Skip to main content
Cavaler din familia Babonic (nobili croați) - secolul XIV

Despre ambiție și determinare (I)

Scris de Andrei în . Publicat în opinii, cujetari, Istorie. Niciun comentariu la Despre ambiție și determinare (I)

Dacă ați urmărit meciul de aseară Croația-Anglia, probabil că unii dintre voi ați fost surprinși de rezultat. Eu nu. Ați văzut vre-un moment resemnare pe fața croaților? Este o poveste fără sfârșit cu care se confruntă spațiul balcanic. Probabil ați fost surprinși că reprezentativa unei țări cu aproape 4,2 milioane de locuitori a luptat de la egal la egal cu reprezentativa unui imperiu, care numai în Marea Britanie (UK) are 60 de milioane de locuitori. O luptă între David și Goliat, care de data asta nu s-a decis cu praștia ci cu mingea.
De ce insist? Pentru că vreau să vă povestesc cum ambiția și determinarea se învață, uneori cu forța.

Continuă lectura

Să alegeţi bine!

Scris de Andrei în . Publicat în electorale, eterna si fascinanta Romanie, opinii, politice, Romania. 1 comentariu la Să alegeţi bine!

Mâine avem alegeri. Campania a fost o fleaşcă totală, semn că nimeni nu „îşi doreşte mai mult victoria”. Motivul ar fi că indiferent de „programul de guvernare” propus de partide/grupări/alianţe/uatevăr, adevăratul program e cel trimis în plic de către FMI.

Singura miză e furtul banilor publici (ce au tendinţa să se împuţineze de la an la an). În rest, nimic nou sub soare (ca şi Caragiale, Eminescu e mereu actual):

Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi şi nouă toate;
Ce e rău şi ce e bine
Tu te-ntreabă şi socoate;
Nu spera şi nu ai teamă,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamnă, de te cheamă,
Tu ramâi la toate rece.

Să alegeţi bine. Dacă aveţi ce… că din ce, aveţi căcălău.

Scurte (13.07.2012)

Scris de Andrei în . Publicat în critici, eterna si fascinanta Romanie, opinii, politice. 1 comentariu la Scurte (13.07.2012)

Cunoscută fiind în întreaga Europă capacitatea de copiere a Executivului românesc (în fruntea căruia stă Copy&Paste Victor Ponta) şi pentru a preîntâmpina orice tentativă de fraudare, Comisia Europeană a stabilit agenda puterii politice româneşti pentru următoarea perioadă. Pentru a preîntâmpina eventualele tentative de fraudare, aceeaşi Comisie Europeană, la sugestia Germaniei a cerut monitorizarea referendumului de pe 29 iulie (pentru cititorii mai tineri – un fel de montare a camerelor de filmat la BAC).

Odată stabilite priorităţile, guvernul României ar trebui să aibă timp să se apuce în sfârşit de guvernare şi de problemele economice ale ţării.

Cum era să aibă Năstase o tentativă de sinucidere

Scris de Andrei în . Publicat în escrocherii, eterna si fascinanta Romanie, opinii, politice. 6 comentarii la Cum era să aibă Năstase o tentativă de sinucidere

Mă tot întrebam care ar fi motivul îngrijorării întregii clase politice române pentru starea lui Adrian Năstase (poate nu ştiaţi, dar şi Băsescu a sunat la serviciul de ambulanţă pentru a se interesa de starea de sănătate a condamnatului). Ei bine, glonţul a trecut pe la urechile tuturor, iar şuieratul le-a cam luat piuitul: nu sunt intangibili. În afară de asta toţi au câte o tinichea, poate mai mare decât „Trofeul Calităţii” care l-a înfundat pe Năstase: o flotă, o numărătoare din doi în trei, o devalizare a unei întreprinderi de stat, o deturnare de fonduri, o favorizare de infractor… enumerarea ar putea continua la nesfârşit şi ar putea atinge

Continuă lectura

Despre relaxarea fiscală propusă de USL

Scris de Andrei în . Publicat în de criza, economice, opinii, politice. Niciun comentariu la Despre relaxarea fiscală propusă de USL

Deja, evident, nu mai am încredere nici în guvernul USL. De ce? Pentru că se ghidează după aceleaşi principii ce duc spre nicăieri. De fapt duc, dar spre sărăcie generalizată: majorări de impozite, creşteri de taxe, creşterea numărului de angajaţi ai statului şi multe alte imbecilităţi care ne-au dus până pe marginea prăpastiei, unde stăm şi acum şi ne rugăm să nu adie cumva vântul ca să nu ne pierdem precarul echilibru. Inutil…

Ponta (sau Crin) s-a trezit dimineaţă ca în povestea următoare:

Într-o dimineaţă, stăpânitorul unei cetăţi, fu trezit de nişte strigăte care se auzeau din piaţă: „Hai la mere! Mere dulci cum n-aţi mai gustat!”
Ridicându-se indispus din pat şi privind pe fereastră, văzu un târgoveţ ce vindea mere, înconjurat de o mulţime de muşterii. „Trebuie să fie tare bune merele alea” îşi spuse mai-marele cetăţii şi, făcându-i-se poftă, îl chemă pe primul său sfetnic şi îi porunci:
„Ia cinci galbeni şi mergi în piaţă să cumperi mere de la târgoveţul acela”.
Primul sfetnic îl chemă pe paharnic şi îi spuse:
„Uite patru galbeni, du-te şi cumpără mere”.
Paharnicul se adresă, la rândul său, stolnicului:
„Poftim trei galbeni, de care să cumperi mere de la târgoveţul acela”.
Stolnicul îl chemă pe primul străjer îi dădu doi galbeni şi îl trimise în piaţă. Acesta dădu un galben unui străjer din subordine,iar acela se duse la târgoveţ şi îi luă la rost:
„Hei, ce tot strigi aşa? Ai tulburat somnul mai-marelui cetăţii, iar drept pedeapsă mi-a poruncit să-ţi confisc căruţa asta cu mere”. Zis şi făcut. Întors la şeful său, străjerul se lăudă:
„Am făcut un târg nemaipomenit. Cu un galben am cumpărat o jumătate din căruţa cu mere a tărgoveţului”.
Primul străjer merse la stolnic:
„M-am târguit şi, cu cei doi galbeni pe care mi i-ai dat am reuşit să cumpăr un sac cu mere!”.
Stolnicul – repede la paharnic:
„Cu trei galbeni am luat o tolbă întreagă cu mere”.
Paharnicul dosi jumătate din cantitate şi apoi merse la primul sfetnic:
„Iată, cei patru galbeni mi-au ajuns doar pentru o jumătate de tolbă cu mere”.
Iar primul sfetnic se înfăţişă dinaintea stăpânitorului cetăţii şi glăsui:
„Măria ta, iată, am îndeplinit porunca. Numai că de acei cinci galbeni n-am reuşit să târguiesc decât cinci mere”.
Mai-marele cetăţii, muşcă dintr-un măr şi cugetă:
„Hmmm… Cinci mere pentru cinci galbeni… scump, foarte scump! Cu toate acestea, târgoveţul acela, avea o mulţime de cumpărători. Înseamnă că lumea o duce bine, are bani. Ia să măresc eu birurile!”

Vă sună cunoscut?

„Chestiunea” Intact vs. RCS&RDS

Scris de Andrei în . Publicat în fail, opinii. 2 comentarii la „Chestiunea” Intact vs. RCS&RDS

Presupun că aţi urmărit în ultimele zile „uraganul” media ce s-a născut după scoaterea din grila DIGI a posturilor Antena. Nu o să vin cu noutăţi ci doar cu câteva interpretări. După cum bine spunea Zoso AICI, începutul războiului a venit din alianţa pentru cumpărarea drepturilor de televizare a meciurilor din Liga I, insuficient monetizată de către grupul Intact şi neachitată (de acelaşi grup Intact), sarcina plăţii către LPF revenindu-i în totalitate lui RCS&RDS. Bănuiţi că aşa s-a născut conflictul. Bănuiţi corect, dar continuarea e deja altceva ce derivă din aceeaşi neputinţă (sau neştiinţă) a Intactului de a-şi monetiza posturile.

Concret, piaţa media a scăzut în ultimii ani la cote greu de imaginat înainte de 2008. În afară de asta încasările scad şi din cauza trecerii la televiziunea digitală (dar asupra acestui aspect voi reveni puţin mai la vale). Asta înseamnă că e din ce în ce mai greu de susţinut un grup ce are cheltuieli constant mari şi venituri în scădere, iar Intactul are câteva posturi care nu prea produc (Antena 2, Euforia şi mai nou Antena 3). Primele două posturi nu cred că are rost să le analizăm, au audienţe relativ neglijabile (poate cu excepţia Euforia), dar Antena 3 merită puţină atenţie: de luni bune desfăşoară o campanie anti-putere de o virulenţă şi, adesea, violenţă ieşite din comun. Nici eu nu iubesc puterea actuală, dar veninul ce se revarsă din emisiunile Antenei 3 nu prea mai are nimic de a face cu echidistanţa jurnalistică, ceea ce conduce pe drept cuvânt la concluzia că face campanie electorală opoziţiei, din care face parte (deloc întâmplător) şi patronul grupului Intact, Dan Voiculescu, cu al său Partid Conservator. Or campaniile, de orice fel, costă. Şi nu puţin. Aşa că trebuie găsit fraierul care să „cotizeze”.

