Skip to main content

Etichetă: foto

Cât de talentați sunt românii…

Citeam zilele trecute un articol la Arhi legat de concursurile de talente de pe plaiurile noastre mioritice. Mă întrebam și eu cam care ar fi logica în treaba asta, adică de ce să concureze profesioniștii alături de diverși X-ulești, care nu muncesc pe rupte în zeci de ore de antrenament pe săptămână și mai ales nu câștigă o lețcaie din talentul lor pentru că jobul care le asigură pâinea zilnică e cu totul altul…

Iar azi m-a lovit asta:

Deci aia era! Nu mai merge lumea la circ ci stă la televizor. Atunci hai să mergem și noi la tv să arătăm lumii că existăm, apoi poate-poate vor veni și la spectacolele circului nostru!

Trist. Dar în perfectă concordanță cu rezultatul ultimelor studii care arată că românii sunt cei mai mari consumatori de televiziune din Europa. Reclamă ca la tv, nicăierea nu mai e!

Bine v-am regasit!

Sper ca ati fost cuminti cat timp am lipsit. Vad ca ati ales la Primarie pe cine merita. Ca o paranteza: nu am scris absolut nimic despre alegerile din aceasta primavara constient fiind ca voi fi plecat in concediu fix in aceasta perioada. Daca era sa fiu in localitate la data alegerilor il votam tot pe Bolojan, dar nu stiu daca votam si pentru consiliul local si cel judetean, pentru ca nu cred in aceasta alianta stanga-dreapta.

 

In rest numai de bine, iar ca sa va fac pofta si voua de concediu, iata un preview:

Premierea WORMTOPIA

După cum spuneam, s-a dat marele premiu la Wormtopia! Decernare a avut loc aseară la sediul agenţiei Utopium, organizatoarea acestui concurs de talente. Pentru eternitate (sau cât o dura până se zugrăvesc birourile) finaliştii au fost „rugaţi” să lase câteva desene pe pereţii birourilor. În cele din urmă, câştigătorul trofeului (şi probabil

Continuă lectura

Ptiu, drace!

Kefereu’ şi-a făcut bancă! Nu contează că pierde bani cu nemiluita din operaţiuni specifice activităţii de transport, acum vrea să înceapă să piardă şi din operaţiuni bancare. Şi unde putea fi amplasat mai central şi la vedere în Oradea un sediu al băncii keferiste? Lângă biserică. Dar nu lângă oricare biserică, ci chiar cea cu lună! Asta aşa… ca să nu uite că banu’ e ochiu’ dracului şi să nu fie tentaţi prea tare să-l câştige: e ok şi dacă-l pierd.

pese: a se observa cacofonia din denumire. Se pare că nici după „Banca Comercială Carpatica” bancherii români nu au învăţat limba română.

 

 

 

 

 

 

 

Ofertele care este…

La ce bun să mai tipărească un lanţ de magazine ditai pliantele publicitare, devărate almanahe, dacă produsele aflate la promoţie în oferta scrisă nu există nici în raftn nici în depozit. La ce folos să le mai şi distribui? Ceea ce am văzut azi mă face să cred că METRO nu resimte criza, drept pentru care îşi permite să dea cu tifla celor ce întrăznesc să-i calce pragul. În oferta pe care am primit-o acum câteva zile erau câteva articole care mi-au atras atenţia: o plită de aragaz şi un cuptor, ambele încorporabile, dar şi o saltea ortopedică. Mă duc voios, cu speranţa să împuşc doi iepuri dintr-un foc, dar când ajung la raft… pauză. Chem un responsabil de raion, care îmi explică foarte speriat (de fapt era speriată, că era o ea) că încă nu au sosit saltelele din ofertă. Boooon! Mergem la sectorul cu aragaze. Şi aici responsabilul de raion ne spune că, aţi ghicit, nici cuptorul şi plita încorporabile din ofertă nu au sosit…

După câteva ture pe la alte raioane, timp în care am observat că METRO din Oradea s-a stricat rău de tot, am plecat dezamăgit şi foare hotărât să nu mă mai întorc. Indiferent de ofertă. Că poate „exact asta nu o avem”…

Între timp, la SELGROS:

E de bine!

