Skip to main content

Etichetă: mirifica jungla urbana

Despre fotbal şi arbitri

Scris de Andrei în . Publicat în critici, eterna si fascinanta Romanie, opinii. 5 comentarii la Despre fotbal şi arbitri

Mă înfior când revăd imaginile de ieri, de la meciul Petrolul – Steaua. Mă înfioară gândul că sportul e viciat de imbecili care se răfuiesc cu lumea doar pentru un minut de glorie. Încerc să îmi imaginez o scenă asemănătoare celei de aseară, undeva într-o arenă romană, unde un cretinoid din public al sări să hăcuiască gladiatorul…

Ca fost sportiv, mă dezgustă profund duşmănia pe care o poate dezvolta suporterul meu împotriva adversarului meu şi a suporterului său. Este adversarul meu, nu al tău măi imbecilule! Eu lupt cu el, nu tu! Tu doar plăteşti să vezi un spectacol, după care poţi să mă aclami sau să mă huidui. Ce bine îmi faci tu mie atacându-mi adversarul?  Da, adversar! Nu mi-e inamic, nu mi-e duşman, nu îl urăsc şi nu caut să-l omor! Atunci de ce ai face-o tu? Ţi-a omorât familia? Nu pot să cred că un gest de o asemenea violenţă îndreptată împotriva adversarului meu (care în particular ar putea să-mi fie chiar prieten) este făcut în numele „marii şi necondiţionatei iubiri” pe care mi-o porţi tu, suporterule! Este doar un semn al iubirii tale faţă de violenţă.

Se tot vehiculează prin presă cum că cei doi jucători stelişti ce au primit cartonaşe roşii nu vor fi suspendaţi, pentru că au reacţionat în legitimă apărare. Fals! Prima reacţie o fi fost cea de apărare, dar următoarele nu se justifică. Trebuia pus la pământ, iar apoi imobilizat. După ce a ajuns pe jos, idiotul nu mai era un pericol, deci loviturile „la coaste” au fost în plus.

Se mai găsesc şi deştepţi care să afirme că arbitrul a scăpat controlul şi că trebuia să suspende direct jocul. Fals din nou! A dat un răgaz de câteva minute organizatorului să rezolve problema ce se ivise şi abia apoi a decis oprirea definitivă a jocului. Perfect regulamentar şi în spiritul sportiv. În rest e gargară. Şi dacă tot am deschis subiectul arbitrilor, hai să mai fac o precizare: brigada de arbitri este asimilată completului de judecată. Aşa cum hotărârile instanţei le poţi contesta în instanţa ierarhic superioară, aşa şi deciziile brigăzii de arbitraj pot fi contestate într-o primă fază chiar în raportul jocului, la care se poate adăuga un memoriu la Asociaţia Judeţeană de Fotbal sau la Federaţia Română de Fotbal (după caz, în funcţie de nivelul la care se desfăşoară competiţia). Atunci ce de ne apucăm de comentarii pe la tv? E mai importantă o greşeală a arbitrului decât faptul că jucătorul tău nu poate prelua o minge din zece? E mai important că nu primeşti un fault când îţi cade jucătorul ca o plăcintă, deşi abia a fost atins, sau că că acelaşi jucător trage zece din zece şuturi la kilometri de poartă? Nu mai bine ţi-ai folosi energia să antrenezi jucătorul să ştie cu mingea decât să-l mângâi pe creştet şi să-i găseşti scuze la orice greşeală?

Pe vremea când mai concuram, un coleg de club pierdea finala unei probe, „ajutat” de arbitraj, în faţa unui adversar vizibil mai slab. Am sărit repede să-l consolăm, dar reacţia lui a fost cea care ne-a readus urgent cu picioarele pe pământ: „înseamnă că nu am fost suficient de bun, din moment ce au putut să-l ajute”. Din momentul ăla am luptat toţi ca nişte lei ca să demonstrăm că nu putem fi furaţi.

Imbecilitate

Scris de Andrei în . Publicat în Uncategorized. Niciun comentariu la Imbecilitate

Mă tot uit de ieri la o ştire pe ProTV, legat de o vită imbecilă care a fost lovită de tren, dar care a ajuns eroină că şi-a salvat fetiţa de 2 ani din ghearele morţii. N-ar fi nimic de comentat dacă respectiva nu ar fi ignorat cu bună ştiinţă semnalele acustice care anunţau că vine trenul, dar ea, ca orice vită, a considerat că poate trece. Ar fi putut fi acuzată de ucidere din culpă în cazul în care fiica sa ar fi fost lovită de tren, dar a încercat să repare greşeala şi a plătit cu viaţa pentru prostia sa. Punct. Nu cred absolut de loc că e cazul să fie ridicată în slăvi, nu mi se pare nici un fel de act de eroism, dimpotrivă!

Ca şi cum un şofer beat care derapează, în ultimul moment reuşeşte să-şi îndrepte maşina spre un copac ca să nu intre în mulţime. Moare. Rămâne totuşi vinovat de producerea accidentului.



Ştirea de aici


 



 

                
                
            

        
        
        
        
        
    




                




    
    
    
    

            
    
        
        
Hai pe „Forex” cu grăbire, să-l secăm dintr-o sorbire!

                            

                Scris de Andrei în .                Publicat în fail, să mai şi râdem....                3 comentarii la Hai pe „Forex” cu grăbire, să-l secăm dintr-o sorbire!            

