„Lăcomia câştigului nu are limite în spaţiu şi în timp pentru rapacitatea ei. Singurul ei obiectiv este de a produce şi a consuma. Nu are milă nici pentru natura frumoasă şi nici pentru fiinţele umane vii. Este gata ca, fără cruţare, să distrugă frumuseţea şi să ucidă viaţa – transformându-le în bani.”
Dacă ați urmărit meciul de aseară Croația-Anglia, probabil că unii dintre voi ați fost surprinși de rezultat. Eu nu. Ați văzut vre-un moment resemnare pe fața croaților? Este o poveste fără sfârșit cu care se confruntă spațiul balcanic. Probabil ați fost surprinși că reprezentativa unei țări cu aproape 4,2 milioane de locuitori a luptat de la egal la egal cu reprezentativa unui imperiu, care numai în Marea Britanie (UK) are 60 de milioane de locuitori. O luptă între David și Goliat, care de data asta nu s-a decis cu praștia ci cu mingea.
De ce insist? Pentru că vreau să vă povestesc cum ambiția și determinarea se învață, uneori cu forța.
<a href="https://www.pinterest.com/pin/create/button/?url=http%3A%2F%2Fwww click here for more.andriipopa.ro%2F2014%2F10%2F18%2Fdilema-zilei-18-10-2014.html&media=http%3A%2F%2F0.gravatar.com%2Favatar%2F9c487f9ce233aa68fc3fee4b8d5a0b07%3Fs%3D96%26r%3Dg&description=Dilema%20zilei%20%2818.10.2014%29″ data-pin-do=”buttonPin” data-pin-config=”beside”>
Mă tot întreb: care ar fi cea mai bună măsură eutanasierea / castrarea câinilor maidanezi sau a politrucilor care se fac că lucrează de la Revoluţie încoace?