 

 

Cum stă treaba cu influenţa pe Zelist?

Mă uitam azi într-o doară să văd cum mai stau orădenii pe Zelist, când… dau de Ioana Ştef. „OK” zic, „stă binişor!”, după care îmi străfulgeră prin minte un nume pe care-l văzusem anterior cu câteva poziţii mai sus, dar nu-l băgasem în seamă. „Stai aşa că nu am vazut bine!” Ba da, văzusem foarte bine!

Minunaţi-vă şi voi:

Continuă lectura

Şi săptămâna se încheie cu…

Dacă tot s-a deschis Kaufland în Oradea, mi-am zis că merită macar o vizită. Am pornit cu inima îndoită şi fără prea multe aşteptări (cel puţin după experienţa numită Billa). Ei bine, m-am înşelat amarnic. Am găsit organizare tipic germană, corectă, exact cum am văzut şi în magazinele similare din vest. Produse multe şi diverse, încât m-am cam

Continuă lectura

Cu o frunză nu se face primăvară…

„Welcome to Romania” sau „Explore the Charpatian garden”. Până la munte trebuie să treci prin câmpie. Nu că la munte te-ar aştepta mai multă curăţenie… Imaginea e luată din Ungaria, la aproximativ 3 kilometri de graniţa cu România şi reprezintă faimosul obiectiv turistic din Oradea numit CET I. Să ne trăiască!

P.S. În imaginea de faţă fumul o ia peste câmpiile româneşti, dar cred că imensa majoritate a orădenilor pot jura cu mâna pe inimă că trece şi peste oraş. Ungurii pot confirma printre înjurături că adeseori fumul trece fraudulos graniţa.

Răspunsul este….

La leapşa propusă de mine vineri, răspunsul corect este „Piaţa Libertăţii nr.14”, aşa cum se poate vedea din imaginile de aici (google street wiew). După cum se vede, la momentul trecerii lu’ nea’ Gugăl, clădirea era în plin proces de reabilitare. Dacă a reuşit sau nu, vă invit pe voi să vedeţi la faţa locului.

Acuma… vine momentul anunţării celui ce a dat cel mai corect răspuns: e vorba despre Moga Florin. Foarte aproape a fost şi Lilişor, doar că nu a indicat numărul la care se află clădirea (indicând în schimb proprietarul). Dacă ar fi un concurs cu premii şi ar trebui să indic un câştigător, i-aş declara pe ambii. Ce mă râcâie puţin este că niciunul dintre ei nu e orădean, aşa că ajungem din nou la ce spuneam în articolul despre blog-meet-ul din 2 mai.

Partea mai interesantă este cea legată de tema următoare şi anume articolul care să prezinte istoricul clădirii. L-aş ruga pe Florin, dar şi Lilişor e foarte aproape de răspunsul corect… hmmm… hai să dăm prioritate fetelor.

 

Later edit: din ce am discutat cu Lilişor, ar putea scrie articolul împreună cu Florin. Sună din ce în ce mai interesant.

Clădiri orădene (I)

Am de gând să duc mai departe o idee rămasă deschisă la blog-meet-ul din 2 mai: ce facem noi, bloggerii orădeni, pentru oraşul nostru, pentru comunitatea din care facem parte. Atunci s-au exprimat multe idei, dar una care a rămas a fost „hai să vedem despre ce am putea scrie împreună”. Eu propun o rubrică, mai bine zis o temă, prin care să facem

Continuă lectura

Am devenit mai mobil

Dupa cum spuneam, m-am dotat cu un smartphone. Mai exact cu un Samsung Galaxy I5500. Frumos, mic dar mai ales simpatic. Si cu Android.
De proba, postez acum primul articol de pe el, impreuna cu o imagine ce mi-a ramas pe retina si pe papilele gustative. OZN-ul din imagine se cheama „papanas” si se gaseste la restaurantele Oscar si Casa Vanatorului din Iasi. Si e la fel de bun precum arata!

image

Intră fiscul în afaceri?