                
        
        
                    


                
                                    
Din ciclul „ca să avem o ocupaţie, cumpărăm mai scump şi vindem mai ieftin” a apărut şi reclama următoare:


Un fel de „foaie verde băţ/n-ai de lucru fă-ţi” Adică Maria, din lipsă de clienţi şi de ocupaţie, s-a apucat de Forex (ştiţi voi, ăla pe care tranzacţionezi uşor „monede ale unor ţări de care nici nu ai auzit”, după cum spune o altă reclamă). Acum nu are decât să aducă 3500 de euroi de acasă. Logic, nu?

                
                
            

        
        
        
        
        
    




                




    
    
    
    

            
    
        
        
Nici Miliţia nu mai e ce a fost…

                            

                Scris de Andrei în .                Publicat în Din Oradea, eterna si fascinanta Romanie.                Niciun comentariu la Nici Miliţia nu mai e ce a fost…            

                
        
        
                    


                
                                    
Spun asta cu mâna pe inimă! Adică ia gândiţi-vă cum ar fi reacţionat înainte de ’89. Cu ce mânie proletară i-ar fi bumbăcit pe băieţii ăia, de recunoşteau şi că sunt mistreţi! Trafic le trebuie? Ia uitaţi-vă la ei:




Dacă mai există puţin spirit civic în oraşu’ ăsta, ar trebui preluat clipul ăsta până la refuz şi băgat pe gât autorităţilor!


 


Via Orădeanul.

                
                
            

        
        
        
        
        
    




                




                




    
    
    
    

            
    
        
        
Mitocanul nostru cel de toate zilele

                            

                Scris de Andrei în .                Publicat în critici, Din Oradea, eterna si fascinanta Romanie.                1 comentariu la Mitocanul nostru cel de toate zilele            

                
        
        
                    


                
                                    
Că tot vine sfârşitul de săptămână, scot de la naftalină un articol pe care îl scrisesem luni (la nervi), cu modificările şi cenzurile cuvenite după ce am numărat de câteva ori până la 1000 şi înapoi.


Sfârşitul de săptămână ar trebui să fie relaxant şi liniştit, ca o recompensă după o săptămână de alergături şi agitaţie. Week-end-ul trecut, până la un punct, a fost. Punctul acela s-a întâmplat să fie duminică diiiiis de dimineaţă. Mai exact pe la ora 5:30, când un taximetrist imbecil opreşte în faţa geamului de la dormitor, care din motive de căldură excesivă era laaaaarg deschis. Drept pentru care am auzit de câteva ori toată gama de cărnuri şi acţiuni erotice pe care le scotea individul pe post de interjecţii, împreună cu tovarăşul său de discuţie. Logic, totul se făcea la un nivel sonor demn de o conversaţie într-un mediu înalt poluat fonic, gen circuit de Formula1.


Rezist eu cît rezist, dar într-un final mă trezesc şi fac ce orice om normal ar face: scot capul pe geam şi ÎI ROG pe vorbăreţi să se mute o idee mai încolo, unde nu am geam şi implicit nu sunt deranjat de nivelul sonor al discuţiilor, mai ales că e ora 5. „E şase!” mi-a replicat imberbul vizitiu motorizat, aruncându-mi cuvintele ca un fel de ocară peste umăr, fără măcar să se uite înspre mine. „Poate vrei să dau la maxim staţia” a continuat în acelaşi stil. După ce rezistasem eroic aproape 45 de minute (abia atunci am văzut că într-adevăr trecuse ora 6), replica boului m-a făcut să-mi ies instant din fire şi să-i răspund şi eu obraznic: „Al cui eşti tu, că şmecher te-a făcut?”


Din acel moment, birjarul din el s-a dezlănţuit, fără să mi se adreseze direct, dar ridicând tonul discuţiei şi mai tare, ca să „îmi arate el” că nu am ce să-i fac. Printre altele auzeam cum sunt un nesimţit că nu las oamenii în pace să discute în voie, că e libertate şi face ce vrea şi multe alte chestii minunate augumentate din plin cu epitete şi organe lesne de ghicit, dovedind încă odată (dacă mai era cazul) că astea erau cuvintele de bază ale vocabularului său.


După încă 5 minute de parlamentări cu interlocutorul său, se urcă în maşină şi urlă să-l aud din partea cealaltă a oraşului: „Sunaţi la 112 şi spuneţi că City 138 cu numărul BH 49 BGM!” Toate astea se întâmplau în timp ce îşi „încălzea” motorul turându-l la maxim. Am ieşit pe balcon şi l-am anunţat că mi-am notat, iar ca bonus am reţinut şi bulina – 404 – aşa, ca fapt divers, ca să fiu sigur pe cine reclam, iar dacă se va trezi fără ea să nu se minuneze prea tare. A plecat în trombă, cu scârţâit de roţi şi motor turat (bietu’ motor cred că mai avea puţin şi scuipa pistoanele prin capotă), că deh! el are ultimul cuvânt.


De ce am scris despre incident? Păi… dacă veţi auzi la ştiri zilele astea că „în Oradea, pe strada Fagurelui, un taximetrist a fost nenorocit în bătaie de un dement” să ştiţi că eu am fost. Pe de altă parte, poate cineva de la Poliţie sau Primărie citeşte, poate îi face un pustiu de bine imbecilului şi îl lasă pieton şi fără bulina de taxi.


Deci atenţie la mine: City 138, cu bulina 404!

