Fast! Fast! Faster!

Că tot vorbeam de laptopuri într-un articol anterior, tocmai ce-am găsit unul cu specificaţii de rachetă: ASUS Automobili-Lamborghini VX7. Numele duce destul de clar către producătorul italian de supercar-uri, mai ales că e vorba despre un parteneriat între cele două mărci, ce a început prin 2006 cu ASUS Automobili-Lamborghini VX1. Ziceam că are specificaţii de rachetă, pentru că are multe dotări demne de o cauză mai bună, unele fiind doar excese fără o utilitate clară. De exemplu, nu reuşesc să văd utilitatea palmrestului din piele, decât dacă e făcut să epateze. Are procesor Intel Core i7 quad-core fiind primul notebook din lume cu grafică NVIDIA GeForce GTX 460M cu 3GB de memorie video dedicată, unitate Blu-ray combo, două harduri hibride a câte 500GB. Monstruos de-a dreptul! Bănuiesc că are o viteză de procesare de-a dreptul fantastică fără a face prea mult efort.

Dacă te uiţi şi la felul în care arată, numele Lamborghini se justifică:

Cine cumpără aşa ceva cred că o face strict pentru gaming sau pentru a-şi satisface orgoliul.

Un Lamborghini (supercarul, nu laptopul) mi-aş cumpăra (dacă aş avea posibilitatea). Şi tot ca să-mi satisfac un orgoliu. Am eu aşa o plăcere să mai calc puţintel pedala. Asta dacă şi drumul permite (ceea ce înseamnă că prin ţară se întâmplă destul de rar, spre deloc). Am păţit ultima oară, în Ungaria, prin primăvară, când am dus-o pe fiică-mea la grădina zoologică din Budapesta: pe drumul de întoarcere, am călcat puţintel ( 😀 ) pedala, fără să mă uit la vitezometru. Am avut noroc să nu prind nici un radar pe drum, iar ca să-mi atragă atenţia că merg poate puţin prea repede, soacră-mea o întreabă finuţ pe nevastă-mea „auzi? nu ţi se pare că până acum nu ne-a depăşit nici o maşină?” Abia atunci mi-am aruncat ochii pe ceas şi am văzut că aveam peste 150km/h. Mult chiar şi pentru autostrăzile din Ungaria. Poate că asta e şi o reminiscenţă a anilor de karting sau poate a anilor petrecuţi printre maşini la competiţii de profil, ca oficial (arbitru) auto. Sau poate e un microb, nu de alta, dar bulina începe să chibiţeze în trafic „de ce nu depăşim maşina aia?” sau „de ce l-ai lăsat să ne depăşească?”, iar când depăşesc chirăie de fericire. Partea mai interesantă e că de obicei conduc destul de potolit, iar când e şi ea în maşină nu fac acte de bravură.

Acest articol a fost scris pentru concursul SuperBlog 2011.