Probabil ca o măsură de creştere a veniturilor la bugetul de stat, fiscul din România a decis să introducă o marcă proprie pe piaţă. Cu alte cuvinte să cumpere ieftin de la chinezi şi să vândă scump la români (reţeta e deja de multă vreme testată). Numai că marca e concepută să te şi împingă, mai mult sau mai puţin subtil, să ceri bon. Iată ce am găsit:

Radare noi în Ungaria?

Am primit pe mail (merci Rudy) nişte fotografii cu (posibile) noi radare ascunse ale poliţiei maghiare. Partea mişto e că pot supraveghea traficul într-un unghi de 180 de grade. Iată-le:

Câteva întrebări care se ridică:

1. E legal să fie încorporate astfel încât să depăşească limita exterioară din construcţie a maşinii?

2. Care sunt zonele în care operează? (după cum se vede în imagini, sunt postate în zonele rezidenţiale, posibil în cele cu limitări de viteză sub 50 km/h)

3. Oare chiar sunt în Ungaria? (numerele maşinilor din preajmă par a fi de Elveţia)

Sper să nu le vină idei şi alor noştri….

Brad mare pentru spaţii mici

Stai la bloc, ai loc puţin în cameră dar vrei să-ţi fericeşti copilul cu un brad mare? La Carrefour ERA am găsit soluţia! E drept că după Anul Nou, dar e o idee bună pentru Crăciunul care vine. Ia uitaţi aici mândreţe de brad (scuzaţi calitatea extrem de proastă a fotografiei, dar e făcută cu telefonul):

Continuă lectura

Trafic oradean (III)

Acum ca lucrarile in oras se incheie incet-incet (mult prea incet zic eu), se redeschid circulatiei drumurile care pana mai ieri ne faceau viata un calvar. Trecem peste faptul ca se raceste vremea dar asfaltarile continua. Acolo unde asfaltarile s-au terminat s-a instalat un alt fel de haos. Astfel, strada Primariei a redevenit sens unic incepand de azi dimineata, pe sensul Piata Independentei – bd. Decebal. Luni s-a revenit la sensul unic pe Jean Calvin (prin fata liceului Pedagogic) pe directia Iuliu Maniu -> Primariei. Atat eu cat si alti participanti la trafic nu stiam si am mers foarte hotarati ca pana acum cateva zile, de pe Primariei, pana am vazut semnul de acces interzis. A urmat un stanga-mprejur militaresc.

Maxima idiotenie se gaseste in centru, unde odata cu redeschiderea strazii Iuliu Maniu (sens unic dinspre Decebal pana la biserica Sf. Nicolae, ca si pana inainte de lucrari) s-a modificat sensul de circulatie pe Cuza Voda, devenind sens unic dinspre Mihai Viteazul spre Decebal. De ce? Nu inteleg si nici macar nu are logica. Deci avem acum un sens unic spre centru, Decebal -> Iuliu Maniu -> Piata Independentei si doua sensuri unice dinspre Mihai Viteazul spre Decebal, unul dupa altul: Cuza Voda si Mihail Kogalniceanu. Nici macar nu conteaza ca ultimele doua strazi sunt la distanta de nici 100 de metri. Asta in conditiile in care si strada Sucevei este tot sens unic pana la bd.Decebal in portiunea ce trece pe langa parcul Balcescu, la fel ca si strada Primariei (pe intreaga ei lungime). In total patru sensuri unice de iesire din centrul orasului si doar unul de intrare.

Sa fie asta o invitatie sa plecam naibii din Oradea?
Vizualizare hartă mărită

Bonus:

Ca sa puna capac nervilor de dimineata, gasesc in parcare un cretinoid. Sunt curios daca il vedeti (calitatea pozei lasa de dorit ca e facuta rapid cu telefonul) si daca ghiciti cate locuri de parcare bloca.

