Dacă legea spune că bugetul de stat pentru anul următor (în speţă 2013) trebuie adoptat până la sfârşitul celui de-al treilea trimestru al anului anterior exercitiului bugetar (în speţă septembrie 2012), de ce ne spune musiu Copy&Paste Ponta că după alegeri, mai exact în ianuarie va fi votat bugetul pentru 2013? Urmează măsuri ca-n Grecia şi Spania? Cred că da…
Întreb decât…
Justiţia română a bătut orice logică şi bun-simţ astăzi când i-a achitat pe cei 8 grei ai fotbalului românesc.
*Să se facă dreptate, de-ar fi să piară lumea!
Mi-a luat destul de mult timp să scriu articolul ăsta, pentru că îmi făcusem o promisiune: de a încerca să nu mai abordez teme politice. Se vede treaba că nu reuşesc să fiu consecvent. Adevărul e că nici viaţa noastră politică nu lasă loc de-ntors.
Tema lustraţiei şi a legii ce o reglementează a fost deja îndelung dezbătută pe toate feţele în ultimele săptămâni. În 89′ se spunea că am scăpat de dictatură şi am intrat cu capul înainte în democraţie. Ce însemna democraţia nu avea nimeni habar, dar ideea generală ce răzbătea de peste tot era că din acel moment „putem face orice” sau mai bine zis că suntem liberi să facem orice. Parţial adevărat. Putem face orice, cu o singură condiţie: să nu-i deranjăm sau împiedicăm pe ceilalţi să facă ceea ce doresc. Ăsta e aspectul care scapă marii majorităţi de mai bine de două decenii. Un alt aspect ar fi legalitatea acţiunilor noastre liber alese. Aici lucrurile nu mai sunt atât de simple, dar în ţara în care sârma ţine loc de şurub, şaibă şi piuliţă la un loc, e bine şi aşa.
Şi aici doream să ajung: la legea lustraţiei. Pentru că e minunată, sublimă, dar lipseşte cu desăvârşire. Nu ştiu cum vă simţiţi voi, dar eu unul nu mai văd rostul actualei legi în forma în care a fost adoptată, deoarece la câte excepţii prevede, doar lui Iliescu şi lui Moş Gerilă li se mai interzice să ocupe funcţii publice. Care ar mai fi logica lustraţiei dacă nu există lustraţi? Cui îi foloseşte? Doar ca să o avem şi să ne iasă la „socoată”?
Problema cea mai mare legată de legiferare în România este că legile sunt atât de complicate şi inutile după ieşirea lor din Parlament, încât musai e nevoie de norme de aplicare, care norme de aplicare pot fi schimbate după bunul plac al guvernelor care se succed la conducerea ţării ăsteia nenorocite înainte de vreme. Ca să nu mai vorbesc despre intenţia legii şi rezultatul ei final, care nu au nici un fel de legătură. Îmi amintesc doar de „Legea Ticu Dumitrescu” (L.187/1999-referitoare la liberul acces la propriul dosar şi deconspirarea securităţii ca poliţie politică) unde la finalul dezbaterilor, iniţiatorul ei a renegat-o vehement, din cauză că nu conţine exact punctele esenţiale asupra cărora insistase şi care stăteau la baza deconspirării poliţiei politice. O asemenea lege este şi cea a lustraţiei, care prevede mai multe excepţii decât reguli, iar astfel de legi sunt cu duiumul în România, astfel încât excepţiile au devenit regulă.
Şi uite aşa, o lege în România a ajuns să nu aibă valoare intrinsecă, ci doar prin mijlocirea unor norme de aplicare. Sau mai plastic spus, legile româneşti sunt ca porţile maramureşene: mari, impunătoare, sofisticate, create cu multă muncă şi energie. Şi la fel ca porţile maramureşene, intrarea e infimă în raport cu ansamblul. Unde mai pui şi că gardurile sunt mult prea scunde şi le poţi sări lejer.
Că avem un preşedinte groaznic, cred că ştie deja toată lumea. Zilele trecute afirma la un supermarket că preferă să ocolească legumele olandeze, cu aluzie la refuzul Olandei de a ne primi în Schengen. Până aici nimic deosebit, mai ales că şi eu, ca mulţi alţi români dealtfel, caut să cumpăr legume şi zarzavaturi româneşti. Singura problemă e că această declaraţie vine de la un şef de stat. Stat al Uniunii Europene. Cu alte cuvinte urmează nişte sancţiuni de la aceeaşi Uniune. Sancţiuni pe care le vor suporta TOŢI românii, indiferent de culoarea politică, convingeri religioase sau ce alte criterii mai vreţi voi.