                
                
            

        
        
        
        
        
    




                




    
    
    
    

            
    
        
        
Şi săptămâna se încheie cu…

                            

                Scris de Andrei în .                Publicat în critici, Din Oradea, foto, opinii.                7 comentarii la Şi săptămâna se încheie cu…            

                
        
        
                    


                
                                    
Dacă tot s-a deschis Kaufland în Oradea, mi-am zis că merită macar o vizită. Am pornit cu inima îndoită şi fără prea multe aşteptări (cel puţin după experienţa numită Billa). Ei bine, m-am înşelat amarnic. Am găsit organizare tipic germană, corectă, exact cum am văzut şi în magazinele similare din vest. Produse multe şi diverse, încât m-am cam 

                
                
            

        
        
                

            Continuă lectura
        

        
        
        
    




                




                




                




                




    
    
    
    

            
    
        
        
Semnăm şi o dăm anonimă…

                            

                Scris de Andrei în .                Publicat în Uncategorized.                1 comentariu la Semnăm şi o dăm anonimă…            

                
        
        
                    


                
                                    
O ştire vine azi să îmi însenineze ziua: o echipă de programatori din Estonia a făcut o aplicaţie pentru Android numită foarte sugestiv BribeSpot, prin care se poate raporta unde, cum şi cât ai dat tu sau alţii mită. Totul se reflectă ulterior într-o hartă Google Map. Partea faină de tot e că poţi face raportările ca anonim, drept pentru care mă aştept ca românii, mari amatori de anonimat să înceapă să contribuie la modul foarte serios la respectiva hartă a mitei. Mă aştept chiar ca în scurt timp România să îşi adjudece titlul de „cea mai coruptă ţară din Univers„. Interesant ar fi de totalizat sumele, măcar să ne facem o idee despre ce sume se vehiculează raportat la PIB.


Partea mai puţin faină e că poate oricine raporta orice, chiar poate inventa nişte situaţii, de pe urma cărora unii funcţionari publici ar putea fi traşi la răspundere sau chiar concediaţi (că tot permite noul Cod al Muncii) pe nedrept. Nu că aş ţine partea funcţionarilor publici, dar sunt şi oameni corecţi printre ei.


Aşadar facem o reclamaţie, o semnăm şi o dăm anonimă… vorba lu’ conu Iancu.


 


Sursele: aici şi aici

                
                
            

        
        
        
        
        
    




                




                




    
    
    
    

            
    
        
        
Dubla măsură

                            

                Scris de Andrei în .                Publicat în critici, eterna si fascinanta Romanie, opinii, Romania.                8 comentarii la Dubla măsură            

                
        
        
                    


                
                                    
Cred că toată lumea ţine minte reportajul în care se relata despre femeia care a fost muşcată de o haită de câini vagabonzi în curtea fostului sediu ADP al sectorului 5. Ei bine, femeia a murit în urma rănilor multiple şi deosebit de grave, în ciuda eforturilor medicilor.

Problema pe care vreau să o ridic este alta. Şi eu ca şi mulţi alţii am fost tentat în primă fază să mă întreb „ce căuta acolo?”. În reportajul de la ProTV apare şi o primă supoziţie a redactorilor bazată pe o altă supoziţie a unei păreriste ce se afla în zonă: „se pare că femeia sărise gardul ca să fure fier vechi”. La această opinie, prima reacţie a fost ca a imensei majorităţi a românilor: „aşa-i trebuie dacă fură!” Mă întreb care era reacţia (repet, atât a mea cât şi a celorlalţi 99% dintre români) dacă aflam de la bun început că femeia era în timpul serviciului. După câteva momente de reflecţie (atunci, după difuzarea ştirii) mi-am dat seama că fac o greşeală imensă aplicând dubla măsură, pentru că nu am făcut decât să discriminez în mintea mea omul cinstit de hoţ. Posibilul hoţ. Chiar dacă ar fi fost un hoţ la furat de fier vechi (nu mai contează motivele care împing pe cineva să fure fier vechi) tot suntem în prezenţa unei drame umane. Pentru că ar fi vorba de un om care ar primi mai mult decât o pedeapsă pentru fapta sa. Să fii sfârtecat până la os de către o haită de câini nu e o pedeapsă, iar cine mă contrazice nu ştie ce înseamnă să fii muşcat de un câine. În acest caz, simpla aruncare a cuvântului „hoţ” sau a verbului „a fura” nu a făcut decât să legitimeze oarecum în mintea unora (recunosc pentru a mia-suta oară că am făcut aceeaşi greşeală) carnagiul ce a urmat şi suferinţa femeii. Dar adevărul care trebuia subliniat indiferent de circumstanţe este că avem oraşe invadate la propriu de către haitele de câini fără stăpân, care pe străzi fiind de câteva generaţii au ajuns să se sălbăticească.


Dubla măsură a ajuns religie în societatea românească. Aceeaşi faptă o încadrăm diferit în funcţie de persoana celui ce o săvârşeşte. Îl condamnăm pe cel ce „fură” pentru că e un hoţ ordinar, dar îl compătimim pe cel cinstit, pentru că, evident, e cinstit. Pierdem din vedere pădurea din cauza copacilor şi nu gândim mai departe că drama nu s-ar fi întâmplat dacă nu existau câinii vagabonzi sălbăticiţi.


Cânii comunitari prezintă pentru Bucureşti (dar şi pentru alte oraşe) un pericol imens, dar de câte ori s-a încercat exterminarea lor au apărut o mulţime de ONG-uri care să le ia apărarea şi să-i pupe sub coadă. Pe când vor fi înfiinţate ONG-uri care să apere oamenii de câinii sălbăticiţi? Sau dacă tot li se ia apărarea câinilor, de ce nu fac ONG-urile respective un act de caritate şi să adopte, îmblânzească şi sterilizeze animalele respective? Până atunci, din punctul meu de vedere nu putem vorbi decât despre nişte animale sălbatice periculoase, care ca orice animal periculos, pot fi vânate pentru a se reduce efectivul. Zoso propune soluţia finală, dar cu unele beneficii în planul igienei. Arhi propune doar o soluţie simplă şi eficientă. Las pe fiecare să-şi găsească soluţia până ce autorităţile sau (într-un final) ONG-urile o vor găsi pe a lor.