Vacanta 2010 (II)

Daca pana acum nu ati fost la Praid, va rog sa incercati sa mergeti. Minim o saptamana. Cuvintele nu sunt destule sa descrie senzatia si impresiile. Dupa ce treci de forfota din jurul intrarii in salina, e chiar relaxant sa vizitezi zona. Daca nimeresti o cabana undeva mai sus de Casa Piratilor (ei bine, da, exista si acolo un restaurant cu acest nume, inrudit cu cele din Oradea si Cluj), linistea te invaluie, iar dupa 2-3 zile

Continuă lectura

Vacanta 2010 (I)

Pornind la drum, am zis initial ca nu ma opresc pana la Praid, dar totusi am facut-o. La Cluj. La Polus. Si ce mi-au vazut ochii? Ditai scena in mijlocul drumului! Si atunci mi-a picat fisa ca am nimerit in ziua concertului Iron Maiden de la Cluj. Mi-am amintit ca nu mi-am luat bilet (desi o doamna/domnisoara din partea organizatorilor m-a sunat si m-a intrebat acu’ cateva luni daca vreau saparticip la „cel mai mare eveniment muzical din Romania” pentru numai …x… lei), tocmai pentru ca in perioada concertului eram plecat in Praid. Bun, zic, l-am ratat si pe asta ca si pe Def Leppard. Atunci aveam scuza ca eram dupa nunta, acum… Nu mai conteaza, sanatatea Bulinei e mai importanta, asa ca am plecat voiosi spre salina din inima Transilvaniei. Asa se vedea scena din parcarea de la Polus, de langa intrarea de la Pizza Hut:

Odata ajunsi la destinatie, obositi dar fericiti, ne-am odihnit instant doar privind imagini de genul:

Asa-i ca avem o tara frumoasa? Eu cred ca da!

Experiment reusit aseara in PodZ

Joi seara am fost invitat la o iesire in oras mai speciala (in ultimele luni cam toate iesirile mele in oras cu prietenii sunt speciale si cu totul extraordinare). Desi locul de intalnire a fost cam micut, am avut parte de un spectacol mai mult decat urias. Mi-a placut pana si in momentele in care nu mi-a placut. Am asistat la un experiment de „arta compozitionala spontana”. Imaginati-va repetitiile unei trupe rock sau jazz, unde fiecare instrumentist improvizeaza asa cum crede de cuviinta, fie pornind de la o bucata cunoscuta, fie pur si simplu de la un ritm. Partea frumoasa incepe cand „se incalzesc” interpretii si poarta un „dialog” instrumental de toata frumusetea, uneori incununat de cate un solo. Scriu doar acum despre asta pentru ca mi-a trebuit ceva vreme sa rumeg spectacolul pe care l-am urmarit. Si stiu ca daca ar mai apare odata ocazia sa vad ceva asemanator…. desi, din spusele organizatorilor, acest gen de evenimente sunt pur artistice si „se intampla” daca ai norocul sa dai simultan in acelasi loc de mai multi instrumentisti buni.

Evenimentul acesta a beneficiat de participare lui Marius Pop, considerat de unii ca fiind unul dintre chitaristii de top 3 din Romania. Ascultandu-l am inteles si de ce. Lumea ce trecea pe strada se oprea pret de cateva momente (in ciuda orei tarzii) ca sa asculte muzica pura. Unii char intrau sa auda mai bine.

A fost o noapte de vis, pe care as dori-o de cat mai multe ori in Oradea. Poate putin mai multa promovare a evenimentului nu ar fi stricat. Sau un local putin mai mare. Sau poate se extinde PodZ. Mai stii. Daca ar fi pe bani, ar face toti banii pana la ultimul banut. Iata cateva instantanee de la fata locului:

Deci, se poate!

Articolul de vineri legat de placutele bilingve si dorinta de AUTONOMIE dupa modelul Kosovo (adica INDEPENDENTA), a reusit sa nasca destule polemici pro si contra autonomiei pe criterii etnice, desi nu asta imi statea in intentie. Totusi iata ca la capitolul „asa da”, vreau sa arat ca se poate ca placutele bilingve sa respecte numele proprii, asa cum ar fi si normal: