Skip to main content

Etichetă: să mai şi râdem…

Culmea culmilor în social media…

Până acum câţiva ani, regele social media era hi5. Îl mai ţineţi minte, nu? Poate unii mai aveţi contul. Azi e rândul facebook-ului. Mâine va fi poate altceva. Who knows…?

Până una-alta, faza zilei şi totodată o culme a social media este oferită de aproape decedatul hi5:

hi5 login with…

Cum s-ar zice, „vechiul zeu” se închină „noului zeu”. Nice one! Who’s your daddy !?!?!

Bancul zilei (06.04.2013)

Un mesaj pentru toate femeile care spun că bărbaţii sunt toţi la fel: cine te-a pus să îi încerci pe toţi!?

Bancul zilei (05.04.2013)

Bula la scoala. Cum era ziua invatatoarei, fiecare dintre copii vine pe
rand si ii da un cadou: Vine Ionescu, fiul brutarului, si ii intinde o
cutie.
Invatatoarea o ia, o agita putin si zice :
– Sunt franzele, nu?
– Da.. Raspunde Ionescu..   Vine Stanescu, fiul macelarului, si ii intinde
o cutie. Invatatoarea o agita usor .. miroase cutia si zice:
– Cotlete de porc, nu?
– Da. Raspunde Stanescu..
Vine Bula, tatal lui avea un magazin de bauturi alcoolice, si ii intinde
o cutie. Invatatoarea agita cutia de 2 ori si observa ca dintr-un colt
incepe sa picure..
Pune degetul pe cutie, apoi il baga in gura si zice:
– E vin alb, nu?
– Nu.. Invatatoarea pune iar degetul pe cutie si apoi il baga in gura si
zice:
– Hmmm… e sampanie, nu?
– Nu. Zice Bula.
– Ma dau batuta. Ce e?
– Un catelus…

Te crezi deştept? S-o crezi tu!

Cel puţin aşa a crezut nea’ Jiji în momentul în care a refuzat dialogul cu Ministerul Apărării. La fel, cred, a crezut şi Copos cu al său Rapid. Ce i-o fi mânat în luptă? Păi acolo plăteau chirii şi mai şi investeau, la National Arena rezolvau cu municipalitatea (că doar e a comunităţii numită Bucureşti acel stadion) şi plăteau ceva piţule mărunţiş, iar curăţenia, paza şi alte daravere plătea comunitatea. Că d’aia are stadion. E, iaca nu se nimeri! Vorba unor clasici în viaţă: păţăşti.

Ofertele care este…

La ce bun să mai tipărească un lanţ de magazine ditai pliantele publicitare, devărate almanahe, dacă produsele aflate la promoţie în oferta scrisă nu există nici în raftn nici în depozit. La ce folos să le mai şi distribui? Ceea ce am văzut azi mă face să cred că METRO nu resimte criza, drept pentru care îşi permite să dea cu tifla celor ce întrăznesc să-i calce pragul. În oferta pe care am primit-o acum câteva zile erau câteva articole care mi-au atras atenţia: o plită de aragaz şi un cuptor, ambele încorporabile, dar şi o saltea ortopedică. Mă duc voios, cu speranţa să împuşc doi iepuri dintr-un foc, dar când ajung la raft… pauză. Chem un responsabil de raion, care îmi explică foarte speriat (de fapt era speriată, că era o ea) că încă nu au sosit saltelele din ofertă. Boooon! Mergem la sectorul cu aragaze. Şi aici responsabilul de raion ne spune că, aţi ghicit, nici cuptorul şi plita încorporabile din ofertă nu au sosit…

După câteva ture pe la alte raioane, timp în care am observat că METRO din Oradea s-a stricat rău de tot, am plecat dezamăgit şi foare hotărât să nu mă mai întorc. Indiferent de ofertă. Că poate „exact asta nu o avem”…

Între timp, la SELGROS:

E de bine!