După ce posturile Intactului au obţinut atributul must-carry la retransmisia pe cablu era evident că de aici nu vor ieşi bănuţi, aşa că mai rămânea retransmisia prin satelit. Marea problemă este că la cablu sunt abonaţi în foarte mare măsură locuitorii oraşelor (fie mari, fie mai mici), pe când abonaţii la satelit sunt în general locuitori ai satelor mai îndepărtate de centrele urbane, care nu au putut fi cablaţi, dar şi românii de peste hotare. Adică exact cel mai „maleabil” alegător român, de care opoziţia are nevoie disperată. Intactul, în încercarea de a împuşca doi iepuri deodată (bani şi public), nu a făcut decât să se împuşte în picior, pentru că nu numai că nu a monetizat retransmisia prin satelit, ci s-a trezit şi exclus de pe această platformă.

Acum e momentul să revin la „digitalizarea” televiziunii. Acest proces nu face decât să reducă şi mai mult încasările televiziunilor pentru simplul fapt că echipamentele HD sunt atât de scumpe încât nu se vor mai justifica licenţele pentru posturi locale sau regionale (care în cazul Intact sunt dezvoltate ca francize) care să transmită în HD. Nemaiputând emite local, nu se vor mai încheia contracte de publicitate la nivel local/regional (în cazul Intact, nu vor mai lua banii de fraciză, nemaiavând de la cine). Aceste lucruri au deja loc, iar aceia dintre voi care aveţi şi folosiţi decodorul HD de la Digi aţi observat probabil că nu mai există calupuri publicitare locale, deoarece transmisia HD se face exclusiv de la studiourile centrale. Cei ce vând publicitate la nivel local „uită” să menţioneze acest aspect, pentru că altfel ar muri de foame instant.

Aşadar lamentările Intactului sunt tardive şi inutile. Dacă ceri bani, nu te prevala de caracterul obligatoriu al postului tău (must-carry) pentru că tocmai ţi l-ai pierdut. Faptul că eşti o televiziune comercială presupune că îţi finanţezi existenţa din mult hulitele reclame, pentru care nu eziţi să întrerupi programele sau filmele de zeci de ori (cred că cel mai utilizat clişeu este acela cu „vom reveni după o scurtă pauză publicitară). Pe de altă parte, dacă somezi pe cel ce-ţi retransmite programele că îl vei face praf şi pulbere în cazul în care va continua retransmisia, te poţi aştepta să te scoată din grilă până la noi ordine.

Mărim salariile bugetarilor? Mărim, că nu ne doare gura!

Scris de Andrei în . Publicat în critici, economice, opinii, politice. Niciun comentariu la Mărim salariile bugetarilor? Mărim, că nu ne doare gura!

Din nou Parlamentul o dă în bălării. Azi a decis majorarea salariilor angajaţilor la stat. De unde? Nu contează, dar dacă e să piardă alegerile la toamnă, vor avea material pentru operaţiunea „tunurile pe putere”. Pentru că e cât se poate de clar că nu sunt bani pentru măriri.

Se încadrează perfect în şirul de acţiuni stupide întreprinse de PDL. Vă mai amintiţi legea prin care creşteau cu 50% salariile în învăţământ? Nici atunci nu erau bani, dar şi atunci urmau alegeri. Degeaba spunea Tăriceanu că nu se poate, PDL şi PSD au votat într-o veselie. Întâmplarea face că atunci încă mai eram în învăţământ. Nu pot uita ce priviri ucigaşe am primit când le-am spus bieţilor colegi dascăli că nu vor pupa nici un leu din mărirea votată. „CUM!?! E Lege!!! Cum să nu se mărească?”. La urma-urmei, bieţii oameni aveau dreptate: era o lege votată de Parlamentul României. Acuma vin eu şi vă întreb: ştiţi cumva că se aplică acea lege? Eu unul ştiu că s-a amânat aplicarea ei iniţial până în 2012, iar apoi pentru o dată neprecizată. Chiar şi cei care au câştigat în instanţă drepturile salariale ce decurg din acea lege s-au trezit că vor primi banii … mai încolo.

Dar să revin la legea actuală. Dacă vă întrebaţi ce vor face pedeleii dacă (prin absurd sau prin fraudă) vor câştiga alegerile şi nu vor avea cum să mărească salariile, tocmai aţi aflat răspunsul în aliniatul anterior: vor amâna aplicarea ei. Că e criză. Că iarna nu-i ca vara. Că afară plouă…

Lustraţia fără lustraţi

Scris de Andrei în . Publicat în eterna si fascinanta Romanie, opinii, politice, scrieri. 1 comentariu la Lustraţia fără lustraţi

Mi-a luat destul de mult timp să scriu articolul ăsta, pentru că îmi făcusem o promisiune: de a încerca să nu mai abordez teme politice. Se vede treaba că nu reuşesc să fiu consecvent. Adevărul e că nici viaţa noastră politică nu lasă loc de-ntors.

Tema lustraţiei şi a legii ce o reglementează a fost deja îndelung dezbătută pe toate feţele în ultimele săptămâni. În 89′ se spunea că am scăpat de dictatură şi am intrat cu capul înainte în democraţie. Ce însemna democraţia nu avea nimeni habar, dar ideea generală ce răzbătea de peste tot era că din acel moment „putem face orice” sau mai bine zis că suntem liberi să facem orice. Parţial adevărat. Putem face orice, cu o singură condiţie: să nu-i deranjăm sau împiedicăm pe ceilalţi să facă ceea ce doresc. Ăsta e aspectul care scapă marii majorităţi de mai bine de două decenii. Un alt aspect ar fi legalitatea acţiunilor noastre liber alese. Aici lucrurile nu mai sunt atât de simple, dar în ţara în care sârma ţine loc de şurub, şaibă şi piuliţă la un loc, e bine şi aşa.

 Şi aici doream să ajung: la legea lustraţiei. Pentru că e minunată, sublimă, dar lipseşte cu desăvârşire. Nu ştiu cum vă simţiţi voi, dar eu unul nu mai văd rostul actualei legi în forma în care a fost adoptată, deoarece la câte excepţii prevede, doar lui Iliescu şi lui Moş Gerilă li se mai interzice să ocupe funcţii publice. Care ar mai fi logica lustraţiei dacă nu există lustraţi? Cui îi foloseşte? Doar ca să o avem şi să ne iasă la „socoată”?

Problema cea mai mare legată de legiferare în România este că legile sunt atât de complicate şi inutile după ieşirea lor din Parlament, încât musai e nevoie de norme de aplicare, care norme de aplicare pot fi schimbate după bunul plac al guvernelor care se succed la conducerea ţării ăsteia nenorocite înainte de vreme. Ca să nu mai vorbesc despre intenţia legii şi rezultatul ei final, care nu au nici un fel de legătură. Îmi amintesc doar de „Legea Ticu Dumitrescu” (L.187/1999-referitoare la liberul acces la propriul dosar şi deconspirarea securităţii ca poliţie politică) unde la finalul dezbaterilor, iniţiatorul ei a renegat-o vehement, din cauză că nu conţine exact punctele esenţiale asupra cărora insistase şi care stăteau la baza deconspirării poliţiei politice. O asemenea lege este şi cea a lustraţiei, care prevede mai multe excepţii decât reguli, iar astfel de legi sunt cu duiumul în România, astfel încât excepţiile au devenit regulă.

Şi uite aşa, o lege în România a ajuns să nu aibă valoare intrinsecă, ci doar prin mijlocirea unor norme de aplicare. Sau mai plastic spus, legile româneşti sunt ca porţile maramureşene: mari, impunătoare, sofisticate, create cu multă muncă şi energie. Şi la fel ca porţile maramureşene, intrarea e infimă în raport cu ansamblul. Unde mai pui şi că gardurile sunt mult prea scunde şi le poţi sări lejer.

Biografia lui Steve Jobs în limba română

Scris de Andrei în . Publicat în opinii, reclame. Niciun comentariu la Biografia lui Steve Jobs în limba română

Da, ştiu că toţi o preferaţi în engleză (cunoscători fini ai limbii lui Shakespeare ce sunteţi!), dar iată că eMag.ro o aduce tradusă în limba română, începând cu 5 martie, la numai 85 de lei. O puteţi obţine şi gratuit  dacă faceţi cumpărături de la ei în valoare de minim 1500 de lei. Ştiu că pare mult, dar dacă vreţi să vă luaţi o tabletă decentă ajungeţi destul de uşor la suma asta (sau poate vă gândiţi la cadouri de 1 sau 8 martie).

