Mă tot întrebam care ar fi motivul îngrijorării întregii clase politice române pentru starea lui Adrian Năstase (poate nu ştiaţi, dar şi Băsescu a sunat la serviciul de ambulanţă pentru a se interesa de starea de sănătate a condamnatului). Ei bine, glonţul a trecut pe la urechile tuturor, iar şuieratul le-a cam luat piuitul: nu sunt intangibili. În afară de asta toţi au câte o tinichea, poate mai mare decât „Trofeul Calităţii” care l-a înfundat pe Năstase: o flotă, o numărătoare din doi în trei, o devalizare a unei întreprinderi de stat, o deturnare de fonduri, o favorizare de infractor… enumerarea ar putea continua la nesfârşit şi ar putea atinge
Mă uit la exaltarea ultimelor minute, de când s-a anunţat sentinţa definitivă şi irevocabilă de condamnare a fostului prim-ministru Adrian Năstase: toată suflarea pare a fi cuprinsă de streche. Problema nu e că a fost condamnat (ceea ce e în sine un fapt bun) ci dacă se va dispune recuperarea prejudiciului şi cum se va face acest lucru.
Probabil că ştiţi deja: se plictisesc! Şi ca să se plictisească cu un folos, au tot felul de idei trăznite de legi. Astfel, avem o propunere de scădere a vârstei la care se obţine dreptul de vot: 16 ani în loc de 18. Absolut genial. Şi inutil. Probabil că voturile sunt scumpe, aşa că mai bine să le cumpărăm cu bombonele şi un flacon de Cola la 2,5 litri, că ieşim mai eftin. Promitem doar spaţii de joacă, piste de biciclete şi nişte locuri special amenajate pentru skateboarding şi ne-am scos.
Altă mega-idee de lege este cea în care se doreşte pedepsirea cametei. Aş fi curios cum. Că dacă gigelu’, care nu poate lua credit cu buletinu’, ia bani de la băeţi, ăia nu sunt atât de imbecili să treacă în contract „suma de 100 de lei cu dobândă de 250%”, ci vor trece „suma de 350 de lei garantată cu casa” chiar dacă în mână i-au dat 100. Şi nu prea înţeleg de ce ar trebui legiferată în mod special camăta, atâta timp cât era interzisă cu desăvârşire de Codul Civil (mă rog, de vechiul Cod Civil).
În rest, timpul trece, leafa merge (de şpăgi nu mai vorbim!), noi cu drag muncim.
Cel puţin aşa a crezut nea’ Jiji în momentul în care a refuzat dialogul cu Ministerul Apărării. La fel, cred, a crezut şi Copos cu al său Rapid. Ce i-o fi mânat în luptă? Păi acolo plăteau chirii şi mai şi investeau, la National Arena rezolvau cu municipalitatea (că doar e a comunităţii numită Bucureşti acel stadion) şi plăteau ceva piţule mărunţiş, iar curăţenia, paza şi alte daravere plătea comunitatea. Că d’aia are stadion. E, iaca nu se nimeri! Vorba unor clasici în viaţă: păţăşti.
Vestea şoc a zile vine din fotbal (de unde se putea altfel): Universitatea Craiova a fost dezafiliată de la Federaţia Română de Fotbal! Ceea ce înseamnă că nu mai poate juca nici la nivel judeţean, deci echivalează cu desfiinţarea. Declar cu mâna pe inimă că nu sunt un suporter al Craiovei, dar îmi pare nespus de rău pentru echipa care se bătea de la egal la egal cu monştrii armatei şi miliţiei, înainte de revoluţie şi care a dat enorm de mulţi jucători fotbalului românesc. A mai dispărut o legendă. A murit „campioana unei mari iubiri”…
Cred că Mititelu şi-a pregătit deja actele pentru emigrare după modelul Staicu… Craiova va deveni un oraş mult prea mic pentru el!
P.S. De acum încolo chiar că nu mai am de ce să ma uit la meciurile Ligii 1 din România! Fără Poli? Fără Universitatea? Cu Mioveni? Cu Chiajna? Nu mersi, dar la cum arată acum nu îmi spune nimic sau poate la fel de mult cât campionatul Chinei…
Pana unde vor actionarii petrolistilor. Stim deja ca eterna scuza este cresterea pretului pe baril, urmata de cresterea cursului de schimb al euro si al dolarului. Dar cum barilul cam stagneaza, iar valutele o iau la vale (in special dolarul, care pierde constant teren fata de euro), sunt curios ce scuza se va mai gasi.
De câteva zile umblă prin Oradea (mai ales pe Republicii) câţiva „agenţi” de recrutare ai unei agenţii misterioase numită Sun Media. Partea cea mai interesanta e că acostează cu preponderenţă cuplurile cu copii, pentru a le propune „o carieră în modeling”. Totul constă în câteva fotografii pe care le fac contra „modicei” sume de 60 de lei, după care se semnează un contract pe un an şi…. aia e. Adică dacă te caută cineva bine, dacă nu, nu. Am aflat de prezenţa lor prin oraş după ce a luat-o pe nevastă-mea aproape pe sus una dintre tipe, ca să îi propună s-o înscrie pe fiică-mea „că aveţi un copil frumos”. Ştiu că am un copil frumos, dar vreau să fie doar al meu şi îl expun atât cât cred eu de cuviinţă, dar modul de abordare şi metodologia indivizilor îmi sunt mai mult decât dubioase. Ca să nu mai vorbesc de tactica „haideţi acum, că mai târziu nu vor mai fi locuri” care mi-a ridicat pe loc un semn mare de întrebare. Vizitînd situl agenţiei nu am făcut decât să-mi cresc numărul întrebărilor: nu există o societate comercială menţionată nicăieri, nu există un nume al unei persoane de contact şi nici un punct de lucru oficial în Oradea (deşi operează pe strada Mihai Eminescu de câteva zile).
Am senzaţia că e vorba despre o mega-ţeapă, mai ales că echipa adună în disperare pe cine prinde pe stradă, iar din informaţiile pe care le am, a devenit din ce în ce mai agresivă, adunând cu ghiotura dornici de a-şi face copiii vedete. Nu mă interesează că rămân fără cei 60 de lei, dar mi-e că îşi expun ca proştii copiii cine ştie cărei reţele de traficanţi. E doar o părere, dar din câte ştiu nu aşa lucrează o agenţie serioasă. Dacă vreţi să vă lămuriţi şi să mă lămuriţi şi pe mine, aveţi aici situl agenţiei.
Poate poliţia ar trebui să dezlege puţin misterul.