Ce nu prea mai înţeleg în momentul ăsta (fără să fiu un euro-sceptic) este ce naiba mai căutăm noi în Uniunea asta care nu ne vrea: nu avem drept de muncă în majoritatea statelor europene, nu suntem acceptaţi în tratatul Schengen, avem o grămadă de restricţii la exportul de alimente (nu ştiaţi de restricţia la export a cărnii de porc – cauză a nerentabilităţii fermelor de profil?) şi câte şi mai câte minunăţii. Ca să fie capac la toate astea, vom şi contribui la stabilitatea şi consolidarea monedei Euro, fără ca aceasta să ne fie monedă şi fără o garanţie că vom accede la zona Euro. Pentru că cine crede că scăpăm de contribuţie doar pentru că suntem într-un acord de asistenţă cu FMI se înşeală amarnic.
Aşadar, ce naiba căutăm noi în Uniunea Europeană?
Azi e ziua Constituţiei. A Constituţiei României… Pe lângă curiozitatea mea de a şti câţi cetăţeni cunosc lucrul ăsta, mai e şi întrebarea (retorică, desigur): cum de Opoziţia nu ţine o zi de doliu în memoria Constituţiei României, îndelung terfelită, călcată în picioare şi siluită de băselu’ şi şleahta lui de piraţi?
Întreb decât…
Probabil că ştiţi deja: se plictisesc! Şi ca să se plictisească cu un folos, au tot felul de idei trăznite de legi. Astfel, avem o propunere de scădere a vârstei la care se obţine dreptul de vot: 16 ani în loc de 18. Absolut genial. Şi inutil. Probabil că voturile sunt scumpe, aşa că mai bine să le cumpărăm cu bombonele şi un flacon de Cola la 2,5 litri, că ieşim mai eftin. Promitem doar spaţii de joacă, piste de biciclete şi nişte locuri special amenajate pentru skateboarding şi ne-am scos.
Altă mega-idee de lege este cea în care se doreşte pedepsirea cametei. Aş fi curios cum. Că dacă gigelu’, care nu poate lua credit cu buletinu’, ia bani de la băeţi, ăia nu sunt atât de imbecili să treacă în contract „suma de 100 de lei cu dobândă de 250%”, ci vor trece „suma de 350 de lei garantată cu casa” chiar dacă în mână i-au dat 100. Şi nu prea înţeleg de ce ar trebui legiferată în mod special camăta, atâta timp cât era interzisă cu desăvârşire de Codul Civil (mă rog, de vechiul Cod Civil).
În rest, timpul trece, leafa merge (de şpăgi nu mai vorbim!), noi cu drag muncim.
RCS&RDS face o mişcare demnă de o declaraţie de război. La baionetă şi cu grenada în dinţi! Astfel vom avea „din octombrie, convorbiri nelimitate către utilizatori din orice reţea naţională de telefonie fixă, în cadrul abonamentului de 2 euro/lună, fără TVA”. Dacă până acum păreau poveşti, preluarea UPC şi a pachetului rămas în proprietatea statului din ROMTELECOM, par mai aproape de adevăr. Deci nu va avea loc prin fuziune sau cumpărare, ci prin preluarea clienţilor. Dacă ne gândim că s-a reglementat şi portarea numerelor, imaginea e completă.
Deşi e vorba acum doar de convorbiri în alte reţele fixe, îndrăznesc să cred că pe viitor compania va lansa o ofertă oarecum asemănătoare şi pentru telefonia mobilă.
Bogdan, ce ai de adăugat?
Sursa informaţiei AICI
Din ciclul „ca să avem o ocupaţie, cumpărăm mai scump şi vindem mai ieftin” a apărut şi reclama următoare:
Un fel de „foaie verde băţ/n-ai de lucru fă-ţi” Adică Maria, din lipsă de clienţi şi de ocupaţie, s-a apucat de Forex (ştiţi voi, ăla pe care tranzacţionezi uşor „monede ale unor ţări de care nici nu ai auzit”, după cum spune o altă reclamă). Acum nu are decât să aducă 3500 de euroi de acasă. Logic, nu?
Spun asta cu mâna pe inimă! Adică ia gândiţi-vă cum ar fi reacţionat înainte de ’89. Cu ce mânie proletară i-ar fi bumbăcit pe băieţii ăia, de recunoşteau şi că sunt mistreţi! Trafic le trebuie? Ia uitaţi-vă la ei:
Dacă mai există puţin spirit civic în oraşu’ ăsta, ar trebui preluat clipul ăsta până la refuz şi băgat pe gât autorităţilor!
Via Orădeanul.
Asta pentru că încă mai avem dascăli de religie în şcoli, care fac exclusiv prozelitism religios. Pentru că Biserica Ortodoxă Română refuză să intre în „era noastră”.
Nu era decât o chestiune de timp să se întâmple asta. Şi e abia începutul…
Mă întreb unde or fi acum hakerii ăia care debordau de patriotism când ne făceau albie de porci italienii. Cu francezii nu le merge?