Dacă tot aţi ieşit la cumpărături şi vreţi să faceţi un cadou mai mult decât util, vă recomand din suflet cartea lui Allen Carr  În sfîrşit nefumător – metoda uşoară. Dacă nu aveţi prea mult timp la dispoziţie vă recomand acelaşi autor, acelaşi titlu, dar în versiunea audio(book). Merită fiecare bănuţ! Parol.

Casa Regală a României şi Paul Lambrino

Scris de Andrei în . Publicat în eterna si fascinanta Romanie, opinii, politice. 3 comentarii la Casa Regală a României şi Paul Lambrino

Ţin să precizez din capul locului că nu sunt monarhist, dar începe să-mi surâdă ideea unui şef de stat ce a fost crescut şi educat cu un singur scop şi care nu se implică în lupta pentru putere, dimpotrivă, o mediază pentru a se evita excesele.

Ieri a venit o decizie aşa-zis istorică a justiţiei române: recunoaşterea filiaţiei lui Paul de Lambrino, adică recunoaşterea acestuia ca descendent al Casei Regale a României. Inutil aş spune eu. E drept că tatăl său este fiul lui Carol al II-lea, dar născut dintr-o căsătorie morganatică (desfiinţată ca fiind ilegitimă), dar asta nu schimbă cu nimic lucrurile. În mod evident, miza este moştenirea Casei Regale, dar nu e cazul, fiecare dintre membrii Casei Regale având proprietăţile sale.

Oricât s-ar zbate Paul Lambrino, nu moşteneşte nici tronul României, nici averea Casei Regale din două motive cât se poate de simple, ce decurg din Constituţia vremii respective şi a regulamentului Casei. În primul rând este vorba despre faptul că tatăl său, deşi fiu al fostului monarh, nu a fost copil legitim. În al doilea rând lucrurile sunt şi mai simple, deşi Carol al II-lea le-a complicat cât a putut de mult. Pentru început e bine de ştiut, că Şef al Casei Regale este monarhul în funcţie. Astfel, în calitatea sa de Şef al Casei Regale, regele Ferdinand a sărit linia dinastică peste Carol al II-lea, numindu-l succesor la tron direct pe Mihai I, ce a devenit astfel rege înaintea tatălui său. Urcarea pe tron a lui Carol al II-lea s-a făcut prin uzurparea calităţii de rege şi de Şef al Casei Regale, ce îi revenise astfel lui Mihai I, deci practic toată domnia lui Carol al II-lea a fost nelegitimă. Faptul că ulterior şi-a recunoscut fiul „din flori” făcut cu Zizi Lambrino (tatăl lui Paul Lambrino) nu schimbă cu nimic lucrurile, chiar dacă acest fiu este primul născut. Mihai I a revenit pe tron după abdicarea tatălui său ce ocupase tronul abuziv. Aşadar, calitatea de Şef al Casei Regale de România nu îi poate fi contestată lui Mihai I nici o clipă, iar faptul că acum Paul Lambrino a fost recunoscut ca făcând parte din familia lui Mihai I nu schimbă lucrurile decât din punct de vedere civil, nu şi din punctul de vedere al succesiunii dinastice.

Simplu!

Cred că este doar o mişcare a actualei puteri, pentru a decredibiliza Casa Regală în ochii românilor, având în vedere că în acest moment Mihai I este pe primul loc al încrederii populaţiei într-o personalitate. Cine s-ar mai uita cu aceeaşi încredere la Casa Regală dacă moştenitor ar fi finu’ Paul Lambrino? Numa’ zic.

România se revoltă VII

Scris de Andrei în . Publicat în critici, electorale, eterna si fascinanta Romanie, opinii, politice. 4 comentarii la România se revoltă VII

Aseară am ascultat discursul Preşedintelui. Până la un punct am reuşit să-l urmăresc, deşi era compus în cea mai pură „limbă de lemn”. După acel punct mi-a fost din ce în ce mai greu: generalităţi fără prea mare legătură cu „şocul” anunţat de băselu’ cu o zi înainte, amalgam de idei înşiruite cum i-au venit în minte vorbitorului, lipsa unor soluţii concrete şi multe alte lipsuri ale unui discurs de „importanţă capitală”.

În schimb au fost câteva idei care nu îmi ies nici acum din cap şi care mă cam înfioară: Preşedintele nu înţelege nici acum că rolul lui este să asigure un echilibru democratic, că scopul său este acela de mediator între puterile statului şi de a garanta respectarea Constituţiei. Ce mi s-a părut cu adevărat halucinant este că nu reuşeşte să înţeleagă ce înseamnă politicianul şi funcţionarul public în general. A dat-o înainte cu „căpitanul ce-şi duce nava în port”, uitând că între funcţia de căpitan de navă şi cea de Preşedinte al unei ţări democratice există deosebiri esenţiale, ce le fac incompatibile:

1) Căpitanul are drept de viaţă şi de moarte asupra echipajului, Preşedintele nu;

2) Căpitanul este numit, Preşedintele este ales;

3) Ordinul căpitanului e lege pentru echipaj pe când dorinţa populară e lege pentru Preşedinte.

Doar faptul că-şi închipuie că cele două funcţii sunt identice, îl fac să fie (nu doar să pară) un dictator. Cel puţin asta e părerea mea.

După un astfel de discurs confuz şi plin de inepţii, m-ar mira ca românii să nu continue protestele.

România se revoltă VI

Scris de Andrei în . Publicat în critici, eterna si fascinanta Romanie, opinii, Romania. Niciun comentariu la România se revoltă VI

Văd că totuşi manifestanţii din piaţa Universităţii nu au de gând să se lase şi cer în continuare demisia. Deja începe să nu se mai înţeleagă a cui, dar important e că cer o demisie.

Ce mi se pare îngrijorător totuşi este apariţia de aseară a tânărului ofiţer al armatei române, îmbrăcat frumos în uniformă, care se trezeşte să „cuvânteze” legat de legitimitatea celor ce ne conduc. Brusc, o grămadă de imbecili încep să-l ridice în slăvi pentru curajul său. Eu aş numi-o prostie, pe lângă faptul că nu consider salutară intervenţia m’nealui pe la protest. Armata are rolul de paznic al hotarelor ţării, aşa cum un câine are rolul de a apăra curtea stăpânului. Doar Turcia a stabilit prin Constituţie că armata e garantul şi la nevoie legatarul Constituţiei (mai ales în privinţa aspectului de „stat laic” cu care Turcia, ca ţară musulmană, are o problemă: în lipsa acestei prevederi ar putea deveni ca şi Iranul sau alte state din zonă, un stat islamic).

Imixtiunea asta a armatei în politică îmi sună cunoscută, iar sentimentul de dejá-vu m-a cam înţepat pe şira spinării. Parcă ar fi prea mult o întoarcere până în 1990.

România se revoltă V

Scris de Andrei în . Publicat în electorale, opinii, politice, Romania. Niciun comentariu la România se revoltă V

Mă întreb dacă măreaţa opoziţie a luat în calcul noţiunile de şah. Mai exact cea în care negrul sacrifică regina. Adică „Băsescu îşi dă demisia, iar noi rămânem să furăm organizăm alegerile”.
Nici nu ar fi o pierdere prea mare pentru PDL, ar asigura Blaga interimatul conform Constituţiei. Dacă s-ar întâmpla aşa, pedeleii şi unepereii ar dă dovadă de un spirit de echipă ieşit din comun.

România se revoltă IV

Scris de Andrei în . Publicat în eterna si fascinanta Romanie, opinii, politice. Niciun comentariu la România se revoltă IV

Mă distrează cum se dau reprezentanţii jandarmeriei cu curu’ de pământ şi ameninţă că vor amenda organizatorul marşului de la Arcul de Triumf pentru „dezertorii” care s-au dus în Piaţa Universităţii via Piaţa Victoriei.
Acuma stau şi mă întreb dacă n-ar trebui amendat şi organizatorul marii adunări din 22 decembrie 89′, de la care nea’ Nicu a fugit cu elicopterul? Doar aţi văzut cum a degenerat!

România se revoltă

Scris de Andrei în . Publicat în eterna si fascinanta Romanie, opinii. Niciun comentariu la România se revoltă

Ca un preambul, aş dori să spun că manifestaţiile din ţară ar trebui să fie semnale de alarmă nu doar pentru PD ci şi pentru ceilalţi reprezentanţi ai clasei politice. Timp de peste 20 de ani nu au făcut altceva decât să devalizeze bugetul României.