Până atunci aş pune în cârca ONG-urilor toate cheltuielile de spitalizare şi de înmormântare ale femei.


P.S. Mai ţine minte cineva cazul japonezului ucis de un câine d’ăsta? Mai ţine minte cineva ce s-a întâmplat cu câinele?

                
                
            

        
        
        
        
        
    




                




    
    
    
    

            
    
        
        
Şoping

                            

                Scris de Andrei în .                Publicat în opinii.                7 comentarii la Şoping            

                
        
        
                    


                
                                    
Nu cred că există ceva pe lume mai detestat de către un bărbat decât mersul la MALL cu o femeie. După maxim 20 de minute vine ideea salvatoare: „draga mea, mergi tu prin magazine şi când termini mă găseşti la o cafea/bere la barul X”. Răspunsul vine prompt: „OK dragă! Dacă găsesc ceva drăguţ te sun să vii să vezi dacă-ţi place.”


După câteva minute de relaxare la cafea, sună telefonul: „Dragă, am găsit ceva drăguţ….”

                
                
            

        
        
        
        
        
    




                




    
    
    
    

            
    
        
        
Norocul e cum ţi-l faci…

                            

                Scris de Andrei în .                Publicat în concurs, critici, eterna si fascinanta Romanie, foto, opinii, Romania.                9 comentarii la Norocul e cum ţi-l faci…            

                
        
        
                    


                
                                    
A demonstrat-o înca odată (dacă mai era necesar) MTV România, parte a Media Pro. Astfel, ceea ce începuse ca o glumă din partea câtorva bloggeri a devenit o luptă între o parte dintre utilizatorii internetului din România şi maşinăria de marketing a Media Pro.


Să prezint faptele. Timp de o lună vizitatorii sitului MTV România puteau să voteze pentru a alege „cel mai tare hit al ultimilor 15 ani„. Melodie românească bineînţeles. Între piesele uploadate s-a strecurat (din greşeală sau la mişto) şi piesa „Dozatorul” compusă şi interpretată de DJ Boroş. Drept să recunosc, nu am auzit-o niciodată până la acest concurs, la fel cu nu am auzit niciodată de DJ Boroş. Dintre toate propunerile fiind cea mai proastă piesă, a aprins în cineva scânteia de revoltă faţă de muzica difuzată de franciza românească a reputatului post de televiziune occidental MTV. Şi a început „rivoluţia”. Scânteia aprinsă de UtopiaBalcanica s-a extins treptat şi la alţi bloggeri, care i-au dat amploarea unui incendiu. S-au aprins pe rând (nu neapărat în ordinea asta) Ovi Sirb, Denisuca, Ovidiu Eftimie, RezistentaUrbana, DailyCotcodac, Morom3t3, SkyLovers, Romanika.eu, FurtDeCurent, DumneZERO, Webcomics, ARHI, DeCeBlog şi mulţi, mulţi alţii pe care nu i-am urmărit. Votul părea să dea un câştigător clar în piesa „Dozatorul”, mai ales că pe la jumătatea concursului avea dublul numărului de voturi faţă de contracandidat (Voltaj – „20”). Până în ultima zi de concurs (30 noiembrie, ora 23:59 conform regulamentului postat de MTV România) „Dozatorul” conducea. Cum s-au schimbat liderii puteţi vedea pe Contrasens. Interesant este că dacă DJ Boroş creştea încet dar constant, Voltajul creştea în salturi (între 20 şi 50 de voturi deodată). Miezul nopţii a prins Voltajul pe primul loc cu fix 110 voturi avans, unde doar cu o oră înainte era condus cu mai mult de 100 de voturi. În ultimele ore de votare s-au încins Twitter-ul şi Facebook-ul. Dacă îndemnurile erau clare spre „Dozator”, nimeni nu a sesizat să existe o mobilizare similară pentru Voltaj. Nici una din piesele clasate de la locul 3 în jos nu au înregistrat creşteri semnificative care să indice vre-o implicare.


La câteva minute după încetarea oficială a votului apare pagina următoare:


Vă rog să remarcaţi numărul de voturi strânse de Voltaj. Nu, nu e codat. Pur şi simplu pagina a fost scrisă cu ceva vreme înainte, neştiindu-se cu ce număr de voturi va castiga Voltaj. Dar se ştia că va câştiga. Felicitări, aţi asistat la un exemplu clasic de furt a unui concurs, după principiul „concursul se ţine joi, dar postu-i ocupat de marţi”.


Eu propun şi numărarea voturilor contra. S-ar schimba automat câştigătorul.


Motivele.  Pentru cine nu ştia, 1 decembrie 1996 este ziua lansării primului album Voltaj, ce se numea „Pericol de moarte”. Aşa că era de-a dreptul imposibil ca după 14 ani, o formaţie sub contract cu Media Pro, să nu câştige „simbolic” un concurs de hituri româneşti ale ultimilor 15 ani (de ce nu 20?).


Morala. Întotdeauna ei vor putea fura mai mult decât putem noi vota!


P.S. ProFM a dovedit că sloganul i se potriveşte ca o manăuşă: „The Hit Factory”. Aşteptăm deci un nou album (aniversar) Voltaj, care să rupă topurile.

