Skip to main content

Norocul e cum ţi-l faci…

Scris de Andrei în . Publicat în concurs, critici, eterna si fascinanta Romanie, foto, opinii, Romania. 9 comentarii la Norocul e cum ţi-l faci…

A demonstrat-o înca odată (dacă mai era necesar) MTV România, parte a Media Pro. Astfel, ceea ce începuse ca o glumă din partea câtorva bloggeri a devenit o luptă între o parte dintre utilizatorii internetului din România şi maşinăria de marketing a Media Pro.

Să prezint faptele. Timp de o lună vizitatorii sitului MTV România puteau să voteze pentru a alege „cel mai tare hit al ultimilor 15 ani„. Melodie românească bineînţeles. Între piesele uploadate s-a strecurat (din greşeală sau la mişto) şi piesa „Dozatorul” compusă şi interpretată de DJ Boroş. Drept să recunosc, nu am auzit-o niciodată până la acest concurs, la fel cu nu am auzit niciodată de DJ Boroş. Dintre toate propunerile fiind cea mai proastă piesă, a aprins în cineva scânteia de revoltă faţă de muzica difuzată de franciza românească a reputatului post de televiziune occidental MTV. Şi a început „rivoluţia”. Scânteia aprinsă de UtopiaBalcanica s-a extins treptat şi la alţi bloggeri, care i-au dat amploarea unui incendiu. S-au aprins pe rând (nu neapărat în ordinea asta) Ovi Sirb, Denisuca, Ovidiu Eftimie, RezistentaUrbana, DailyCotcodac, Morom3t3, SkyLovers, Romanika.eu, FurtDeCurent, DumneZERO, Webcomics, ARHI, DeCeBlog şi mulţi, mulţi alţii pe care nu i-am urmărit. Votul părea să dea un câştigător clar în piesa „Dozatorul”, mai ales că pe la jumătatea concursului avea dublul numărului de voturi faţă de contracandidat (Voltaj – „20”). Până în ultima zi de concurs (30 noiembrie, ora 23:59 conform regulamentului postat de MTV România) „Dozatorul” conducea. Cum s-au schimbat liderii puteţi vedea pe Contrasens. Interesant este că dacă DJ Boroş creştea încet dar constant, Voltajul creştea în salturi (între 20 şi 50 de voturi deodată). Miezul nopţii a prins Voltajul pe primul loc cu fix 110 voturi avans, unde doar cu o oră înainte era condus cu mai mult de 100 de voturi. În ultimele ore de votare s-au încins Twitter-ul şi Facebook-ul. Dacă îndemnurile erau clare spre „Dozator”, nimeni nu a sesizat să existe o mobilizare similară pentru Voltaj. Nici una din piesele clasate de la locul 3 în jos nu au înregistrat creşteri semnificative care să indice vre-o implicare.

La câteva minute după încetarea oficială a votului apare pagina următoare:

Vă rog să remarcaţi numărul de voturi strânse de Voltaj. Nu, nu e codat. Pur şi simplu pagina a fost scrisă cu ceva vreme înainte, neştiindu-se cu ce număr de voturi va castiga Voltaj. Dar se ştia că va câştiga. Felicitări, aţi asistat la un exemplu clasic de furt a unui concurs, după principiul „concursul se ţine joi, dar postu-i ocupat de marţi”.

Eu propun şi numărarea voturilor contra. S-ar schimba automat câştigătorul.

Motivele.  Pentru cine nu ştia, 1 decembrie 1996 este ziua lansării primului album Voltaj, ce se numea „Pericol de moarte”. Aşa că era de-a dreptul imposibil ca după 14 ani, o formaţie sub contract cu Media Pro, să nu câştige „simbolic” un concurs de hituri româneşti ale ultimilor 15 ani (de ce nu 20?).

Morala. Întotdeauna ei vor putea fura mai mult decât putem noi vota!

P.S. ProFM a dovedit că sloganul i se potriveşte ca o manăuşă: „The Hit Factory”. Aşteptăm deci un nou album (aniversar) Voltaj, care să rupă topurile.