 

 

Hai să vedem cât de creativi sunteţi…

„Dacă tot avem stadion nou, hai să schimbăm şi imnul!” şi-a zis Mircea (Naşu’) Sandu. Zis şi făcut! Marcel Pavel, cel însărcinat cu vocea la eveniment, s-a conformat. Acu’ a luat amendă. Şi el şi FRF. Şi pe bună dreptate: unde-i lege nu-i tocmeală. Mai ales că e vorba de simboluri naţionale…

Theo (da, cel cu theoriile) a venit şi el cu nişte propuneri de imn, dacă tot e aşa… la liber… Cum el e puţin pudic, o să vă rog să lăsaţi propunerile voastre aici pe blog.

Scurte (08.04.2011)

Un tip îşi revine dintr-o comă profundă de 7 luni. În tot acest timp, soţia lui a stat zilnic lângă patul lui. La câteva zile după ce şi-a revenit, îşi cheamă soţia:
– Draga mea, ai fost alături de mine în toate nenorocirile prin care am trecut: când am fost concediat, m-ai sprijinit enorm; când afacerea mea a dat faliment, ai fost lângă mine; când am fost împuşcat, ai stat alături de mine; când ne-am pierdut casa, ai fost tot lângă mine; când sănătatea mea s-a şubrezit, m-ai sprijinit permanent. Ştii ceva?
– Ce să ştiu, dragul meu? întreabă ea zâmbitoare.
– Cred că îmi porţi ghinion

Intră fiscul în afaceri?

Probabil ca o măsură de creştere a veniturilor la bugetul de stat, fiscul din România a decis să introducă o marcă proprie pe piaţă. Cu alte cuvinte să cumpere ieftin de la chinezi şi să vândă scump la români (reţeta e deja de multă vreme testată). Numai că marca e concepută să te şi împingă, mai mult sau mai puţin subtil, să ceri bon. Iată ce am găsit:

Lecţie de management românesc

La un concurs internaţional de îndemînare se dă următoarea probă:
„Cine reuşeşte în timp de 7 minute să calce o cămaşă, să mănânce o pâine şi să satisfacă o femeie.”
Primul concurent, neamţ, se apucă cu multă meticulozitate şi calcă cu mare grijă camaşa, după care constată că nu mai are timp, muscă o dată din pâine şi… se scurge timpul.
Al doilea concurent, un rus, fără să stea prea mult pe gânduri, se apucă de femeie, o rezolvă, apoi mai are timp să mănânce o jumătate de pâine şi… se scurge timpul.
Al treilea concurent, un român, o pune pe femeie să calce cămaşa şi în timp ce femeia calcă, o rezolvă, mâncând în acest timp pâinea.

Până ce juriul dezbate validarea pertformanţelor concurenţilor, vine presa sa ia declaratii.
Neamţul declară: „Noi aşa suntem obişnuiţi, muncim şi încercăm să facem treaba cât mai bine, apoi dacă mai rămâne timp, mâncăm şi apoi dacă mai e timp ne distrăm, dacă nu… ne apucăm din nou de muncă, şi tot aşa.”
Rusul declara: „Noi aşa suntem obişnuiţi. Mai întâi ne distrăm, apoi dacă rămâne timp mâncăm, apoi dacă mai rămâne timp muncim…”
În sfârşit, românul spune şi el: „La noi aşa e. Dacă nu-l fuţi pe cel care munceşte, nu poţi să mănânci o pâine…!!!!”