Aud tot mai des în ultima vreme că MAI doreşte să reducă numărul rablelor cu numere de Bulgaria (p’aci prin vestul ţării mai avem şi numere de Austria sau de Ungaria) de pe şoselele româneşti, iar singura soluţie „intelijentă” pe care le-a dat-o neuronu’ singuratic din tot ministerul a fost să limiteze la 90 de zile accesul maşinilor înmatriculate în altă ţară pe şoselele României (impropriu numite şosele, dar mă rog… de dragul conversaţiei hai să le numim aşa în continuare). Normal că nu puteau spune că limitează doar cele înmatriculate în Bulgaria, că se trezea România cu o clauză de infrigment pentru discriminare, dar nici aşa nu va scăpa. De ce? Păi: una dintre raţiunile Uniunii Europene este dreptul la liberă circulaţie, care nu e limitat în spaţiu şi timp. Deci… Dar cum titanicul boc, profesor de drept constituţional, e specialist în legi şi ordonanţe neconstituţionale, (ca şi tăticu’ băse dealtfel) e ceva nou sub soare? De ce ar fi subalternii mai buni?
Dacă nu se puteau până acum verifica actele maşinii, asigurarea sau impozitul, cum se va putea face asta dacă limitezi la 90 de zile circulaţia pe hârtoapele străzile din România? Tot ce obţii e o limitare a dreptului de liberă circulaţie şi nimic mai mult.
Eu mă mai gândesc şi la o altă posibilitate: se deschide calea unor „licitaţii” pentru implementarea de urgenţă a unui sistem de monitorizare a traficului la intrările/ieşirile din România. Asta după ce vom fi amendaţi la Bruxelles, ca să avem şi motivul perfect. Părerea mea…
… aşa sună motto-ul Poliţiei române. Nu ştiu de care siguranţă e vorba, probabil se referă la piedica armelor din dotarea poliţiştilor, iar aici văd că este o problemă… cel puţin după ultimul val de sinucideri din poliţie, cu armele din dotare. Nu ştiu voi cât de în siguranţă vă simţiţi, dar pe mine mă încearcă un sentiment de nesiguranţă: dacă dau peste unul dintre poliţiştii care are probleme cu ratele sau a cărui părinţi sunt împotriva iubitei lor? Mă bate? Mă împuşcă?
Cât despre încredere nici nu poate fi vorba şi nu doar datorită labilităţii psihice a vajnicilor apărători ai legii.
Am o dilemă: dacă ai mai multe telefoane, cum se face că întotdeauna sună cel pe care nu îl ai la îndemâna?
Conform principiului enuntat cu multa vreme inainte de Luceafarul poeziei romanesti („Tot ce misca-n tara asta/Raul, ramul/Mi-e prieten mumai mie”), in zilele noastre, pana si apa de la robinet din Oradea, oras PNL, este portocalie. Asta da oportunism politic!
Glumesc desigur, dar APATERM-ul nu. Iata dovada:
Pana unde vor actionarii petrolistilor. Stim deja ca eterna scuza este cresterea pretului pe baril, urmata de cresterea cursului de schimb al euro si al dolarului. Dar cum barilul cam stagneaza, iar valutele o iau la vale (in special dolarul, care pierde constant teren fata de euro), sunt curios ce scuza se va mai gasi.
In rest profiturile cresc.
Sa auzim de bine.
Dupa cum vedeti, nu prea am avut multa vreme pentru scris in ultimele zile. Motivul principal fiind reamenajarile pe care trebuie sa le fac (fara voie si fara prea mare bucurie). In schimb m-am lovit de tot felul de probleme. In primul rand neseriozitatea mesterilor de pe la noi, drept pentru care mi-am amintit de un interviu de-al lui George Pruteanu si
Am şi eu o nedumerire: dacă tot există procedura divorţului amiabil (în cazul în care nu au copii minori), de ce Oana Zăvoranu şi Pepe apelează la procedura lungă şi costisitoare a divorţului pronunţat de instanţă… Să fie chiar aşa de mare nevoia de publicitate?
Am descoperit misterul gestului piţiponcesc de a ţine geanta de firma (vuiton de preferinţă) pe încheietura braţului, în forma de V, ca şi cum ar fi „mânuţa” ruptă! Şi pentru asta a trebuit să ajung la Türnitz, în Austria…
Carevasăzică, gestul este o reminiscenţă de pe vremurile în care femeile mergeau cu coşuleţul (paporniţa – pentru cititorii din Oltenia) la cumpărături. Adică la cumpărăturile pentru d’ale gurii. Gestul ancestral de a purta coşul de cumpărături a devenit mai sofisticat odată cu trecerea la generaţia globalizată, astfel în loc de coş avem gentuţa (în fapt getoiul) de marcă purtată cu mânuţa „ruptă” suav.
Mă simt de parcă aş fi descoperit America!