                
                
            

        
        
        
        
        
    




                




    
    
    
    

            
    
        
        
Trafic oradean (III)

                            

                Scris de Andrei în .                Publicat în auto & moto, critici, Din Oradea, din trafic, eterna si fascinanta Romanie, foto.                7 comentarii la Trafic oradean (III)            

                
        
        
                    


                
                                    
Acum ca lucrarile in oras se incheie incet-incet (mult prea incet zic eu), se redeschid circulatiei drumurile care pana mai ieri ne faceau viata un calvar. Trecem peste faptul ca se raceste vremea dar asfaltarile continua. Acolo unde asfaltarile s-au terminat s-a instalat un alt fel de haos. Astfel, strada Primariei a redevenit sens unic incepand de azi dimineata, pe sensul Piata Independentei – bd. Decebal. Luni s-a revenit la sensul unic pe Jean Calvin (prin fata liceului Pedagogic) pe directia Iuliu Maniu -> Primariei. Atat eu cat si alti participanti la trafic nu stiam si am mers foarte hotarati ca pana acum cateva zile, de pe Primariei, pana am vazut semnul de acces interzis. A urmat un stanga-mprejur militaresc.


Maxima idiotenie se gaseste in centru, unde odata cu redeschiderea strazii Iuliu Maniu (sens unic dinspre Decebal pana la biserica Sf. Nicolae, ca si pana inainte de lucrari) s-a modificat sensul de circulatie pe Cuza Voda, devenind sens unic dinspre Mihai Viteazul spre Decebal. De ce? Nu inteleg si nici macar nu are logica. Deci avem acum un sens unic spre centru, Decebal -> Iuliu Maniu -> Piata Independentei si doua sensuri unice dinspre Mihai Viteazul spre Decebal, unul dupa altul: Cuza Voda si Mihail Kogalniceanu. Nici macar nu conteaza ca ultimele doua strazi sunt la distanta de nici 100 de metri. Asta in conditiile in care si strada Sucevei este tot sens unic pana la bd.Decebal in portiunea ce trece pe langa parcul Balcescu, la fel ca si strada Primariei (pe intreaga ei lungime). In total patru sensuri unice de iesire din centrul orasului si doar unul de intrare.


Sa fie asta o invitatie sa plecam naibii din Oradea?

Vizualizare hartă mărită


Bonus:


Ca sa puna capac nervilor de dimineata, gasesc in parcare un cretinoid. Sunt curios daca il vedeti (calitatea pozei lasa de dorit ca e facuta rapid cu telefonul) si daca ghiciti cate locuri de parcare bloca.



                
                
            

        
        
        
        
        
    




                




                




                




                




    
    
    
    

            
    
        
        
Scurte (20.10.2010)

                            

                Scris de Andrei în .                Publicat în critici, Din Oradea, din trafic, opinii.                Niciun comentariu la Scurte (20.10.2010)            

                
        
        
                    


                
                                    
Ma enerveaza la culme sa ma urc in taxi, iar cand ii spun adresa lu’ bou’, sa-mi spuna nonsalant „Stiti… sunt nou! Nu-mi spuneti pe unde e strada asta?” De fiecare data imi amintesc de testele date de soferii de taxi londonezi, care sunt obligati sa stie minim 2000 de strazi ale capitalei britanice. A fost chiar si un test al celor de la Top Gear, pentru a vedea cine ajunge primul la o anumita destinatie, taximetristul cu GPS sau cel care se bazeaza pe „harta” din cap. De fiecare data cand GPS-ul ii dadea o ruta, taximetristul ce trebuia sa foloseasca tehnologia de navigare avea de comentat: „eu nu as fi ales ruta asta, e prea aglomerata la ora asta, pierdem prea mult timp”. Intr-adevar, de castigat a castigat cel care se folosea de simtul propriu de orientare.


Daca intr-un oras ca Oradea, tu, taximetrist, nu cunosti strazile, de ce te mai apuci de jobul asta? Pentru ca e si el un job? Oare ce teste se dau pentru licenta? Cum se schimba o roata? Nu cred ca intereseaza pe cineva asta, ci sa ajunga in cel mai scurt timp la destinatie.

                
                
            

        
        
        
        
        
    




                




    
    
    
    

            
    
        
        
Trafic oradean (II)

                            

                Scris de Andrei în .                Publicat în critici, Din Oradea, din trafic, opinii.                2 comentarii la Trafic oradean (II)            

                
        
        
                    


                
                                    
Daca aveati impresia ca de la articolul anterior (pe aceasta tema) si pana acum s-a imbunatatit ceva, va inselati amarnic. Dimpotriva: s-a stricat vremea si din ce in ce mai multi oradeni pornesc cu masinile in treburile lor. Nu pot sa spun decat ca haosul e total, oarecum asemanator cu cel din Bucuresti, cu fortari de intrari in intersectii, fortari de semafoare, intersectii paralizate etc, etc, etc. Semafoarele (acolo unde functioneaza) au un rol pur orientativ, pentru ca daca stai la rosu esti claxonat copios. Dar de lucrat, se lucreaza. Mai haotic decat traficul. Cand treci pe langa un santier d’asta cu viteza melcului sau mai rau, stai cate 10 minute pe loc, vezi ca toti gigeii care „lucreaza” acolo au altceva de facut, iar faptul ca sunt prezenti pe un santier le dauneaza grav intereselor. Unii se misca precum ochiu’ mortului, ba dupa cate o scula (care se afla, culmea, in celalalt capat de santier), iar dupa ce o aduc mai iau si o pauza de tigara, dupa care constata ca nu e scula potrivita, asa ca hai inapoi dupa scula cea buna. Daca nu o gasesc rapid, incepe o adevarata ancheta printre ceilalti muncitori: „nu e la tine cumva scula X?”. Daca raspunsul e negativ, se ia la intrebari urmatorul coleg, si tot asa pana se gaseste obiectul cu pricina. Uneori cred ca se poate ajunge la cate o zi de munca pierduta astfel. Si uite asa, vorba lui Toma Caragiu „timpul trece, leafa merge, noi cu drag muncim”.