Love story corporatist

„Dragă Maria,

Sunt fericit să te anunţ că m-am îndrăgostit de tine începând cu data de miercuri, 12 ianuarie 2011.
Referitor la întâlnirea noastră din 12 ianuarie 2011 la ora 15.00, aş dori să mă vezi ca pe un viitor iubit. Idila noastră va trece printr-o perioadă de probă de nu mai puţin de trei luni şi, depinzând de compatibilitatea dintre noi, va deveni permanentă.
Bineînţeles, pe parcursul perioadei de probă, vor fi cursuri continue despre menţinerea şi dezvoltarea unei relaţii şi scheme de evaluare a relaţiei pentru a promova de la iubit/iubită la soţ/soţie.
Cheltuielile pentru cafea şi distracţie vor fi iniţial împărţite egal între noi. Mai târziu, pe seama performanţelor tale, voi acoperi o parte mai mare a cheltuielilor.
Te rog să îmi răspunzi în termen de 30 zile de la data primirii acestei scrisori, în caz contrar, această ofertă va fi anulată fără preaviz şi voi lua în considerare pe altcineva.
Aş fi fericit dacş ai da mai departe această scrisoare surorii tale, dacă tu nu doreşti să beneficiezi de aceasta ofertă.

Mulţumesc anticipat,
al tău Ionuţ”

Răspuns:

„Dragă Ionuţ,

Îţi mulţumesc pentru consideraţia de care dai dovadă adresându-mi această ofertă.
Sper ca vom avea o relaţie viitoare, însă tocmai am încheiat selecţia de oferte (am deja 5 oferte) şi a fost ales Daniel. El e un băiat foarte draguţ şi asigură plata pe loc a cheltuielilor necesare întreţinerii relaţiei. Promit însă ca la primele semne de neseriozitate (neplata la termen) sau scăderea valorică şi/sau numerică a serviciilor oferite voi organiza o noua selecţie de oferte şi voi lua în considerare şi oferta ta.
Până atunci sora mea ar fi fericită să colaboreze cu tine.

Deocamdată a lui Daniel,
Maria”

De la lapte ni se trage…

Tanara sotie ii trimite de la spital o telegrama sotului:
„Scumpul meu, alaltaieri s-a nascut ingerasul nostru de baiat. E dulce, dar din pacate eu nu am lapte, asa ca am fost obligata sa angajez o doica de lapte din Grenada. Eu n-am nici o vina, dar se pare ca din cauza ca ea este negresa, pielea copilului s-a inchis la culoare si acum este aproape neagra. Te iubesc si abia astept sa vin acasa cu odorul nostru.”

Telegrama sotului catre mama lui, proaspata bunica:
„Draga mama, sotia a nascut alaltaieri un baiat. Totul a decurs bine, dar ea neavand lapte, a fost obligata sa angajeze o doica de lapte din Grenada care este negresa. Cum a inceput sa alapteze copilul, pielea lui delicata a devenit neagra. N-are nici o vina ca n-a gasit o doica alba. Te sarut cu drag, fiul tau.”

Telegrama mamei catre fiul sau:
Dragul meu, ma bucur ca sunt bunica si va felicit. Pot s-o inteleg pe sotia ta, pentru ca si eu am fost exact in aceiasi situatie cand te-am nascut: n-am avut lapte si a trebuit sa te hranesc cu lapte de vaca. Eu n-am nici o vina ca ai iesit un bou…”

O casnicie fericita

Doi tineri erau casatoriti de doua saptamani. Sotul, desi era foarte indragostit, abia astepta sa iasa in oras cu vechii lui prieteni sa petreaca. Asa ca ii spuse sotiei:
– Scumpa mea, vin repede.
– Unde mergi iubi? intreba sotia.
– Merg pana la bar, pisi, sa beau o bere.
Sotia ii raspunde:

– Vrei bere dragostea mea? deschizand usa de la frigider ii arata 25 de tipuri diferite de bere, din 12 tari diferite: Germania, Olanda, Japonia , India …
Sotul nu stia ce sa faca, sigurul lucru pe care a fost in stare sa il spuna a fost:

– Da, bombonico… dar la bar… stii tu… au halbe inghetate…
Nu apuca sa termine fraza ca sotia il intrerupe:

– Vrei halba inghetata, iepuras? si scoate din congelator o halba atat de inghetata ca abia putea sa o tina in mana
Sotul devenise cam palid, dar spuse:

– Da, motanel, dar la bar au tot felul de gustari delicioase… Nu stau mult, vin imediat. Promit.. Ok?
– Vrei gustari, papusel? deschide cuptorul si scoate 5 tavi cu diverse gustari aburinde (saleuri, aripi de pui, ciuperci, costite de porc…)
– Dar draga mea… la bar… stii, se mai injura, se vorbeste urat…
– Vrei vorbe urate, draga? AUZI BAI, P .. A ! BEA-TI IN MORTII MA-TII  BEREA IN NENOROCITA AIA DE HALBA INGHETATA SI MANANCA-TI CACATURILE DE GUSTARI, PENTRU CA ESTI INSURAT SI NU MERGI NICAIERI !!! CLAR, NENOROCITULE?!!!

Si au trait fericiti pana la adanci batraneti….

Umor negru cu tente maronii de la prea mult portocaliu…

Un banc primit de la un angajat din invatamant:

„Base: Le-ai oprit 25% la profesori, Daniele?
Funeriu: Da!
Base: Si mai vin la scoala?
Fun: Da!
Base: Sa le mai tai 25%!
Dupa un timp…
Base: Daniele le-ai taiat ?
Fun: Da!
Base: Si mai vin la scoala?
Fun: Da!
B: Mai taie 25%!
Dupa inca un timp…
Base: Daniele mai vin profesorii la scoala?
Fun: Da!
Base: Taie…
Fun: Sunt ultimii 25%!
Base: Taie-i!
Dupa inca un timp…
Base: Mai vin profesorii la scoala?
Fun: Da!
Base: Formidabil! Ia pune-i ba sa plateasca la intrare, bagabontii dreacu’!!!”

Curajul românesc

Se spune că la un exerciţiu militar comun, pe mare, prin anii 80′ se întâlnesc trei şefi de stat: Reagan, Gorbaciov şi Ceauşescu. Fiecare din cei trei era mândru nevoie mare cu soldaţii săi şi dorea să impună celorlalţi punctul său de vedere, fără să fie nevoie de o confruntare. Lui Reagan îi vine o idee:

– Soldat John!!!

– Yes SIR!!!

– Adu-mi un rechin!

– Yes SIR!!!

Sare John în apă şi apare după 10 minute fără un picior, dar cu rechinul viu sub braţ.

– Vedeţi voi ce curaj are soldatul american? Nimic nu-i stă în cale! zice Reagan.

– Matroz Ivan!!!

– Da TAVARISCI!!!

– Pentru gloria comunismului şi a URSS, adu-mi doi rechini!

– Da TAVARISCI!!!

Sare Ivan în apă şi apare după 15 minute fără un picior şi fără o mână, dar cu un rechin viu sub braţ şi încă unul în dinţi.

– Brava tavarisci Ivan! Vedeţi? Soldatului sovietic nimic nu-i stă în cale, nici măcar rănile nu-l dor pentru patria lui!

Stă şi Ceauşescu puţin pe gânduri şi decide să intre şi el în joc.

– Soldat Ion!!!

– Ha !?!

– Soldat Ion, treci aici!!! Paştele mă-tii!

– Da.

– Băi! Ai văzut ce au făcut ăştia. Treci şi adu-mi şi tu un rechin!

Se uită bravul soldat Ion la sodatul american şi la cel rus care-şi dădeau ultima suflare, se uită la rechinii care agonizau şi ei pe punte, se uită în apă şi într-un final zice:

– Du-te tu şi ia-ţi rechinul dacă vrei.

Cu un zâmbet superior, Ceauşescu se întoarce către ceilalţi doi preşedinţi şi le zice:

– Vedeţi voi? Ăsta e curaj adevărat!

Sa nu jignim tiganii

Trebuie sa recunosc ca de cand a sosit Victor (colegul nostru bucurestean), mi-a sosit o sursa de inspiratie in materie de umor. Una din mostre se leaga de o povestire din stagiatura de proaspat inginer a colegului nostru.