Azi, cea mai aglomerata zi de cumparaturi pe internet

Scris de Andrei în . Publicat în economice, opinii. 2 comentarii la Azi, cea mai aglomerata zi de cumparaturi pe internet

Cica azi e ziua cu cele mai multe cumparaturi de pe internet. Normal ca in vestul salbatic si capitalist. Ca in Romania moderna si civilizata, cardurile sunt doar niste chestii de plastic pe care iti da firma banii de salariu, ca sa mai incaseze banca niste comisioane cand ii vei ridica de la bancomat. Iar firma a primit pentru asta o linie de credit sau chiar un credit mai avantajos.

Suntem independenti sau nu mai suntem?

Scris de Andrei în . Publicat în de criza, economice, opinii. 2 comentarii la Suntem independenti sau nu mai suntem?

Romania, ca sa aiba o „plasa de siguranta” a contractat un imprumut de la FMI in 2009. Doar de siguranta, ca altfel nu avea nevoie. Adevarul a iesit mult mai tarziu la iveala. Avea nevoie, inca de mult mai mult decat cat a imprumutat. Asta pentru ca mareata strategie „asteptam sa vedem ce-o sa fie” nu a mai functionat. Ce face Irlanda in situatie similara? Recunoaste (dupa cateva luni de minciuna) ca a gresit, dar nu vrea masuri de austeritate. Prefera falimentul indiferent de risc.

Asta inseamna sa ai sange in instalatie! Si asta inseamna independenta!

Cand iesim din criza?

Scris de Andrei în . Publicat în economice, opinii, Romania. 6 comentarii la Cand iesim din criza?

Pai, imediat ce vom termina cu datoriile. Nu e vorba doar de cele catre FMI ci si de cele catre banci. Si nu doar datoriile statului ci si ale populatiei. Pentru ca sectorul bancar romanesc s-a dezvoltat pe apetitul de consum al romanilor. Consum bazat pe credit si pe import intr-o majoritate covarsitoare.

Pana atunci banii nou creati in economie se vor scurge din tara prin banci, care ii returneaza bancilor-mama. E foarte simplu: a fost nevoie de credite, banii au venit de afara; nu mai e nevoie de ei, se intorc de unde au venit. Sa nu ne imbatam cu apa chioara, chiar si cresterea productiei industriale si a exporturilor s-a facut cu investitii din creditare sau cu investitii a unor firme multinationale care aveau nevoie de forta de munca ieftina de la noi. Pana nu vom face investitii in infrastructura, care sa ne faca atractivi si din alte puncte de vedere decat a costului fortei de munca, nu avem nici o sansa.

Pe langa toate astea va trebui sa invatam sa ne pretuim mai mult producatorii, la fel cum producatorii nostri vor trebui sa invete sa ne pretuiasca.

Reclama – sufletul comertului…

Scris de Andrei în . Publicat în critici, opinii, reclame. 5 comentarii la Reclama – sufletul comertului…

…sau comertul e sufletul reclamei? Intrebarea asta imi incretea mintea de mai multa vreme, dar azi am gasit la Arhi un articol ce dezbate oarecum problema, asa ca mi-a dat putina apa la moara. La analiza se ia una bucata produs. Marca nu conteaza. Dar produsul respectiv are imprimat/stantat/brodat/cusut logo-ul marcii respective. Daca esti cocalar sau pitipoanca alegi ca sigla respectiva sa fie de dimensiuni cat mai mari.

Pana aici toate bune. Dar daca tu cumperi produsul pentru calitatile lui si nu musai pentru marca? De aici se nasc cateva dileme: de ce platesc mai mult pe un produs de marca? Pentru ca se cheltuie mai mult in cercetare? Pentru ca se investeste mai mult in publicitate? Pentru prestigiul marcii? Faptul ca firma respectiva cheltuie mai mult in cercetare si dezvoltare se reflecta in calitatea produsului, ceea ce te si indeamna in final sa cumperi, deci e posibil sa fie asta cauza. Investitia in publicitate ar fi a doua, dar nu prea sta in picioare multa vreme. Asta pentru ca odata cumparat produsul, chiar tu ii faci reclama mai departe, deci… tu cumperi, tu faci reclama pe banii tai. Prestigiul marcii? Pai si aici esti la fel de „raspunzator” de popularizarea marcii ca si in cazul reclamei: porti brandul cu tine, la vedere si tot pe banii tai

Acuma vine si intrebarea: de ce sa nu fim platiti ca purtam siglele la vedere? In fond nu facem decat reclama. Da, pe banii nostri. De ce nu s-ar acorda un discount pentru reclama sau chiar sa fii platit? Sau pur si simplu sa se scoata marca pusa la vedere. Oricum, eticheta de pe produs iti spune cine e producatorul (asta daca il iei de nou), deci pentru sufletul tau cred ca ar fi suficient.