Pe ce punem pariu ca lucrarile ce se vor face de acum incolo vor trebui refacute in cel mult doi ani?

                
                
            

        
        
        
        
        
    




                




    
    
    
    

            
    
        
        
Trafic oradean

                            

                Scris de Andrei în .                Publicat în auto & moto, critici, Din Oradea.                4 comentarii la Trafic oradean            

                
        
        
                    


                
                                    
Nu ma deranjeaza ca se asfalteaza sau ca se reabiliteaza mai multe artere sau puncte principale, dar ma deranjeaza totala dezorganizare a santierelor pe care au loc lucrari. Cine merge prin zona centrului civic stie ce vorbesc: sensul giratoriu nou blocheaza traficul pe cateva artere mari, ceea ce duce la cozi de cate 15-30 de minute (in functie de momentul zilei).


Din cauza lucrarilor de pe Iuliu Maniu, circulatia din centrul vechi e data de asemeni peste cap in asemenea hal, ca la ora de varf nu prea poti iesi din fata palatului episcopal greco-catolic (fosta Biblioteca Judeteana), decat daca – undeva in zare – trebuie sa treaca si tramvaiul, fapt care „sugruma” conducta cu masini ce vin dinspre Independentei si dinspre Teatru.


Intersectia Decebal – Tudor Vladimirescu este dintre toate cea mai groaznica: aici nu au loc lucrari, dar traficul este blocat de la orele 9 pana la orele 17, pe motiv ca idiotii ce vin dinspre biserica Emanuel intra in intersectie (ca doar au verde) chiar daca nu se misca in fata lor coloana. In consecinta, pe Vladimirescu se face coloana pana la Primarie. Aici nu inteleg de ce drumarii nu deseneaza un raster in mijlocul intersectiei (ala care inseamna „nu bloca boule intersectia!!”) si de ce nu sta si cate un echipaj de „ghiocei” pe fiecare sens de mers ca sa opreasca imbecilii care forteaza intersectia (eventual niste camere de filmat autorizate). Practic totul se reduce in acest caz la DISCIPLINA IN TRAFIC, dar asa ceva romanul nu a invatat de cand e el. Oricum, podul Decebal este de departe cel mai solicitat pod din oras si nu prea inteleg de ce nu se fac inca doua poduri – in aval si in amonte – pentru descongestionare.


Ei bine, acum urmeaza cireasa de pe tort: in toate ambuteiajele astea se gasesc destepti care sa ocoleasca coloana, sa intre pe contrasens, sa forteze intersectiile si semafoarele, sa dubleze, in general sa faca orice numai sa nu stea la coada. Din cauza unor astfel de imbecili, azi, pe Decebal, am vazut o salvare cu girofarurile pornite, stand in mijlocul traficului fara sa poata inainta. Pentru ca niste imbecili blocasera intersectia cu totul, iar drumarii, cu ani in urma, au pus bordura pe mijlocul drumului ca sa separe sensurile de mers. Fooooooarte inteligent, nu-i asa?

                
                
            

        
        
        
        
        
    




                




    
    
    
    

            
    
        
        
Idiotii lasa intotdeauna urme

                            

                Scris de Andrei în .                Publicat în auto & moto, critici, Din Oradea, din trafic, eterna si fascinanta Romanie, foto, opinii.                1 comentariu la Idiotii lasa intotdeauna urme            

                
        
        
                    


                
                                    
Unele se sterg altele nu. Unele pot face victime, altele doar neplaceri. Unele dor, altele doar ne enerveaza.


Cea pe care am vazut-o eu de cateva zile (si de care primaria nu s-a ocupat, ca de! ei stau la birou nu circula) e lasata de vre-un chefliu (poate mai multi) care nu a incaput de oglinda de trafic de la intersectia strazii Mihai Viteazul cu Independentei, langa parcul 1 Decembrie. Partea proasta e ca nu ai cum sa vezi tramvaiele care vin din stanga (dinspre centru) decat daca iesi bine pe linii, caz in care risti sa fii si lovit de respectivele mijloace de transport.



                
                
            

        
        
        
        
        
    




                




    
    
    
    

            
    
        
        
Liber la pedepse!

                            

                Scris de Andrei în .                Publicat în concurs.                4 comentarii la Liber la pedepse!            

                
        
        
                    


                
                                    
După cum aţi putut observa de ceva vreme, în dreapta blogului apare un sondaj legat de pedepse aplicabile managerilor instituţiilor publice, care cheltuie bănuţii din impozitele noastre. În urma sesizărilor (vezi comentariul lui Teo) şi a reclamaţiilor primite pe mail şi messenger, declar deschis sezonul la stabilire de pedepse pentru aceşti manageri care cheltuie bujetul în mod defectuos. Las imaginaţia fiecăruia să zburde liber şi promit să nu şterg absolut nici un comentariu (poate aşa vor comenta şi cei deprinşi până acum să trimită mailuri).


P.S. Cu cele mai crâncene pedepse vom face împreună un top ce va fi publicat ulterior. Mă gândesc să şi fac rost de un sponsor care să ofere un premiu celui mai creativ „judecător”.

