Reclamele şi copiii

Stau de multe ori şi mă întreb de ce advertiserii şi mai ales copywriterii din agenţii lovesc în copii pentru a ajunge la buzunarele părinţilor. Nu le e ruşine să atace aşa pe faţă? Ca să dau un exemplu recent: cum îi explic eu fiicei mele că „Abonamentul Panteră” nu e o panteră sau „Abonamenul Delfin” nu e un delfin, iar „Abonamentul Fluture” nu e deloc un fluture. Astea toate regăsindu-se acum în oferta Orange. Ce să fac acuma cu ea dacă vrea o panteră, un delfin sau un fluture? E normal să vrea jucării cu animăluţe, că e copil! Dar cum să-i explic că nişte neni sau tanti, în încercarea lor de a fi creativi au dat-o în bară şi i-au creat speranţe false că poate cumpăra o panteră, un delfin sau un fluture de la Orange? Dar mai ales cum să-i şterg lacrimile şi să-i alung dezamăgirea că nu îi pot lua ceva ce ea vede la televizor că există? Cum am eu sufletul ăla de câine să-i refuz o bucurie? Telefon sau abonament de telefonie mobilă sigur nu-i voi lua, dar nu-mi spală Dunărea păcatele pe care le-am făcut încercând să o conving că astea nu există aşa cum şi le închipuie ea: panteră, delfin şi fluture.

Dragi creativi, fiţi mai creativi şi încercaţi ceva mai abstract. Dacă nu vă vor înţelege potenţialii clienţi, poate nu e chiar atât de rău: poate că nu îi vreţi de clienţi. Dacă nu puteţi, poate ar fi timpul pentru o reorientare profesională.