Pentru cine mai emit televiziunile?

Scris de Andrei în . Publicat în critici, opinii. 9 comentarii la Pentru cine mai emit televiziunile?

Ultimele ştiri din piaţa media vin cumva surprinzător faţă de replierea marilor jucători. Preţurile publicităţii au fost în scădere anul acesta, iar unele dintre televiziuni sunt pe punctul să tragă obloanele. Doar RDS&RCS intenţionează să deschidă una nou-nouţă. Şi se pare că intenţiile sunt de anvergură: Radu Moraru (Naşul de la B1 TV) e cel mai sonor nume ce se vehiculează până acum că se va regăsi în grila de programe a noului post.

Eu totuşi mă întreb pentru cine mai emit televiziunile? Mai ales că sunt atât de multe. Când ajung acasă de la birou încerc de fiecare dată să găsesc ceva interesant şi cât de cât relaxant, dar nu reuşesc sub nici o formă. Mă mai refugiam până nu demult în programele Discovery, dar nici astea nu mai sunt ce erau (nu ştiu dacă aţi observat, dar încep să se repete în heavy-rotation emisiunile). De pe la ora 6 încep emisiunile-vidanjă gen Happy Hour, Acces Direct şi alte mizerii. Astea pentru cine-s făcute? pentru că pe cine întreb îmi spune că nu urmăreşte. Şi întreb ceva lume. Am senzaţia că singurele emisiuni rezonabile sunt ştirile PRO Tv ale Andreei Esca şi Dr.Oz de la Euforia TV. În rest, apă de ploaie.

Oare care sunt cifrele reale de audienţă? Nu de alta, dar fiecare se laudă cu „noi recorduri” şi ştachete sculate ridicate la înălţimi ameţitoare.

Tulai! Am sfeclit-o! Se termina petrolul!

Scris de Andrei în . Publicat în auto & moto, din trafic, opinii. 3 comentarii la Tulai! Am sfeclit-o! Se termina petrolul!

Citesc azi in Capital ca mai avem rezerve de titei pentru 30 de ani. Partea mai naspa e ca dupa aia vor mai trebui 100 de ani sa acoperim necesarul prin energie reconversibila. Pai si acum am cam avea nevoie de surse alternative la cat a ajuns pretul benzinei. Cu mai multa vreme in urma citeam si pe Riscograma 3 variante in cazul in care ni se termina titeiul. Ce ma mira este ca nu se incearca introducerea pe scara larga a masinilor hibride, ca apoi sa avem un punct pentru trecerea la cele electrice (asa sau asa). Sau pe hidrogen (desi am inteles ca varianta asta nu e fezabila din pricina cantitatii de platina existente pe Terra). Sau poate descoperim un Perpetuum Mobile. Ce dracu’, doar n-au murit toti inginerii!

Locuri de munca sau disponibilizari?

Scris de Andrei în . Publicat în critici, Din Oradea, economice, opinii. 2 comentarii la Locuri de munca sau disponibilizari?

Citesc pe situl televiziunii locale TVS ca urmeaza disponibilizari de personal la Spitalul Stationar II. E vorba despre angajatii de la bucataria care urmeaza a fi inchisa.

Angajatii bucatariei de la stationarul II al  Spitalului Judetean din Oradea stau cu  sabia disponibilizarilor deasupra capului.  Daca initial se vorbea despre modernizarea  ei, soarta „bucatariei de jos” este incerta  chiar si pentru conducerea unitatii  medicale, care a decis deocamdata sa o  inchida si sa mute personalul. Acesta va  munci la bucataria din cadrul spitalului, unde  se vor gati zilnic in jur de 800 de portii pentru  pacienti. „E mult de lucru si avem nevoie  de oameni, nu de disponibilizari”, spun  nutritionistii.