După toate mişcările de protest din Egipt, de ce să mai mergi acum acolo? Logica unei gagicuţe intervievate la TV a fost „că acum e foarte ieftin”.
Oare cât costă pielea sau viaţa stimabilei fufe?
N-as fi crezut. Mai ales dupa ce de 1 decembrie a nins cam o ora si nu s-a prins nimic. Drept pentru care avertizarea meteo de ieri m-a facut sa zambesc, pentru ca dimineata incepuse cu soare si destul de multa caldura. Dar numai pana la ora 1 PM. Atunci a inceput distractia: frig, ploaie, lapovita si mai apoi zapada in toata regula. Pana la ora 5 PM ningea de abia vedeai la 10 metri in fata. Mi-a luat o eternitate sa curat geamurile masinii cand am pornit de la birou, iar apoi inca un deceniu sa le dezaburesc. Drumurile erau destul de greu practicabile pentru ca se adunase multa apa si nu prea mai facea fata canalizarea. Ma asteptam si ca autoritatile sa fie luate pe nepregatite ca in fiecare iarna, dar aici am avut o surpriza placuta: pe la ora 6 PM, cand era evident ca nu e de gluma cu ninsoarea, au iesit sararitele sa-si faca treaba. Buna-sama ca dom’ primar Bolojan le-o fi comunicat pe langa avertizarea meteo si alte avertizari (poate chiar si penalizari).
Ei bine, acum aud ca s-a emis inca o avertizare meteo si tot cod galben, dar data asta doar de zapada. Si iar sunt in dilema: afara e soare si relativ cald (se topeste rapid zapada de ieri), oare chiar vine zapada? Nu stiu daca drumarii vor fi iar la fel de eficienti in week-end. Sau sa-mi pun increderea in Bolojan ca-i mobilizeaza?….
Alte surse spun ca astea sunt ultimele zvacniri ale toamnei. Sa vedem…
Ultimele ştiri din piaţa media vin cumva surprinzător faţă de replierea marilor jucători. Preţurile publicităţii au fost în scădere anul acesta, iar unele dintre televiziuni sunt pe punctul să tragă obloanele. Doar RDS&RCS intenţionează să deschidă una nou-nouţă. Şi se pare că intenţiile sunt de anvergură: Radu Moraru (Naşul de la B1 TV) e cel mai sonor nume ce se vehiculează până acum că se va regăsi în grila de programe a noului post.
Eu totuşi mă întreb pentru cine mai emit televiziunile? Mai ales că sunt atât de multe. Când ajung acasă de la birou încerc de fiecare dată să găsesc ceva interesant şi cât de cât relaxant, dar nu reuşesc sub nici o formă. Mă mai refugiam până nu demult în programele Discovery, dar nici astea nu mai sunt ce erau (nu ştiu dacă aţi observat, dar încep să se repete în heavy-rotation emisiunile). De pe la ora 6 încep emisiunile-vidanjă gen Happy Hour, Acces Direct şi alte mizerii. Astea pentru cine-s făcute? pentru că pe cine întreb îmi spune că nu urmăreşte. Şi întreb ceva lume. Am senzaţia că singurele emisiuni rezonabile sunt ştirile PRO Tv ale Andreei Esca şi Dr.Oz de la Euforia TV. În rest, apă de ploaie.
Oare care sunt cifrele reale de audienţă? Nu de alta, dar fiecare se laudă cu „noi recorduri” şi ştachete sculate ridicate la înălţimi ameţitoare.
Desi unii spun ca nu „istoria se repeta ci doar istoricii”, tin sa mai citez o maxima draga istoricilor si politicienilor Romei antice: „istoria o scriu invingatorii”. Si totusi. Odata cu trecerea timpului nu ne schimbam ci devenim din ce in ce mai mult noi insine. Dovada? Iata AICI.
A fost odata ca niciodata, ca daca n-ar fi fost nu s-ar mai fi povestit…. desi nu e o poveste in adevaratul sens al cuvantului, e totusi demn de povestit. Am dat acum mai bine de un an de un blog tinut de Lulu Cremeneanu. La vremea respectiva nu mi-a atras atentia decat prin faptul ca rememora cate ceva din vremurile cand in Oradea emitea un post de radio numit SONVEST. Zilele trecute am cautat din nou blogul defunctului radio oradean. L-am regasit cu articole noi, cu imagini, cu povestiri. De data aceasta erau mult mai multe articole si interviuri cu fosti realizatori. Pe multi dintre ei ii regasim si azi in peisajul jurnalistic, dar unii nu mai aduc aminte de euforia acelor ani. Si au fost cativa ani. Au fost ani in care eu mi-am trait adolescenta si prima tinerete, primele iubiri si primele despartiri, ani in care am trait vise si deziluzii. Poate singurul care nu m-a tradat in toti acei ani a fost SONVEST, prietenul de pe deal al oradenilor. Doamne, ce ani frumosi!
Astazi singura legatura cu acei ani a ramas Lulu si al sau blog de amintiri sonvestiste. I-am spus cat de mult am fost impresionat de scrierile lui. Nu i-am vazut fata cand mi-a raspuns (se intampla tot mai des in secolul asta internetizat), dar am simtit si la el o unda de regret, mai ales cand mi-a zis ca incet-incet va abandona acest proiect. „Pacat…” i-am zis, iar gandurile mi s-au intors la acei ani … Doamne, ce ani frumosi!
Aici radio SONVEST Oradea! 71,81 megaherzi! (link)
Din pacate povestea nu s-a mai incheiat cu „si au trait fericiti pana la adanci batraneti”…
Ma enerveaza la culme sa ma urc in taxi, iar cand ii spun adresa lu’ bou’, sa-mi spuna nonsalant „Stiti… sunt nou! Nu-mi spuneti pe unde e strada asta?” De fiecare data imi amintesc de testele date de soferii de taxi londonezi, care sunt obligati sa stie minim 2000 de strazi ale capitalei britanice. A fost chiar si un test al celor de la Top Gear, pentru a vedea cine ajunge primul la o anumita destinatie, taximetristul cu GPS sau cel care se bazeaza pe „harta” din cap. De fiecare data cand GPS-ul ii dadea o ruta, taximetristul ce trebuia sa foloseasca tehnologia de navigare avea de comentat: „eu nu as fi ales ruta asta, e prea aglomerata la ora asta, pierdem prea mult timp”. Intr-adevar, de castigat a castigat cel care se folosea de simtul propriu de orientare.
Daca intr-un oras ca Oradea, tu, taximetrist, nu cunosti strazile, de ce te mai apuci de jobul asta? Pentru ca e si el un job? Oare ce teste se dau pentru licenta? Cum se schimba o roata? Nu cred ca intereseaza pe cineva asta, ci sa ajunga in cel mai scurt timp la destinatie.
Cica „stimulentele” se vor acorda la functionarii de la finante pe baza de pertformanta! Ce e aia, cum se stabileste si de catre cine??? Cica un criteriu de pertformanta ar fi realizarea planului!?! Asta ce mai e??? Cumva functionarii publici lucreaza in fabrici, la norma??? In ce consta norma lor??? Amenzi? Pai atunci ne-am dus dracu’!!! Vor veni peste sectorul privat ca niste vulturi hamesiti si vor distruge ce a mai ramas in viata.
Ma uit de ceva vreme la televizor cu o detasare pe care ma mir ca nu am deprins-o mai demult. Ultima „valva” este, evident, despartirea si apoi reimpacarea dintre Adelina Pestritu si Liviu Varciu. Doua personaje relativ anoste, care au intrat in lumina reflectoarelor (in ultima vreme, pentru ca Liviu mai fusese cu ceva vreme inainte in calitate de cantaret) cu scandalul divortului. Scandalul cu pricina s-a desfasurat in mare parte in studio, la ore si emisiuni ce aveau darul sa-i aduca in gura lumii cu viteza fulgerului. Buuuun! S-au despartit. Asta nu mai importa. Cand valul a trecut, vine si tsunami-ul: Liviu Varciu o cere de sotie pe Adelina Pestritu, tot la o emisiune de maxim angajament. In direct.
Inca nu s-au racit tastele redactorilor de tabloide, ca vine si un ziarist care „a inregistrat o convorbire” in care se intelege cu „diva” (ce mult si-a pierdut sensul acest cuvant!), contra unei modice sume de 1500 de oiro sa regizeze o sedinta foto pentru paparazzi, in care ea si Liviu sa fie „surprinsi” la starea civila, cu verighetele pe deget, iar ca bonus paparazzo sa „surprinda” si un sarut intre cei doi porumbei. POC! Uite cum se fac stiri! Cu numai 1500 de euro!
Ce ma face pe mine sa rad e altceva: daca tot i-a propus „vedetei” sedinta foto cu pricina, de ce a mai dat-o in vileag (fata avea oricum o varianta de back-up sau blufa)? Nu i-a convenit pretul? Sunt convins ca Adelina a inaintat suma conform mercurialului din acest moment, dupa o atenta cercetare a pietei. Sunt convins ca astea sunt practicile in presa mondena. Atunci la ce folos sa-ti dezvalui „modus operandi„? De ce ti-ai taia singur craca de sub picioare (si a intregii industrii de scandal din Romania)?
Cu dezvaluirea inregistrarii respective nu s-a facut altceva decat putina lumina (pentru cine nu vroia sa creada) ca atunci cand nu au stiri, ziarele de scandal si le creeaza. Nu e vorba de o vedeta cazuta in uitare, ci de un „scandal” cat se poate de actual. Deci nu femeia e de vina ca a cerut cat a cerut, ci a celor care au creeat piata si implicit preturile. Nu de ea trebuie sa radem, ci de presa care plateste ca sa aiba ce vinde. Parerea mea.
Cum se formeaza caracterul la romani?
1. Prima poezioara pe care o invatam este… „Catelus cu parul cret”…care ne invata: „Fura rata din cotet / Si se jura ca nu fura…”
2. A doua poezie semnificativa pe care o invatam este… „Miorita”, care ne spune ca doi romani invidiosi se asociaza si-l omoara pe al treilea care era cel mai productiv in domeniul lor de activitate…
3. A treia poezie semnificativa pe care o invatam este… „Luceafarul”…care ne arata ca tanara romanca de maritat il aduce pe geniul roman in pragul sacrificiului suprem dar il prefera pe un viclean baiat din flori si de pripas…
Sa ne mai miram ca subiectul din propozitia „Venea o moara pe Siret” este Venea? Pentru ca el il omoara pe Siret…. 😀
Daca aveati impresia ca de la articolul anterior (pe aceasta tema) si pana acum s-a imbunatatit ceva, va inselati amarnic. Dimpotriva: s-a stricat vremea si din ce in ce mai multi oradeni pornesc cu masinile in treburile lor. Nu pot sa spun decat ca haosul e total, oarecum asemanator cu cel din Bucuresti, cu fortari de intrari in intersectii, fortari de semafoare, intersectii paralizate etc, etc, etc. Semafoarele (acolo unde functioneaza) au un rol pur orientativ, pentru ca daca stai la rosu esti claxonat copios. Dar de lucrat, se lucreaza. Mai haotic decat traficul. Cand treci pe langa un santier d’asta cu viteza melcului sau mai rau, stai cate 10 minute pe loc, vezi ca toti gigeii care „lucreaza” acolo au altceva de facut, iar faptul ca sunt prezenti pe un santier le dauneaza grav intereselor. Unii se misca precum ochiu’ mortului, ba dupa cate o scula (care se afla, culmea, in celalalt capat de santier), iar dupa ce o aduc mai iau si o pauza de tigara, dupa care constata ca nu e scula potrivita, asa ca hai inapoi dupa scula cea buna. Daca nu o gasesc rapid, incepe o adevarata ancheta printre ceilalti muncitori: „nu e la tine cumva scula X?”. Daca raspunsul e negativ, se ia la intrebari urmatorul coleg, si tot asa pana se gaseste obiectul cu pricina. Uneori cred ca se poate ajunge la cate o zi de munca pierduta astfel. Si uite asa, vorba lui Toma Caragiu „timpul trece, leafa merge, noi cu drag muncim”.
Pe ce punem pariu ca lucrarile ce se vor face de acum incolo vor trebui refacute in cel mult doi ani?
Inca ma intreb daca am facut bine ca m-am lasat de fumat. Bine, faptul ca am lasat deoparte tigara e o chestie sanatoasa prin simplul fapt ca nu mai inhalez direct gudron, nicotina si alte substante nocive. Dar… de la momentul T0 = 15 martie, m-am ingrasat cu nici mai m ult nici mai putin de 6 kilograme. And still counting…
Asa ca intrebarea ramane: e bine sau nu ca m-am lasat de fumat?
Tocmai am primit confirmarea că în România învăţământul e la pământ. Nu, nu e vorba de rezultatele de la BAC, deşi şi ele vin să confirme că „ai noştri tineri” pierd vremea prin baruri sau „pă net” (eu aş zice că pe hai-faiv, unde devin „carne de tun” pentru BadPitzi). Este vorba de măreaţa presă online! Înţeleg că citează un agramat, dar până la proba contrarie, omu’ s-a exprimat corect, şi asta doar pentru că în vorbire nu se aud cratimele. Ia d’aici:
Mai în glumă, mai în serios, catalogăm România ca fiind o ţară bananieră. Departe de adevăr. România e o ţară pruniferă sau corcoduşieră. Mai bine spus ERA! Am ajuns de râsul curcilor! Ia uite aici, prune uscate import Argentina.
În curând vom importa şi pălinca, salamul de Sibiu, puii de Crevedia. Iar ca moţ, costumele populare maramureşene şi articolele de artizanat din Corund vor fi „made in China”.
Ideal ar fi să importăm o clasă politică. Din Germania.
Cica in lume au fost pana acum 3 (trei) ziare in format 3D. In Romania avem de azi 2 (doua). Simultan! Ambele de sport. Ambele se lauda cu intaietatea. Pe care sa il credem? Care e primul? Sau care e „mai” primul?
Se aude, adevarata mama Omida?
Îmi cer mii de scuze celor ce îmi citesc blogul (da, ăia 2 sau 3 😀 ) pentru că nu am mai scris. Motive am cu ghiotura, dar să încep cu începutul.
În primul rând mulţumesc celor ce m-au sunat să mă îndrume să fac rost de Flixotide (până la urmă am călcat-o pe Melinda de o vizită ca să o uşurez de cele două fiole pe care le avea). Tot ea a fost cea care a reuşit să dea de o urmă pentru medicamentul „minune” care lipseşte din farmaciile de pretutindeni (în disperare de cauză am fost şi în Ungaria, dar nici acolo nu este). Mulţumesc şi lui Teo (cel cu THEOriile), care a dat şfoară prin ţară, d’aici şi până în Italia. Nu mai vorbesc de colegii care stăteau călare pe telefoane să prindă un fir sau o fiolă de Flixotide. Le mulţumesc şi lor călduros prin mediul virtual, dacă prin viu grai nu am apucat de fiecare dată. Oricum am învăţat cu toţii ceva util: dacă te pui să cauţi pe paginile web ale lanţurilor de farmacii, ai şanse să găseşti unitatea la care se află medicamentul ce-ţi lipseşte şi să suni după el, fie să ţi-l trimită, fie să îl expedieze către cea mai apropiată de tine farmacie din lanţ.
Acuma urmează să-mi cer scuze faţe de cei care au citit articolul în care spuneam de întoarcerea la Evul Mediu: dintr-o eroare de judecată, aveam senzaţia că me îndreptăm spre evul mediu, dar din nefericire am ajuns şi chiar am depăşit de ceva vreme acea perioadă, îndreptându-ne cu paşi repezi spre Epoca Pietrei. Să mă explic: după alergia Andreei, cum sistemul ei imunitar e dat peste cap, a mai făcut şi o enterocolită (zice-se că ar fi virală…) ceea ce a însemnat joi încă o excursie-fulger la urgenţă, la spitalul de copii
Si asta in plin mileniu 3. Intr-o tara ce se pretinde europeana, intr-un oras ce se pretinde putin mai burghez decat restu’ lumii. Probabil retraim momentele de glorie ale burgheziei evului mediu, cand spalatul mai des de odata pe an era o jignire si un motiv intemeiat de a lipsi din societate.
Dupa atata amar de vreme plus inca 20 de ani de la caderea regimului de trista si foarte economicoasa amintire, Oradea nu are, intr-unul din cartierele sale, elementara apa calda. E vorba despre Iosia. Si asta se intampla
Am auzit azi un zvon care ma pune destul de serios pe ganduri. Ar trebui sa-l puna si pe mister Bolojan. Si nu doar pe el. Zice asa: de la 1 iunie, educatoarele din Oradea (deocamdata e vorba de cateva gradinite), isi vor da demisia in bloc. Asta pentru ca deja primaria le-a redus salariile de anul trecut, iar acum cu 25% in minus ar ajunge sa ia cam 300 de lei salariu. Acuma vine intrebarea: ce facem cu copiii? Noi astia, care lucram sa tinem restul bugetarilor? Stam si noi acasa? Ne dam si noi demisia ca sa stam cu copiii? Sau iesim in strada ca sa sustinem drepturile mult prea mult incalcate ale invatamantului?
Urmeaza sanatatea. Daca si ei isi dau demisiile, poate vor intelege si guvernantii ca reducerile trebuie facute in alte parti. Propunerea mea pentru angajatii din sanatate e sa ii trateze pe toti demnitarii exact ca pe oricare muritor de rand: sa stea la cozi la urgenta; sa isi ia programare la medicul de familie, cu cateva zile inainte, pentru orice problema de sanatate; sa astepte pe coridoarele si prin salile de asteptare insalubre ale spitalelor romanesti; sa fie plimbati intre spitale cu ambulante din vremea lui Decebal, fara oxigen si alte dotari, decat o targa din sarma impletita; sa fie operati in exclusivitate in salile de operatie ale spitalului CFR 2 din Bucuresti, poate-poate se imbilnavesc si ei si ne parasesc prematur (promit sa plang pana mi se va rupe camasa de pe mine).
SA TRAITI CU BINE!!!
1. Ma intreb daca sa spal masina. Asta ca tot a fost azi o zi insorita si frumoasa. Dar daca maine ploua? O fac iar cum a fost, poate chiar mai murdara! Deci nu o spal, pentru ca e ca un facut: de cat ori spal eu masina vine ploaia sau macar picura putin, cat sa se prinda frumos praful sub forma de stropi.
2. Ca tot e la moda noru’ cu emanatii de vulcan: ce naiba ne trebuie noua spatiu aerian inchis, ca eu unul nu am vazut nici strop de nor in week-end, cu toate ca stau in NV-ul tarii, adica in zona „de maxima intensitate”?