                
                
            

        
        
        
        
        
    




                




    
    
    
    

            
    
        
        
Limba noastră românească…

                            

                Scris de Andrei în .                Publicat în critici, eterna si fascinanta Romanie.                7 comentarii la Limba noastră românească…            

                
        
        
                    


                
                                    
Tocmai am primit confirmarea că în România învăţământul e la pământ. Nu, nu e vorba de rezultatele de la BAC, deşi şi ele vin să confirme că „ai noştri tineri” pierd vremea prin baruri sau „pă net” (eu aş zice că pe hai-faiv, unde devin „carne de tun” pentru BadPitzi). Este vorba de măreaţa presă online! Înţeleg că citează un agramat, dar până la proba contrarie, omu’ s-a exprimat corect, şi asta doar pentru că în vorbire nu se aud cratimele. Ia d’aici:



                
                
            

        
        
        
        
        
    




                




    
    
    
    

            
    
        
        
Povestea apei calde este doar o poveste

                            

                Scris de Andrei în .                Publicat în critici, Din Oradea, eterna si fascinanta Romanie, opinii, Romania.                1 comentariu la Povestea apei calde este doar o poveste            

                
        
        
                    


                
                                    
Si asta in plin mileniu 3. Intr-o tara ce se pretinde europeana, intr-un oras ce se pretinde putin mai burghez decat restu’ lumii. Probabil retraim  momentele de glorie ale burgheziei evului mediu, cand spalatul mai des de odata pe an era o jignire si un motiv intemeiat de a lipsi din societate.

Dupa atata amar de vreme plus inca 20 de ani de la caderea regimului de trista si foarte economicoasa amintire, Oradea nu are, intr-unul din cartierele sale, elementara apa calda. E vorba despre Iosia. Si asta se intampla 

                
                
            

        
        
                

            Continuă lectura
        

        
        
        
    




                




    
    
    
    

            
    
        
        
Un Prut, doua maluri, aceleasi obiceiuri

                            

                Scris de Andrei în .                Publicat în critici, eterna si fascinanta Romanie, opinii.                4 comentarii la Un Prut, doua maluri, aceleasi obiceiuri            

                
        
        
                    


                
                                    
Azi, la o discutie amicala pe mess (intrerupta de reprize de munca), imi trimite Trotineta un link. Cum nu stiti care Trotineta? Aia mirobolanta, care mai raspunde la numele conspirativ de Dan. Reactia mea a fost „Ce aveti ba, v-ati facut rozul mai putin roz?”. Trotinetus imi zice doct „Ia mai uita-te putin”. Ma mai uit putin. Putin mai mult (am zis ca lucram). „Ejti cu capu’? Zi ce ai ca nu pricep”. Troti ma ia la penalty „Pai bine ma, tu nu vezi ca e copiat 1 la 1 aproape? Nu vezi ca e .md?” Ba vedeam, dar nu mi se parea nimic ciudat si-i zic „Bravo tata! ati intrat pe piata Moldovei?”. Urmatorul dialog al lui Troti nu pot sa-l reproduc exact pentru ca … afara ploua. Ii zic: „V-au facut sefu’! Nu numa’ chinezii copiaza, doar ca astia vorbesc si romaneste si is din alta tara si nici nu-i poti da in judecata.”


Dupa ce ma uit pe saitu’-clona-de-Moldova-de-peste-Prut, vad ca responsabil cu designu’ pe malul celalalt e o firma intitulata Pixmania. Iata cum se descrie colectivul (subliniez cu verde aspectele care mi se par importante):


„ISTORIE


Pixmania a fost infiintata in anul  2009, in Chisinau, sub forma unui atelier de creatie si dezvoltare web.

Avand sustinere din partea membrilor echipei noastre si incredere din partea clientilor, am cladit cu implicare ceea ce suntem astazi: o companie care ofera servicii complete web. In prezent realizam de la web site-uri, SEO si promovare online, pana la aplicatii web complexe, aplicatii de managementul flotelor, managementul stocurilor, integrarea cu alte aplicatii web sau desktop.


ECHIPA


  Suntem diferiti intre noi (nota mea – fii serios, furtul e caracteristic romanesc). Unii creatori, ingeniosi, visatori altii obiectivi, tehnici si cu picioarele pe pamant (n.m. – pur si simplu realisti si cinici, ca orice hot). Astfel, formam echipa perfecta (n.m. – chiar asta vroiam sa spun), fiecare dintre noi ocupand un loc important pentru buna functionare a sistemului (n.m. – normal, furt cu metoda si ierarhii, ca altfel e debandada). Ne uneste strans scopul comun pe care il avem si valorile de care suntem ghidati in cadrul companie Pixmania (n.m. – fraza asta e geniala, sa fie vorba despre furt?).


SCOPUL


Sa oferim clientilor nostri servicii web de inalta calitate (n.m. – facute de altii?), necesare promovarii website-ului in mediul online, astfel incat sa aducem acestora un avantaj fata de concurenta (n.m. – avantajul obtinut prin furt nu e concurenta).


VALORILE


Succesul in domeniul web design-ului, vine din pasiune, talent si implicare (n.m. – v-ati implicat in furt pana peste cap). Design-ul unui site trebuie sa comunice, sa atraga, sa vanda (n.m. – se vede clar cum v-a atras si cum stiti sa vindeti).

In drumul spre reusita suntem manati de ambitie si perseverenta (n.m. – se vede). Webdesign-ul este un domeniu in continua expansiune, iar noi trebuie sa fim mereu in pas cu noile tehnologii (n.m. – sunteti).” De aici (link).



Asadar, de azi stiu ca VinSiEu.ro are o copie-clona dincolo de Prut, ce a fost creeata de un colectiv inimos si ingenios de la Chisinau. BRAVA!



Later Edit: detalii AICI (link)

                
                
            

        
        
        
        
        
    




                




                




                




    
    
    
    

            
    
        
        
Pompier voluntar pentru o seara

                            

                Scris de Andrei în .                Publicat în critici, opinii, scrieri.                9 comentarii la Pompier voluntar pentru o seara            

                
        
        
                    


                
                                    
Seara de ieri, parea sa incepa ca orice seara linistita in familie, cu atat mai linistita cu cat obosit fiind dupa expozitia din week-end, m-am intins in pat cu speranta ca voi dormi. Cum altfel sa poti dormi decat la televizor? Si cum altfel decat la Discovery? Butonand asadar in cautarea unui program interesant pe Discovery, aud pe strada niste urlete de te treceau transpiratiile. Cum vecinii mei mai au obiceiuri d’astea, am iesit la geam sa le spun, la acelasi nivel sonor, ca la ora 21:00 nu prea e decent sa trezesti cartierul.

                
                
            

        
        
                

            Continuă lectura
        

        
        
        
    




                




                




                




                




    
    
    
    

            
    
        
        
Tâmpiţii şi traficul

                            

                Scris de Andrei în .                Publicat în auto & moto, critici, din trafic, opinii.                10 comentarii la Tâmpiţii şi traficul            

                
        
        
                    


                
                                    
De fiecare dată când se strică vremea, la ore de vârf, în Oradea traficul devine un coşmar. Astăzi am stat pe Tudor Vladimirescu, înspre Decebal nu mai puţin de 20 de minute. De ce? Că erau nişte imbecili de şoferi care blocau intersecţia. Că aşa se gândeşte la noi: am verde? intru în intersecţie (chiar dacă văd că nu se mişcă nici un milimetru coloana din faţă, iar ultima maşină e deja cu spatele în intersecţie) iar cei cee vin de pe drumul cu care mă intersectez…. dă-i dracu’ să stea şi să aştepte! Că-s cu maşina şi mă grăbesc. Mi-am ieşit din pepeni azi când, la volan 

                
                
            

        
        
                

            Continuă lectura
        

        
        
        
    




                




                




    
    
    
    

            
    
        
        
Piţipoancele

                            

                Scris de Andrei în .                Publicat în auto & moto, critici, din trafic.                14 comentarii la Piţipoancele            

                
        
        
                    


                
                                    
E tot mai plină lumea de ele. Sunt la tot pasul. Sunt din ce în ce mai tinere, dar toate sunt la fel.


Azi nu m-am putut abţine să fac o mică măgărie. Doo astfel de specimene, cam pe la vârsta la care io mă pregăteam să dau admitere la liceu, se plimbau precum nişte rumegătoare care vin de la păscut. Asta se întîmpla pe lângă staţia de lângă biserica Emanuel. Şi cum treceau ele aşa agale drumul (e drept că pe trecerea de pietoni, dar fooooaaarte tactios) una se opreşte şi se uită luuuung în zare după ceva (o fi fost vre-un cocalar… nu ştiu), dar în direcţia opusă celei din care veneam eu. Pe trecere. Sens unic (ca în orice sens giratoriu dealtfel). Io veneam cătinel ca să nu o calc, că deh, era pe trecere, eu urma să intru în giratoriu, iar ea dădea semne că s-ar opri (pe aceeaşi „zebră”). Încep un monolog ce suna cam aşa: „mişcă-te ca şi cum ai trăi!”, dar ea pesemne că nu m-a auzit, aşa că i-am tras un claxon scurt (aşa zice la lege, că ai voie numai ca să eviţi un eveniment). Am fost măgar, recunosc, dar ea a fost vită, pentru că la aceeaşi lege spune cum că pietonii trebuie să traverseze în pas alert. A tras o sperietură şi a grăbit pasul.


Mă întreb: când se vor sancţiona şi pietonii care fac mişto de şoferi şi traversează ampulea precum nişte vite? Că de şoferi sancţionaţi că nu au oprit la trecere am tot auzit, deşi respectivul pieton pentru care s-a aplicat „constituţia” era la mii de ani lumină. Cât de imbecili puteţi fi, dragi pietoni şi „pietoane”, ca să vă uitaţi în direcţia opusă celei din care vin maşinile pe un drum cu un evident sens unic?


Nu e prima oară când păţesc din astea, cu acelaşi gen de tipe. Ieri am mai păţit una, cu o tipă (după uniforma colegelor părea liceancă la „Aurel Lazăr”) care după ce face câţiva paşi pe trecere, se opreşte în faţa maşinii mele să-şi aştepte colegele. Şi stau ca un prost până trece vita, că legea mă obligă, iar ea ştie. Dar nu ştie şi obligaţia ei. Noroc că nu eram grăbit sau nervos, dar erau ăia din spatele meu şi mai şi arătau asta. Le-a aruncat o privire bovină, după care a aşteptat liniştită mai departe sosirea colegelor. Abia apoi s-a urnit. E oare vinovat un şofer că-şi pierde minţile când întâlneşte astfel de piţipoance? Eu nu l-aş condamna. Am fost şi eu pieton şi nu mi-am bătut joc în halul asta de cei de la volan. Chiar dacă nu ştiam regulile de circulaţie, mi s-a părut de bun simţ să grăbesc pasul, să-i las şi pe ei să treacă, că „e şi ei oameni” şi poate se grăbesc undeva sau pur şi simplu pot prinde o breşă în trafic să se strecoare.


Da, ştiu, azi am fost rău şi măgar spre deosebire de ieri, dar nu m-am putut abţine!