar impecabil (părinţi şi rude până la al nu mai ştiu câta spiţă). Iar părinţii ei s-au temut pentru ea (dacă stai să te gândeşti că ar fi putut fi un atentator la viaţa lui Ceauşescu, iar copiii adunaţi lângă el erau scuturi vii sau „victime colaterale dispensabile”).
Şi nu doar bananele sau portocalele lipseau. Lipsea căldura în calorifere, lipsea curentul de la banalul bec de iluminat (pun pariu că şi tu ai învăţat la lumânare sau la lampă cu petrol), lipsea gazul, lipsea benzina, lipseau alimentele (mai ţii minte când stăteai la coadă pentru raţia de zahăr, ulei, unt şi făină? dar cozile la ouă, pâine sau lapte?) şi câte şi mai câte…
Iar românii nu se aruncau de la balconul Parlamentului ci se aruncau de la propriile balcoane sau de pe poduri sau în faţa trenurilor, tramvaielor şi autobuzelor. Asta dacă nu îşi puneau funia de gât sau dacă nu erau împuşcaţi pe graniţă când încercau să fugă din ţară.
Foarte frumos articolul tau.