Actiunea se petrece undeva in judetul Constanta, pe langa Vadu. Domnul inginer stagiar avea in subordine si o echipa de tigani. „Tigane” in sus, „tigane” in jos, zi de zi. La un moment dat se apropie unul dintre tigani de inginerul nostru si-i spune:

– „Thovharashu hinjiner! Nu nhe mai spuneti tzighani, cha nu nhe phlace!”

– „Da’ cum sa va zic, ma?!”

– „Bradutzi!”

– „Cum?!?”

– „Bradutzi, thovarasu’!”

– „Da de ce bradutzi, mah?”

– „Pai hovarasu’, noi nu ne schimbam culoarea nici iarna, nici vara! D’aia!”

Adevar graieste gura pacatosului…

Ieri am citit un articol al lui VisUrat (Sebastian Bargau) care m-a pus pe ganduri sau mai bine zis mi-a readus in prim-plan gandurile pe care le rumegam de ceva vreme. Calitatea scrierii e ireprosabila (parere strict personala, fiecare e liber sa afirme ce doreste), atent studiata si indelung gandita. Chiar daca nu sunt de acord in totalitate cu afirmatiile si argumentarile sale, nu pot sa nu il aprob cand este vorba de biserica si de oamenii ei. Cand e vorba de manipularea maselor si prostirea lor, biserica prin reprezentantii ei face treaba mult mai buna decat orice regim totalitar de pe pamant. Cred in Dumnezeu, dar in felul meu, fara sa merg la biserica si fara sa fac un spectacol din credinta mea.

Legat de acelasi articol as mai avea doar de adaugat doar un banc (sau pilda, cum le place teologilor sa numeasca astfel de povestioare):

Intr-o zi, datorita incalzirii climatice, vine potopul. Un mosulet drept-credincios sta in coliba lui pe undeva prin Romania si incepe sa se roage, doar-doar l-o salva Dumnezeu. Dupa o vreme vine un vecin si-i bate la usa spunind:

„-Mosule! Hai repede afara, sa plecam de aici ca vin puhoaiele si murim!”

Mosul ii raspunde:

„-Pe mine ma va salva Dumnezeu!” si ramane in casa lui.

Dupa o vreme vin pompierii si echipele de interventie, iar o barca se opreste la usa lui si ii striga:

„-Mosule, hai afara ca au venit apele, cresc repede si in curand o sa te ineci daca mai stai!”

Mosul nu si nu ca „eu ma rog la Dumnezeu si o sa ma salveze el”

Peste cateva ore, apele sunt la nivelul acoperisului, iar mosul pe acoperis. Un elicopter ce trecea sa evalueze situatia il vede si coboara sa-l ia. Mosul o tinea pe a lui ca „eu ma rog si vine Dumnezeu si ma ajuta sa scap”.

Si nu mai scapa. Moare inecat in apele involburate care i-au luat casa. Ajunge in Rai si se prezinta in fata lui Dumnezeu la judecata, oarecum contrariat si-l ia la intrebari: „Dar ce faci Doamne? M-am rugat cu multa evlavie si te-am asteptat sa ma salvezi din inundatie!” Dumnezeu se uita la el cu repros si ii spune: „Omule! Ti-am dat trei sanse sa scapi de la inec!”

Este ca Dumnezeu da, dar nu baga in traista?

Continuarea unei zi vesele

Daca tot am inceput azi cu un zambet, hai sa continuam cu acelasi zambet pe buze: deseara joaca Steaua cu Utrecht! Ce-o sa mai rad! Mi-am propus sa nu pun la suflet nici daca iese bine, nici daca iese rau.

Bancurile dupa Bayern-CFR CLUJ (3-2):

1. Cartu in vestiar dupa meci: ce dracu’ ati facut baieti? Am zis auto-BAZA nu auto-GOL!!!

2. Dupa primul gol al meciului (al lui Cadu in poarta celor de la Bayern) suna telefonul pe banca clujenilor. La celalalt capat, furios, patronul Paszkany urla din toti rarunchii: „Ma dobitocilor! V-am spus nu odata ca-s fan Bayern!!!”

Cum ne formam caracterul

Cum se formeaza caracterul la romani?

1. Prima poezioara pe care o invatam este… „Catelus cu parul cret”…care ne invata: „Fura rata din cotet / Si se jura ca nu fura…”

2. A doua poezie semnificativa pe care o invatam este… „Miorita”, care ne spune ca doi romani invidiosi se asociaza si-l omoara pe al treilea care era cel mai productiv in domeniul lor de activitate…

3. A treia poezie semnificativa pe care o invatam este… „Luceafarul”…care ne arata ca tanara romanca de maritat il aduce pe geniul roman in pragul sacrificiului suprem dar il prefera pe un viclean baiat din flori si de pripas…

Sa ne mai miram ca subiectul din propozitia „Venea o moara pe Siret” este Venea? Pentru ca el il omoara pe Siret…. 😀

Vorbe memorabile (spuse de altii)

1. Sa zicem ca esti un idiot. Si sa zicem ca esti membru al parlamentului. Dar asta inseamna deja ca ma repet.
(Mark Twain)

2. Nici o viata, libertate sau proprietate nu este in siguranta, atita timp cit aparatul legislativ este in sesiune.
(Mark Twain – 1866)

3. Eu cred ca o tara care incearca sa prospere prin stabilirea de taxe mari este ca un om care, stind intr-o galeata, incearca sa se ridice tragind de miner.
(Winston Churchill)

4. Raul inerent al capitalismului este impartirea neechitabila a bogatiilor. Bunul inerent al socialismului este impartirea echitabila a saraciei.
(Winston Churchill)

5. Un guvern suficient de mare, incat sa-ti dea tot ce ai nevoie, este suficient de puternic sa-ti ia tot ce posezi.
(Thomas Jefferson)

6. In general, arta de a guverna consta in capacitatea de a lua cit mai multi bani de la o parte de cetateni, pentru a o da altora.
(Voltaire)

America, pământ românesc!

O scurtă trecere în revistă a istoriei americane relevă influenţa imensă pe care au avut-o emigranţii români la înfiinţarea celei mai puternice (a se citi războinice) naşiuni ale acestui secol.

Astfel aflăm că oraşul Detroit, unde şi în prezent se găseşte o importantă comunitate românească, a fost întemeiat

Continuă lectura

Bancuri aproape reale

Putin,  într-o vizită la Dumnezeu, îl întreabă:
– Doamne, când o să trăiasca şi poporul rus bine?
– Păi … la cum merg lucrurile la voi în ţară, cred că abia peste 50 de ani.
Putin începe să plângă precum un copil şi printre lacrimi spune:
– Of, Doamne, eu nu o să mai apuc să văd, dar măcar copii mei vor ajunge până atunci.
Viktor Ianukovici, preşedintele Ucrainei, pune şi el aceeaşi întrebare la vizita pe care o face în Rai:
– Doamne, dar ucrainenii când vor trăi şi ei bine?
– La voi … e mare deranj şi cred că abia peste vreo 100 de ani se va trăi bine.
Ianukovici începe şi el să plângă şi printre sughiţuri supune:
– Doamne, nici eu şi nici copii mei nu vom apuca, dar poate măcar nepoţii mei vor trăi bine.
Merge si Băselu’ la Dumnezeu şi-l întreabă în stilul caracteristic:
– Salut bătrâne! Să trăieşti bine! Da’ românaşii aştia ai mei, când vor trăi bine?
La care Dumnezeu izbucneşte în plâns şi spune printre lacrimi:
– Mă tem că nici eu nu am să trăiesc pâna atunci !…..