În ce priveşte manifestaţiile ar fi multe de spus, dar primul şi cel mai important lucru este că au reuşit (cel puţin până acum) să-i închidă gura atotştiutorului Băse. I-aţi mai auzit pe undeva hăhăiala, că eu nu? Un alt lucru demn de luat în seamă e că scânteia a fost un personaj perceput de opinia publică drept singurul membru competent al guvernului. În plus de asta, acest personaj, Raed Arafat, este şi întemeietorul SMURD, serviciu ce apare ca fiind alături de pompieri pe prima treaptă a încrederii românilor, cu o treaptă mai sus chiar decât biserica!. Aşadar forţarea demisiei lui Arafat a fost doar gazul de pe focul nemulţumirilor ce ardeau mocnit. Şi nu atât demisia, cât modul în care a fost determinată ea: public, printr-o intervenţie în direct la televiziunea care dezbătea subiectul legii sănătăţii. Ce a înfuriat şi mai mult a fost finalul „discursului” prezidenţial: „cine va demisiona, ghici ghicitoarea mea”. Încă aşteptăm răspunsul final al şaradei.

Departe de mine ideea de a aproba actele de violenţă ale unora dintre manifestanţi, dar aşa cum ne-a obişnuit traiul nostru de pe plaiurile mioritice, adevărul e undeva la mijloc. Personal, având ceva treburi neterminate prin zonă, am trecut duminică seara prin faţa Universităţii. Era după primul val de pietre, dar drumul era liber, iar demonstranţii pe o parte şi pe alta a drumului (în faţa Teatrului Naţional şi în faţa Universităţii), păziţi de jandarmi. Din giratoriul de la Universitate vedeam pe Unirii, undeva între Colţea şi Cocor, ceva ce semăna a război în toată regula, drept pentru care  a trebuit să ne şi îndreptăm către Calea Victoriei. Mie personal mi s-a părut că jandarmii nu stăpânesc deloc situaţia, altfel nu înţeleg de ce s-a dat drumul circulaţiei în condiţiile în care lumea putea reveni oricând pe carosabil (dealtfel colegii mei care fuseseră cu jumătate de oră înaintea noastră în zonă s-au trezit în câteva secunde înconjuraţi de lume, doar una din cele două maşini reuşind să întoarcă şi se evite a fi înconjurată de mulţime).

Spuneam că adevărul e undeva la mijloc. Nu am fost în zona de luptă, dar iniţial am preluat şi eu discursul jandarmeriei, care a fost ulterior preluat şi de mass media: cei puşi pe harţă şi pe distrugeri sunt membrii ai galeriilor echipelor Steaua şi Dinamo. Ei bine, ulterior am descoperit pe blogul unui jurnalist independent relatări de la „ground zero”. Este vorba despre Vlad Ursulean, care s-a avântat cu aparatul foto în mijlocul acţiunii, iar cele descrise de el contrastează cu declaraţiile jandarmeriei.

Ce s-a putut în schimb vedea cu ochiul liber este că jandarmeria română ştie şi acum ca şi acum 15 ani la mineriade doar „să bată” nu şi „să se bată”. Mă îndoiesc sincer că dacă ar fi avut cu adevărat cele două galerii în faţă (chiar şi numai 20-30 de oameni) ar fi reuşit să le pună pe fugă. În al doilea rând mă îndoiesc că membrii celor două galerii nu s-ar fi încăierat între ei dacă s-ar fi întâlnit.

Dilemă (10.01.2012)

Scris de Andrei în . Publicat în opinii. 1 comentariu la Dilemă (10.01.2012)

Dintre toate specializările facultăţilor din România este una care îmi ridică mereu semne de întrebare: politologia (sau ştiinţele politice).

Ce se învaţă? Doctrine politice? Alea le faci şi la istorie. Drept? Mă îndoiesc. Administraţie? Există facultăţi mult mai cuprinzătoare ale acestui aspect. Management? Ăsta îl înveţi mai degrabă cu ştiinţele economice şi cu niţică practică „în câmpul muncii”. Atunci ce? Politică? Adică ce mai exact? Dacă e să extrapolăm zicerea care spune că „politica e o curvă”, ajungem la concluzia că e o şcoală de ştoarfe…

Să mai spună cineva că e ilegală prostituţia în România!

De ce vă miraţi aşa? (scurte 21.12.2011)

Scris de Andrei în . Publicat în evenimente, opinii. 1 comentariu la De ce vă miraţi aşa? (scurte 21.12.2011)

Ce vi se pare ciudat că plâng nord-coreenii de „se rupe chimeşa pe dânşii”? Credeţi că noi nu făceam la fel dacă în ’89 rămânea tovarăşu’ la putere? Multă lume uită că acel cult al personalităţii ce exista în România de dinainte de ’89, era de inspiraţie nord-coreeană 100%.

În altă ordin de idei, mâine  se împlinesc 22 de ani (wow!) de la revoluţia din ’89. Cei ce doresc să comemoreze în vreun fel victimele de atunci, o pot face miercuri, 21 decembrie, începând cu ora 19:00, la statuia lui Mihai Viteazul cu o candelă sau o lumânare. Pentru că „Eroii nu mor niciodată!”

 

 

Gura bate curu’. La propriu!

Scris de Andrei în . Publicat în critici, opinii, politice. 3 comentarii la Gura bate curu’. La propriu!

Că avem un preşedinte groaznic, cred că ştie deja toată lumea. Zilele trecute afirma la un supermarket că preferă să ocolească legumele olandeze, cu aluzie la refuzul Olandei de a ne primi în Schengen. Până aici nimic deosebit, mai ales că şi eu, ca mulţi alţi români dealtfel, caut să cumpăr legume şi zarzavaturi româneşti. Singura problemă e că această declaraţie vine de la un şef de stat. Stat al Uniunii Europene. Cu alte cuvinte urmează nişte sancţiuni de la aceeaşi Uniune. Sancţiuni pe care le vor suporta TOŢI românii, indiferent de culoarea politică, convingeri religioase sau ce alte criterii mai vreţi voi.

Ce nu prea mai înţeleg în momentul ăsta (fără să fiu un euro-sceptic) este ce naiba mai căutăm noi în Uniunea asta care nu ne vrea: nu avem drept de muncă în majoritatea statelor europene, nu suntem acceptaţi în tratatul Schengen, avem o grămadă de restricţii la exportul de alimente (nu ştiaţi de restricţia la export a cărnii de porc – cauză a nerentabilităţii fermelor de profil?) şi câte şi mai câte minunăţii. Ca să fie capac la toate astea, vom şi contribui la stabilitatea şi consolidarea monedei Euro, fără ca aceasta să ne fie monedă şi fără o garanţie că vom accede la zona Euro. Pentru că cine crede că scăpăm de contribuţie doar pentru că suntem într-un acord de asistenţă cu FMI se înşeală amarnic.

Aşadar, ce naiba căutăm noi în Uniunea Europeană?

Scurte (16.11.2011)

Scris de Andrei în . Publicat în opinii. 2 comentarii la Scurte (16.11.2011)

Că mâncăm tot felul de imbecilităţi şi chimicale ştim deja de multă vreme. De ce am ajuns să mâncăm imbecilităţi şi chimicale… e o altă problemă: reducerea costurilor de producţie, prin asta înţelegîndu-se de fapt creşterea profiturilor producătorilor. Cum? Păi nu mai bagă materie primă carne (în cazul mezelurilor de exemplu) ci un amestec de făină, zgârciuri şi soia, la care adaugă ingredientele minune numite E-uri, ce dau gust „identic natural”. Şi la urma urmei e şi mai uşor aşa că nu mai angajezi zeci de oameni să proceseze, ci bagi totul în malaxor, adaugi colorantu’ şi gata mezelu’, numa’ bun de injectat cu aromă de fum.

Zilele astea va intra în vigoare o normă europeană ce prevede interzicerea E-urilor în unele alimente. E bine, zic eu. Dar vine PETA (ştiţi voi, ăia cu protecţia tuturor animalelor) şi încearcă să obţină oprirea definitivă a sacrificării animalelor. Campania de anul ăsta îi vizează pe americani, mari consumatori de curcani (ce bine rimează!). Uite aici cum!

Dilemă: dacă nu mai creştem animale pentru a fi sacrificate şi consumate, ce vom mânca? Plante sau E-uri? Mă întreb dacă PETA n-o fi cumva aservită intereselor industriei chimice…

Despre fotbal şi arbitri

Scris de Andrei în . Publicat în critici, eterna si fascinanta Romanie, opinii. 5 comentarii la Despre fotbal şi arbitri

Mă înfior când revăd imaginile de ieri, de la meciul Petrolul – Steaua. Mă înfioară gândul că sportul e viciat de imbecili care se răfuiesc cu lumea doar pentru un minut de glorie. Încerc să îmi imaginez o scenă asemănătoare celei de aseară, undeva într-o arenă romană, unde un cretinoid din public al sări să hăcuiască gladiatorul…

Ca fost sportiv, mă dezgustă profund duşmănia pe care o poate dezvolta suporterul meu împotriva adversarului meu şi a suporterului său. Este adversarul meu, nu al tău măi imbecilule! Eu lupt cu el, nu tu! Tu doar plăteşti să vezi un spectacol, după care poţi să mă aclami sau să mă huidui. Ce bine îmi faci tu mie atacându-mi adversarul?  Da, adversar! Nu mi-e inamic, nu mi-e duşman, nu îl urăsc şi nu caut să-l omor! Atunci de ce ai face-o tu? Ţi-a omorât familia? Nu pot să cred că un gest de o asemenea violenţă îndreptată împotriva adversarului meu (care în particular ar putea să-mi fie chiar prieten) este făcut în numele „marii şi necondiţionatei iubiri” pe care mi-o porţi tu, suporterule! Este doar un semn al iubirii tale faţă de violenţă.

Se tot vehiculează prin presă cum că cei doi jucători stelişti ce au primit cartonaşe roşii nu vor fi suspendaţi, pentru că au reacţionat în legitimă apărare. Fals! Prima reacţie o fi fost cea de apărare, dar următoarele nu se justifică. Trebuia pus la pământ, iar apoi imobilizat. După ce a ajuns pe jos, idiotul nu mai era un pericol, deci loviturile „la coaste” au fost în plus.

Se mai găsesc şi deştepţi care să afirme că arbitrul a scăpat controlul şi că trebuia să suspende direct jocul. Fals din nou! A dat un răgaz de câteva minute organizatorului să rezolve problema ce se ivise şi abia apoi a decis oprirea definitivă a jocului. Perfect regulamentar şi în spiritul sportiv. În rest e gargară. Şi dacă tot am deschis subiectul arbitrilor, hai să mai fac o precizare: brigada de arbitri este asimilată completului de judecată. Aşa cum hotărârile instanţei le poţi contesta în instanţa ierarhic superioară, aşa şi deciziile brigăzii de arbitraj pot fi contestate într-o primă fază chiar în raportul jocului, la care se poate adăuga un memoriu la Asociaţia Judeţeană de Fotbal sau la Federaţia Română de Fotbal (după caz, în funcţie de nivelul la care se desfăşoară competiţia). Atunci ce de ne apucăm de comentarii pe la tv? E mai importantă o greşeală a arbitrului decât faptul că jucătorul tău nu poate prelua o minge din zece? E mai important că nu primeşti un fault când îţi cade jucătorul ca o plăcintă, deşi abia a fost atins, sau că că acelaşi jucător trage zece din zece şuturi la kilometri de poartă? Nu mai bine ţi-ai folosi energia să antrenezi jucătorul să ştie cu mingea decât să-l mângâi pe creştet şi să-i găseşti scuze la orice greşeală?

Pe vremea când mai concuram, un coleg de club pierdea finala unei probe, „ajutat” de arbitraj, în faţa unui adversar vizibil mai slab. Am sărit repede să-l consolăm, dar reacţia lui a fost cea care ne-a readus urgent cu picioarele pe pământ: „înseamnă că nu am fost suficient de bun, din moment ce au putut să-l ajute”. Din momentul ăla am luptat toţi ca nişte lei ca să demonstrăm că nu putem fi furaţi.

Scurte (29.09.2011)

Scris de Andrei în . Publicat în opinii, să mai şi râdem.... Niciun comentariu la Scurte (29.09.2011)

Dacă tot a zis poliţia română că principala cauză a accidentelor de pe plaiurile noastre e viteza, UE s-a gândit să o reducă, mai ales pe străzile cu sens unic nedotate cu pistă de biciclete. Încerc să îmi imaginez cum ar fi traficul cu 30 km/h în aproape toată Oradea. Hmmm… practic e de neînchipuit!

În aşteptarea verdictului că utilizarea telefonului mobil în timpul condusului este următoarea cauză de producere a accidentelor, Nokia a decis să fie cu un pas înaintea UE: mută producţia de la Jucu în Asia, înainte de a apărea recomandarea interzicerii telefoanelor mobile în maşină.

Doar zic.

Întrebare întrebătoare…

Scris de Andrei în . Publicat în opinii. 6 comentarii la Întrebare întrebătoare…

Mă gândeam aşa… ca exerciţiu de imaginaţie (sau de PR):

Dacă tot se schimbă gazonul pe National Arena, de ce nu ar face cineva un pustiu de bine să-i deconteze lu’ Jiji cheltuielile, ca să nu mai aud condiţionări de genu’ „eu plătesc, eu o să încasez banii din biletele meciurilor viitoare”.

Se aude la RCS-RDS? (Bogdan, ia aminte şi dă-i pontul lui Teszary) Poate se va numi Digi Arena.

E doar o idee…

O floare peste veştejitul BAC 2011…

Scris de Andrei în . Publicat în opinii, Romania. Niciun comentariu la O floare peste veştejitul BAC 2011…

Din toate ştirile văicăreţe în care se plânge soarta „unei întregi generaţii” de elevi picaţi la BAC, răzbate una care parcă are darul de a aduce puţină lumină pe feţele noastre (pe a mea în mod sigur): Adrian Mutu oferă un premiu elevului care primeşte cea mai mare notă din această sesiune de toamnă de BACALAUREAT! Cum care Mutu? Ăla cu cocaina! Ăla cu beuturica în cantonament! Ăla care bate chelneri albanezi!

Bun! Aţi realizat despre cine e vorba. Deşi pare ridicol, ACEL Adi Mutu promite că va premia, după cum spuneam… Spun că pare ridicol, tocmai pentru că el nu poate fi chiar cel mai bun exemplu de urmat pentru tineretu’ studios, dar… Iată că se poate! Şi mai mult decât atât, găsesc gestul lui mai mult decât lăudabil şi mă întreb: oare câţi dintre românii care şi-au făcut un rost p’afară, dar cărora le e ruşine că sunt români (unul din motive putând fi şi rezultatele astea dezastruoase la BAC) ar fi în stare să facă un asemenea gest? Oare nu destul s-au plâns cei ce au plecat prin „ţări mai calde” că „în România nu reuşeşti nimic dacă te bazezi pe propriile merite”? Atunci de ce nu ar stimula în felul ăsta meritocraţia atunci când ea apare? Unii ar mai face un exerciţiu de imagine cu ocazia asta… Întreb şi eu, nu dau cu parul!

Până una-alta, bravissimo Adi Mutu!

România şi dreptul la liberă circulaţie

Scris de Andrei în . Publicat în critici, din trafic, eterna si fascinanta Romanie, opinii, Romania. 2 comentarii la România şi dreptul la liberă circulaţie

Aud tot mai des în ultima vreme că MAI doreşte să reducă numărul rablelor cu numere de Bulgaria (p’aci prin vestul ţării mai avem şi numere de Austria sau de Ungaria) de pe şoselele româneşti, iar singura soluţie „intelijentă” pe care le-a dat-o neuronu’ singuratic din tot ministerul a fost să limiteze la 90 de zile accesul maşinilor înmatriculate în altă ţară pe şoselele României (impropriu numite şosele, dar mă rog… de dragul conversaţiei hai să le numim aşa în continuare). Normal că nu puteau spune că limitează doar cele înmatriculate în Bulgaria, că se trezea România cu o clauză de infrigment pentru discriminare, dar nici aşa nu va scăpa. De ce? Păi: una dintre raţiunile Uniunii Europene este dreptul la liberă circulaţie, care nu e limitat în spaţiu şi timp. Deci… Dar cum titanicul boc, profesor de drept constituţional, e specialist în legi şi ordonanţe neconstituţionale, (ca şi tăticu’ băse dealtfel) e ceva nou sub soare? De ce ar fi subalternii mai buni?

 

Potrivit unui proiect înaintat de Poliţia Rutieră Ministerului de Interne, şoferii romani care îşi înmatriculează maşinile în Bulgaria sau în orice altă ţară a Uniunii Europene nu vor mai putea să circule cu autovehiculele în România mai mult de trei luni. Practic, la prima oprire in trafic, masina va fi introdusă într-o bază de date a poliţiei, iar după 90 de zile aceasta va trebui fie înmatriculată în Romania, fie scoasa din tară.

Sursa

 

Dacă nu se puteau până acum verifica actele maşinii, asigurarea sau impozitul, cum se va putea face asta dacă limitezi la 90 de zile circulaţia pe hârtoapele străzile din România? Tot ce obţii e o limitare a dreptului de liberă circulaţie şi nimic mai mult.

Eu mă mai gândesc şi la o altă posibilitate: se deschide calea unor „licitaţii” pentru implementarea de urgenţă a unui sistem de monitorizare a traficului la intrările/ieşirile din România. Asta după ce vom fi amendaţi la Bruxelles, ca să avem şi motivul perfect. Părerea mea…

Vestea care mă întristează

Scris de Andrei în . Publicat în escrocherii, opinii, sport. 4 comentarii la Vestea care mă întristează

Vestea şoc a zile vine din fotbal (de unde se putea altfel): Universitatea Craiova a fost dezafiliată de la Federaţia Română de Fotbal! Ceea ce înseamnă că nu mai poate juca nici la nivel judeţean, deci echivalează cu desfiinţarea. Declar cu mâna pe inimă că nu sunt un suporter al Craiovei, dar îmi pare nespus de rău pentru echipa care se bătea de la egal la egal cu monştrii armatei şi miliţiei, înainte de revoluţie şi care a dat enorm de mulţi jucători fotbalului românesc. A mai dispărut o legendă. A murit „campioana unei mari iubiri”…

Cred că Mititelu şi-a pregătit deja actele pentru emigrare după modelul Staicu… Craiova va deveni un oraş mult prea mic pentru el!

 

P.S. De acum încolo chiar că nu mai am de ce să ma uit la meciurile Ligii 1 din România! Fără Poli? Fără Universitatea? Cu Mioveni? Cu Chiajna? Nu mersi, dar la cum arată acum nu îmi spune nimic sau poate la fel de mult cât campionatul Chinei…

BACALAUREAT 2011 – momentul adevărului

Scris de Andrei în . Publicat în critici, cultura, Din Oradea, eterna si fascinanta Romanie, opinii. 2 comentarii la BACALAUREAT 2011 – momentul adevărului

Indiferent de isteria generală (mă rog, doar a 100.000 de elevi, respectiv 200.000 de părinţi plus aproximativ 400.000 de bunici), rezultatele de anul acesta de la BAC reflectă fidel „reformele” ultimilor 20 de ani, subfinanţării constante, dar şi lipsa totală de interes a elevilor şi părinţilor faţă de carte şi şcoală. Spun asta în perfectă cunoştinţă de cauză, ca fost cadru didactic.
Nu pot să le plâng de milă celor peste 50% dintre absolvenţii de liceu care nu au luat examenul de maturitate pentru simplul motiv că nu au dreptate. În scurta mea activitate pedagogică m-am lovit de câteva ori de lipsa de preocupare a unora dintre elevi, ce îşi motivau în fel şi chip faptul că nu pot răspunde la întrebări simple. Eu nefiind adeptul predării prin dictare, m-am trezit uneori în faţa replicii „nu ne-aţi dictat, deci nu ne-aţi predat; de unde era să învăţăm?”. Evident, de manual nu auziseră. Şi ce manuale! Comparativ cu cele din care am învăţat noi, cei din generaţia 30+, cele de acum sunt nişte cărţi de colorat!

Nu pot însă să nu fac o remarcă după ce am studiat listele candidaţilor de la liceele orădene: unde se face şcoală şi există interes, au fost şi rezultate. Iată ce am văzut eu (iau doar liceele din Oradea, în ordinea în care sunt afişate pe situl Ministerului Educaţiei):

1. COLEGIUL ECONOMIC „PARTENIE COSMA” ORADEA – 256 candidaţi înscrişi, din care au luat bacalaureatul 179. Rezultă un procentaj de reuşită de 69,92%.

2. COLEGIUL NATIONAL „IOSIF VULCAN” ORADEA – 90 candidaţi înscrişi, din care au luat bacalaureatul 87. Rezultă un procentaj de reuşită de 96,66%.

3. COLEGIUL NATIONAL „EMANUIL GOJDU” ORADEA – 182 candidaţi înscrişi, din care au luat bacalaureatul 176. Rezultă un procentaj de reuşită de 96,70%.

4. COLEGIUL NATIONAL „MIHAI EMINESCU” ORADEA – 277 candidaţi înscrişi, din care au luat bacalaureatul 257. Rezultă un procentaj de reuşită de 92,77%.

5. COLEGIUL TEHNIC „ANDREI SAGUNA” ORADEA – 231 candidaţi înscrişi, din care au luat bacalaureatul 18. Rezultă un procentaj de reuşită de 7,79%.

6. COLEGIUL TEHNIC „CONSTANTIN BRANCUSI” ORADEA – 230 candidaţi înscrişi, din care au luat bacalaureatul 83. Rezultă un procentaj de reuşită de 36,08%.

7. COLEGIUL TEHNIC „DIMITRIE LEONIDA” ORADEA – 180 candidaţi înscrişi, din care au luat bacalaureatul 4. Rezultă un procentaj de reuşită de 2,22%.

8. COLEGIUL TEHNIC „MIHAI VITEAZUL” ORADEA – 390 candidaţi înscrişi, din care au luat bacalaureatul 48. Rezultă un procentaj de reuşită de 12, 30%.

9. COLEGIUL TEHNIC „TRAIAN VUIA” ORADEA – 527 candidaţi înscrişi, din care au luat bacalaureatul 179. Rezultă un procentaj de reuşită de 33,96%.

10. COLEGIUL TEHNIC „TRANSILVANIA” ORADEA – 220 candidaţi înscrişi, din care au luat bacalaureatul 39. Rezultă un procentaj de reuşită de 17,72%.

11. GRUP SCOLAR SANITAR „VASILE VOICULESCU” ORADEA – 73 candidaţi înscrişi, din care au luat bacalaureatul 39. Rezultă un procentaj de reuşită de 53,42%.

12. GRUPUL SCOLAR IOAN BOCOCI – 44 candidaţi înscrişi, din care au luat bacalaureatul 1. Rezultă un procentaj de reuşită de 2,27%.

13. LICEUL „DON ORIONE” ORADEA – 46 candidaţi înscrişi, din care au luat bacalaureatul 19. Rezultă un procentaj de reuşită de 41,30%.

14. LICEUL CU PROGRAM SPORTIV „BIHORUL” ORADEA – 65 candidaţi înscrişi, din care au luat bacalaureatul 47. Rezultă un procentaj de reuşită de 72,30%.

15. LICEUL DE ARTA ORADEA – 104 candidaţi înscrişi, din care au luat bacalaureatul 90. Rezultă un procentaj de reuşită de 82,56%.

16. LICEUL HENRI COANDA ORADEA – 58 candidaţi înscrişi, din care au luat bacalaureatul 8. Rezultă un procentaj de reuşită de 13,79%.

17. LICEUL PARTICULAR „GEORGIANA” ORADEA – 32 candidaţi înscrişi, din care au luat bacalaureatul 1. Rezultă un procentaj de reuşită de 3,12%.

18. LICEUL TEOLOGIC BAPTIST „EMANUEL” ORADEA – 57 candidaţi înscrişi, din care au luat bacalaureatul 57. Rezultă un procentaj de reuşită de 100%.

19. LICEUL TEOLOGIC GRECO-CATOLIC ORADEA – 39 candidaţi înscrişi, din care au luat bacalaureatul 35. Rezultă un procentaj de reuşită de 89,74%.

20. LICEUL TEOLOGIC ORTODOX „EPISCOP ROMAN CIOROGARIU” ORADEA – 11 candidaţi înscrişi, din care au luat bacalaureatul 8. Rezultă un procentaj de reuşită de 72,72%.

21. LICEUL TEOLOGIC PENTICOSTAL „BETEL” ORADEA – 62 candidaţi înscrişi, din care au luat bacalaureatul 60. Rezultă un procentaj de reuşită de 96,77%.

22. LICEUL TEOLOGIC REFORMAT „LORANTFFY ZSUZSANNA” ORADEA – 57 candidaţi înscrişi, din care au luat bacalaureatul 26. Rezultă un procentaj de reuşită de 45,61%.

23. LICEUL TEOLOGIC ROMANO CATOLIC „SZENT LASZLO” ORADEA – 48 candidaţi înscrişi, din care au luat bacalaureatul 8. Rezultă un procentaj de reuşită de 16,66%.

24. LICEUL TEORETIC „ADY ENDRE” ORADEA – 201 candidaţi înscrişi, din care au luat bacalaureatul 134. Rezultă un procentaj de reuşită de 66,66%.

25. LICEUL TEORETIC „AUREL LAZAR” ORADEA – 98 candidaţi înscrişi, din care au luat bacalaureatul 90. Rezultă un procentaj de reuşită de 91,83%.

26. LICEUL TEORETIC „LUCIAN BLAGA” ORADEA – 106 candidaţi înscrişi, din care au luat bacalaureatul 82. Rezultă un procentaj de reuşită de 77,35%.

27. LICEUL TEORETIC „ONISIFOR GHIBU” ORADEA – 119 candidaţi înscrişi, din care au luat bacalaureatul 105. Rezultă un procentaj de reuşită de 88,23%.

O primă concluzie ar fi că şcolile cu tradiţie şi-au respectat blazonul, iar acolo unde au fost cerinţe cât-de-cât, au fost şi rezultate. Se vede cu ochiul liber că repartiţia computerizată în licee este o soluţie cât se poate de idioată, iar lipsa unui examen de admitere în liceu nu face decât să înrăutăţească situaţia, neexistând astfel o sită a valorilor.

Singura diferenţă faţă de anii trecuţi a fost prezenţa camerelor de supraveghere. Rezultatul nu s-a lăsat prea mult aşteptat. Şcolile slabe au fost puse cu botul pe labe.

Restul concluziilor le puteţi trage singuri.

Centrele de examinare se pot consulta aici.

„Siguranţă şi încredere”…

Scris de Andrei în . Publicat în critici, opinii. 6 comentarii la „Siguranţă şi încredere”…

… aşa sună motto-ul Poliţiei române. Nu ştiu de care siguranţă e vorba, probabil se referă la piedica armelor din dotarea poliţiştilor, iar aici văd că este o problemă… cel puţin după ultimul val de sinucideri din poliţie, cu armele din dotare. Nu ştiu voi cât de în siguranţă vă simţiţi, dar pe mine mă încearcă un sentiment de nesiguranţă: dacă dau peste unul dintre poliţiştii care are probleme cu ratele sau a cărui părinţi sunt împotriva iubitei lor? Mă bate? Mă împuşcă?

Cât despre încredere nici nu poate fi vorba şi nu doar datorită labilităţii psihice a vajnicilor apărători ai legii.

Şi săptămâna se încheie cu…

Scris de Andrei în . Publicat în critici, Din Oradea, foto, opinii. 7 comentarii la Şi săptămâna se încheie cu…

Dacă tot s-a deschis Kaufland în Oradea, mi-am zis că merită macar o vizită. Am pornit cu inima îndoită şi fără prea multe aşteptări (cel puţin după experienţa numită Billa). Ei bine, m-am înşelat amarnic. Am găsit organizare tipic germană, corectă, exact cum am văzut şi în magazinele similare din vest. Produse multe şi diverse, încât m-am cam

Continuă lectura

Pana unde mai poate creste pretul benzinei?

Scris de Andrei în . Publicat în auto & moto, critici, de criza, economice, escrocherii, opinii. 9 comentarii la Pana unde mai poate creste pretul benzinei?

Pana unde vor actionarii petrolistilor. Stim deja ca eterna scuza este cresterea pretului pe baril, urmata de cresterea cursului de schimb al euro si al dolarului. Dar cum barilul cam stagneaza, iar valutele o iau la vale (in special dolarul, care pierde constant teren fata de euro), sunt curios ce scuza se va mai gasi.

In rest profiturile cresc.

Sa auzim de bine.

Intrebare pentru meseriasi

Scris de Andrei în . Publicat în critici, opinii. Niciun comentariu la Intrebare pentru meseriasi

Dupa cum vedeti, nu prea am avut multa vreme pentru scris in ultimele zile. Motivul principal fiind reamenajarile pe care trebuie sa le fac (fara voie si fara prea mare bucurie). In schimb m-am lovit de tot felul de probleme. In primul rand neseriozitatea mesterilor de pe la noi, drept pentru care mi-am amintit de un interviu de-al lui George Pruteanu si

Continuă lectura

Ce-o fi aşa de greu de priceput?

Scris de Andrei în . Publicat în critici, de criza, economice, opinii. Niciun comentariu la Ce-o fi aşa de greu de priceput?

De fiecare dată când sunt întrebat ce părere am despre afacerile „româneşti 100%” îmi ridic în cap interlocutorii. Şi asta nu pentru că nu am încredere în potenţialul lor, cât nu am încredere în capacităţile manageriale ale întreprinzătorilor care le-au pus bazele. Întotdeauna am spus că afacerile româneşti suferă de lipsă de management sau mai bine zis de lipsă de manageri, cu toate că facultăţile economice din România scot pe bandă rulantă promoţii de absolvenţi de management. Marea majoritate a afacerilor rămân să fie conduse de către cei ce le-au înfiinţat şi care nu au

Continuă lectura

Am devenit mai mobil

Scris de Andrei în . Publicat în foto, opinii, vacanta si timp liber. 7 comentarii la Am devenit mai mobil

Dupa cum spuneam, m-am dotat cu un smartphone. Mai exact cu un Samsung Galaxy I5500. Frumos, mic dar mai ales simpatic. Si cu Android.
De proba, postez acum primul articol de pe el, impreuna cu o imagine ce mi-a ramas pe retina si pe papilele gustative. OZN-ul din imagine se cheama „papanas” si se gaseste la restaurantele Oscar si Casa Vanatorului din Iasi. Si e la fel de bun precum arata!

image

Vă place sportul? Dar fotbalul?

Scris de Andrei în . Publicat în critici, economice, opinii. 3 comentarii la Vă place sportul? Dar fotbalul?

Stau şi mă uit râzând la lamentările patronilor din fotbalul autohton care au aflat de mega-eşecul licitaţiei pentru drepturile TV ale următorilor 3 ani. Chiar nu înţeleg cum se aşteptau la sume colosale când tot ce vedem e circul lui Becali, Iancu, Porumboiu, Copos şi alţi câţiva. Cum naiba aveau aşteptări să încaseze cât fotbalul englez de exemplu (care, fie vorba între noi,

Continuă lectura

Scurte (10.03.2011)

Scris de Andrei în . Publicat în opinii. 7 comentarii la Scurte (10.03.2011)

Am şi eu o nedumerire: dacă tot există procedura divorţului amiabil (în cazul în care nu au copii minori), de ce Oana Zăvoranu şi Pepe apelează la procedura lungă şi costisitoare a divorţului pronunţat de instanţă… Să fie chiar aşa de mare nevoia de publicitate?

EVRIKA!!!!!!!!

Scris de Andrei în . Publicat în opinii. 4 comentarii la EVRIKA!!!!!!!!

Am descoperit misterul gestului piţiponcesc de a ţine geanta de firma (vuiton de preferinţă) pe încheietura braţului, în forma de V, ca şi cum ar fi „mânuţa” ruptă! Şi pentru asta a trebuit să ajung la Türnitz, în Austria…
Carevasăzică, gestul este o reminiscenţă de pe vremurile în care femeile mergeau cu coşuleţul (paporniţa – pentru cititorii din Oltenia) la cumpărături. Adică la cumpărăturile pentru d’ale gurii. Gestul ancestral de a purta coşul de cumpărături a devenit mai sofisticat odată cu trecerea la generaţia globalizată, astfel în loc de coş avem gentuţa (în fapt getoiul) de marcă purtată cu mânuţa „ruptă” suav.
Mă simt de parcă aş fi descoperit America!

Ştiam că aşa nu …

Scris de Andrei în . Publicat în critici, opinii, reclame. 10 comentarii la Ştiam că aşa nu …

Ia uitaţi-vă la următoarele spoturi şi spuneţi la ce vă duce gândul (mă refer mai ales la generaţia 30+):

Asemenea reclame apăruseră după 90′ pe la noi şi făceau comparaţie între produsele Coca-Cola şi Pepsi. Sau invers. Diferenţa e că atunci comparaţia era explicită, iar acum doar se sugerează că „e altceva” mai bun, mai bla-bla. Şi mai ştiam că după acel război publicitar (ăla din 90′) a fost interzisă reclama comparativă (de atunci toate mărcile sunt „cele mai cele”).

Oare care o fi produsul „inferior” celui prezentat aici?

Dubla măsură

Scris de Andrei în . Publicat în critici, eterna si fascinanta Romanie, opinii, Romania. 8 comentarii la Dubla măsură

Cred că toată lumea ţine minte reportajul în care se relata despre femeia care a fost muşcată de o haită de câini vagabonzi în curtea fostului sediu ADP al sectorului 5. Ei bine, femeia a murit în urma rănilor multiple şi deosebit de grave, în ciuda eforturilor medicilor.
Problema pe care vreau să o ridic este alta. Şi eu ca şi mulţi alţii am fost tentat în primă fază să mă întreb „ce căuta acolo?”. În reportajul de la ProTV apare şi o primă supoziţie a redactorilor bazată pe o altă supoziţie a unei păreriste ce se afla în zonă: „se pare că femeia sărise gardul ca să fure fier vechi”. La această opinie, prima reacţie a fost ca a imensei majorităţi a românilor: „aşa-i trebuie dacă fură!” Mă întreb care era reacţia (repet, atât a mea cât şi a celorlalţi 99% dintre români) dacă aflam de la bun început că femeia era în timpul serviciului. După câteva momente de reflecţie (atunci, după difuzarea ştirii) mi-am dat seama că fac o greşeală imensă aplicând dubla măsură, pentru că nu am făcut decât să discriminez în mintea mea omul cinstit de hoţ. Posibilul hoţ. Chiar dacă ar fi fost un hoţ la furat de fier vechi (nu mai contează motivele care împing pe cineva să fure fier vechi) tot suntem în prezenţa unei drame umane. Pentru că ar fi vorba de un om care ar primi mai mult decât o pedeapsă pentru fapta sa. Să fii sfârtecat până la os de către o haită de câini nu e o pedeapsă, iar cine mă contrazice nu ştie ce înseamnă să fii muşcat de un câine. În acest caz, simpla aruncare a cuvântului „hoţ” sau a verbului „a fura” nu a făcut decât să legitimeze oarecum în mintea unora (recunosc pentru a mia-suta oară că am făcut aceeaşi greşeală) carnagiul ce a urmat şi suferinţa femeii. Dar adevărul care trebuia subliniat indiferent de circumstanţe este că avem oraşe invadate la propriu de către haitele de câini fără stăpân, care pe străzi fiind de câteva generaţii au ajuns să se sălbăticească.

Dubla măsură a ajuns religie în societatea românească. Aceeaşi faptă o încadrăm diferit în funcţie de persoana celui ce o săvârşeşte. Îl condamnăm pe cel ce „fură” pentru că e un hoţ ordinar, dar îl compătimim pe cel cinstit, pentru că, evident, e cinstit. Pierdem din vedere pădurea din cauza copacilor şi nu gândim mai departe că drama nu s-ar fi întâmplat dacă nu existau câinii vagabonzi sălbăticiţi.

Cânii comunitari prezintă pentru Bucureşti (dar şi pentru alte oraşe) un pericol imens, dar de câte ori s-a încercat exterminarea lor au apărut o mulţime de ONG-uri care să le ia apărarea şi să-i pupe sub coadă. Pe când vor fi înfiinţate ONG-uri care să apere oamenii de câinii sălbăticiţi? Sau dacă tot li se ia apărarea câinilor, de ce nu fac ONG-urile respective un act de caritate şi să adopte, îmblânzească şi sterilizeze animalele respective? Până atunci, din punctul meu de vedere nu putem vorbi decât despre nişte animale sălbatice periculoase, care ca orice animal periculos, pot fi vânate pentru a se reduce efectivul. Zoso propune soluţia finală, dar cu unele beneficii în planul igienei. Arhi propune doar o soluţie simplă şi eficientă. Las pe fiecare să-şi găsească soluţia până ce autorităţile sau (într-un final) ONG-urile o vor găsi pe a lor.

Până atunci aş pune în cârca ONG-urilor toate cheltuielile de spitalizare şi de înmormântare ale femei.

P.S. Mai ţine minte cineva cazul japonezului ucis de un câine d’ăsta? Mai ţine minte cineva ce s-a întâmplat cu câinele?

Hostingu’ nostru cel de toate zilele…

Scris de Andrei în . Publicat în opinii, reclame, w w w. 9 comentarii la Hostingu’ nostru cel de toate zilele…

Ca un făcut, când totul părea să fie bine, m-am trezit duminică dimineaţa „fără semnal” la blog. Oricât aş fi încercat să-mi accesez pagina, nu reuşeam. Probabil aceeaşi situaţie aţi întâlnit-o şi voi (dacă nu cumva dormiţi până pe la ora 13:00). Cum nu e pentru prima oară, am început să mă lamentez că poate e timpul să schimb serverul până nu se întâmplă şi a treia oară.

Oferte de web hosting am găsit destul de multe, dar nu prea îţi vine să pui banu’ jos la orice, mai ales că am găsit şi saituri „de profil” ne-actualizate sau lăsate de izbelişte prin 1900-toamna. Ca fapt divers, mă gândeam „ce ar fi să iau şi un domeniu .eu, ca să-mi subliniez apartenenţa la Europa asta care nu ne mai vrea?” (asta dacă tot am rezervat pe lângă domeniul .ro şi pe cel .com) 😀 .

Are cineva idei? Nu de alta, dar împreună ne putem preface mai bine că gândim…

Şoping

Scris de Andrei în . Publicat în opinii. 7 comentarii la Şoping

Nu cred că există ceva pe lume mai detestat de către un bărbat decât mersul la MALL cu o femeie. După maxim 20 de minute vine ideea salvatoare: „draga mea, mergi tu prin magazine şi când termini mă găseşti la o cafea/bere la barul X”. Răspunsul vine prompt: „OK dragă! Dacă găsesc ceva drăguţ te sun să vii să vezi dacă-ţi place.”

După câteva minute de relaxare la cafea, sună telefonul: „Dragă, am găsit ceva drăguţ….”

„Jucătorul român Adrian Mutu se lasă de fotbal”

Scris de Andrei în . Publicat în critici, opinii. 3 comentarii la „Jucătorul român Adrian Mutu se lasă de fotbal”

Cel puţin aşa ar trebui să sune următoarele articole ale presei din Italia. Şi nu pentru că l-ar trăda vârsta, fotbalul sau talentul. Nu. Doar pentru că el continuă să trădeze şi să sfideze fotbalul şi talentul. Mă îndoiesc că soţia, Consuelo, va mai rămâne alături de el, la fel cum mă îndoiesc de iertarea celor de la Chelsea, drept pentru care şturlubaticul fotbalist va rămâne şi fără izmenele de pe el. Greu de crezut că va ajunge la Galata, iar dacă o va face e şi mai greu de crezut că nu va face prostii mai departe. Cazul Dănuţ Lupu arată clar cum că „lupu-şi schimbă părul dar năravul ba”.

Am putea asista la neantizarea unui real talent. Păcat. Dar măcar va putea povesti celorlalţi homeleşi, cu care va împărţi conducta de încălzire şi aurolacul, câteva amintiri frumoase, pe care respectivii le vor lua drept delir. Încă un idol care va muri în mizerie. Sper să delirez doar eu acum…

E oficial! Adio Schengen!

Scris de Andrei în . Publicat în critici, eterna si fascinanta Romanie, opinii, politice, Romania. 3 comentarii la E oficial! Adio Schengen!

Abia acum încep măreţele realizări post-decembriste. După 21 de ani de încredere, Europa decide că ar fi cazul să devină mai raţională şi lasă sentimentalismele în seama guvernului de la Bucureşti. Care guvern a şi reacţionat printr-un şantaj la adresa aderării Croaţiei. Dar cum Europa e deja un părinte versat şi nu se impresionează la urletele copilului rău şi pedepsit la colţ pe boabe de porumb. Cică „ulciorul nu merge de multe ori la apă”.

Alo! Trăiţi bine?



Sursa informaţiei.

După 21 de ani

Scris de Andrei în . Publicat în critici, opinii, Romania. 14 comentarii la După 21 de ani

Citesc zilnic (sau aproape zilnic) pe bloguri şi prin presă (online) cât de rău, cât de greu şi cât de najpa e să trăieşti în România. Că e o ţară de cacao, maro sau mai stiu eu cum. Adevărat că multe situaţii sunt nasoale şi prezintă tente vădit maronii, dar hai să încercăm să vedem şi lucrurile bune, atâtea câte sunt. Că economia, societatea şi politicul nu avansează în ritmul în care am vrea noi e una, dar hai să ne amintim că în 1990 eram consideraţi a ne afla la 80 de ani distanţă de cel mai înapoiat stat european (aici nu mai ţin minte dacă era vorba de Italia sau de Spania. Portugalia încă

Continuă lectura

Şomajul şi asistenţa socială

Scris de Andrei în . Publicat în critici, de criza, economice, eterna si fascinanta Romanie, opinii. 3 comentarii la Şomajul şi asistenţa socială

Da, ştiu, nu e unul şi acelaşi lucru, dar se pare că încă multă lume nu înţelege.

Asistenţa socială constă în acordarea unor ajutoare materiale unor persoane ce nu se pot întreţine din varii motive (de obicei pe caz de boală, incompatibilă cu munca). În ultimii 20 de ani, au beneficiat de asistenţă socială diverse categorii de persoane, pe considerentul că România este un stat social şi că în Constituţie este scris dreptul fiecărui cetăţean de a avea un nivel de trai decent (art.43, alin.1).  Aşa s-a ajuns la stabilirea venitului minim garantat de către stat. Din punctul meu de vedere e bine că se pune o oarecare ordine în sistemul asistenţei sociale, reducându-se cazurile de acordare. Câţi nu am văzut oameni perfect sănătoşi, care nu muncesc, dar primesc venitul minim garantat? Aşadar hai să mai tăiem.

În privinţa şomajului, lucrurile stau puţin altfel: ai cotizat la un fond pentru a te asigura de riscului producerii unui

Continuă lectura