Suntem in postura chelului, adica nu avem drumuri decat de nivel de ev mediu. Linistiti putem circula cu caruta sau pur si simplu calare, atat pe drum cat si pe langa drum. In schimb politia rutiera
Cel putin luand in calcul apetitul finantelor pentru stabilirea de noi taxe si impozite (vezi impozitarea pensiilor sau stabilirea alocatiei copiilor in functie de veniturile parintilor), as putea spune ca
IARNA PE ULITA – varianta 2010 (autor necunoscut, primita pe mail)
A-nceput de ieri s-apara
Cate-o groapa de rahat.
Vremea s-a mai imbunat,
Strazile-au ramas prin tara
Ca la sat.
Sunt transee, nu sosele
Nu poti circula deloc
Caci sunt gropi din loc in loc
Mari cat sa-l ascunzi in ele
Si pe Boc.
Si cand ploua toate-au apa
Nu se vede, dar precis
Ca se-ascunde un abis
Cam in ori-si-ce baltoaca
E de vis.
Nu soferii sunt miopi
Cand conduc. Ci trebui
spus,
C-au o mare vina-n plus:
Si sunt „prosti de dau in gropi”
Cei de sus..
Zici ca merg pe-alta planeta
Avem gropi ca-n cimitir
Nu le treci nici dac-ai TIR.
Si voi mai vreti rovinieta?
Hai sictir!
Ei bine, uite ca nu doar la noi iarna nu-i ca vara. Imaginile urmatoare arata ca nici zapada nu e ca nisipul desertului.
De aici.
Azi, fiind vreme buna, am iesit dimineata la plimbare prin Parcul 1 Decembrie, impreuna cu Bulina din dotare si cu mama ei. Locul de joaca nu putea fi ratat intre obiectivele „vizitate”. Dar ce am gasit m-a
Daca aveti sau ati avut firma, probabil stiti si ce inseamna ITM. Daca nu, va explic eu: ITM = Inspectoratul Teritorial de Munca. Adica acea institutie a statului care
Cum nu se dă o ştire cred că ştie şi Bulă. Cum să interpretezi informaţiile ca să dai ştirea nu ştie multă lume. Dar cum să dai un titlu, nu ştiu nici jurnaliştii noştri.
Frumos, nu? Şi totuşi care e adevărată? Citiţi articolele şi vă lămuriţi.
N-am mai scris pentru că…Dar odată cu noul an am reânceput. Să scriu. Pentru că…
Cu ce ţi-a greşit ţie Doamne poporul ăsta ca să aibă parte din nou de un … un…. ….. nici nu ştiu cum să-i spun idiotului propus azi de Băselu pentru postul de prim-ministru. Cum poţi să fii profesor universitar de drept constituţional, iar legile propuse de cabinetul tău să cadă pe bandă rulantă la Curtea Constituţională
Mai ţineţi minte „privatizările” pe bandă rulantă ale ultimului deceniu? Romtelecom, Bancpost şi multe altele considerate strategice? Ei bine aceste privatizări
După articolul dedicat reclamelor şi copiilor ce a fost pomenit şi de Cotidianul, a sosit şi rândul ştiriştilor de televiziune să o încaseze. Dar în cazul lor sunt dispus să fac mai mult decât să-i iau la mişto. Să mă explic:
Dacă ai un copil de numai 3 ani, care se trezeşte noaptea plângând, şi spune în somn de câteva ori la rând „nu s-a sinucis”, te întrebi imediat
Deşi toată lumea ştie că azi e ziua naţională a României, nimeni nu pare a băga de seamă. E zi liberă, deci ne odihnim. Mai un mic, o bere, un vin sau mai ştiu eu ce. Românii sunt atât de obosiţi încât cu greu îşi găsesc timp pentru a sărbători ziua ţării lor. Mai repede ar sărbători 4 sau 14 iulie, că e la modă să te dai internaţional. Asta este ziua care ne arată ce suntem cu adevărat: o populaţie, nu un popor.
Tristă zi, tristă ţară!
Sau prelungirea primei părţi. Dacă până acum nu eram foarte convins de oferta de pe piaţa electorală, acum sunt din ce în ce mai convins că nu am ce să caut la vot. Nu am ce alege. Geoană nu, pentru că nu. Băsescu nu, pentru că a făcut destul rău.
Deci nici măcar varianta alegerii răului mai mic nu există. Amândouă opţiunile ar reprezenta un rău la fel de mare. Iar acum nu ne mai permitem nici măcar o greşeală, chiar dacă toate organismele internaţionale fac tot posibilul să ne ajute. Dacă iese Geoană, ne întoarcem cu 20 de ani înapoi. Dacă iese Băsescu, ne întoarcem în epoca de piatră.
Oricum va fi să fie, o naţiune îşi alege întotdeauna reprezentantul pe care-l merită. Eu unul nu cred că mă mai duc la vot, chiar dacă asta ar însemna să mi se aplice ceea ce am propus. Oricum acolo vom ajunge indiferent de cine va fi preşedinte.