Intrebarea mea  este: „de ce nu se concesioneaza bucataria (cu pastrarea angajatilor) catre o firma de catering, care sa ofere pe langa mesele bolnavilor si pe cele ale personalului medical? Se stie ca o firma privata isi dimensioneaza mai bine activitatea. In acest fel asigura locuri de munca, hrana pentru pacienti (de ce nu si medici), produce si profit vanzand mare parte din productie. Totul local.

Asa suna teoria. Varianta inchiderii ar trebui sa fie ultima pe lista.

Solutie pentru reducerea coruptiei

Scris de Andrei în . Publicat în critici, economice, opinii, politice, Romania. 4 comentarii la Solutie pentru reducerea coruptiei

Reducerea cuantumului amenzilor. Reducand amenda, reduci „riscul de a fi corupt” a functionarului care o aplica. Cetateanul, poate plati, iar statul incaseaza banii. Functionarului i se rupe in cazul unei amenzi de 10 – 50 de lei; ce sa faca sa ia spaga? Cat? 5 lei? Pentru 5 lei sa riste puscaria?! No way! Si atunci aplica amenzi in nestire. Dar le aplica. Iar statul le incaseaza.

Cei care cunosc fenomenul pot sa confirme, ca o amenda uriasa ramane neplatita cu anii sau e contestata si in final este anulata. Daca ramane neplatita e contabilizata de ministerul de finante ca venit, chiar daca e evident ca nu se va incasa in veci, ramanane ca arierat si generand penalitati, care la randul lor devin arierate. Nu mai bine putin si des? Vorba evreului: „nu trebuie sa curga, e bine si daca picura”.

Cu ocazia asta rezolvam si problema „riscului de a fi mituiti” a functionarilor si in consecinta putem taia „stimulentul” (ca parca ala e rolul lui, nu?)

Premiera!

Scris de Andrei în . Publicat în critici, eterna si fascinanta Romanie, opinii. Niciun comentariu la Premiera!

Consiliul concurentei a amendat CECCAR (Corpul Expertilor Contabili si Contabililor Autorizati din Romania) pentru fixarea tarifelor minime obligatorii. Amenda este una uriasa pentru Romania, aproximativ 950.000 euro. Stirea AICI

Problema adevarata ar putea veni in momentul in care se vor liberaliza tarifele: firmele de contabilitate si contabilii care au relatii stranse cu administratiile financiare vor pastra tarife crescute (ca deh, multe firme vor sa se puna la adapost de controale aiurea), iar cei care intr-adevar lucreaza, vor trebui sa scada tarifele ca sa-si pastreze clientii. Asta era o masura ce trebuia luata cu mult timp in urma. Poate asa si cei din finante isi vor dori mai cu sarg sa lucreze la stat si in absenta „stimulentelor”, pentru ca alternativa „la privat” nu va mai fi roz.

Ce misto e jocul la doua capete!

Adevar graieste gura pacatosului…

Scris de Andrei în . Publicat în opinii, să mai şi râdem.... 3 comentarii la Adevar graieste gura pacatosului…

Ieri am citit un articol al lui VisUrat (Sebastian Bargau) care m-a pus pe ganduri sau mai bine zis mi-a readus in prim-plan gandurile pe care le rumegam de ceva vreme. Calitatea scrierii e ireprosabila (parere strict personala, fiecare e liber sa afirme ce doreste), atent studiata si indelung gandita. Chiar daca nu sunt de acord in totalitate cu afirmatiile si argumentarile sale, nu pot sa nu il aprob cand este vorba de biserica si de oamenii ei. Cand e vorba de manipularea maselor si prostirea lor, biserica prin reprezentantii ei face treaba mult mai buna decat orice regim totalitar de pe pamant. Cred in Dumnezeu, dar in felul meu, fara sa merg la biserica si fara sa fac un spectacol din credinta mea.

Legat de acelasi articol as mai avea doar de adaugat doar un banc (sau pilda, cum le place teologilor sa numeasca astfel de povestioare):

Intr-o zi, datorita incalzirii climatice, vine potopul. Un mosulet drept-credincios sta in coliba lui pe undeva prin Romania si incepe sa se roage, doar-doar l-o salva Dumnezeu. Dupa o vreme vine un vecin si-i bate la usa spunind:

„-Mosule! Hai repede afara, sa plecam de aici ca vin puhoaiele si murim!”

Mosul ii raspunde:

„-Pe mine ma va salva Dumnezeu!” si ramane in casa lui.

Dupa o vreme vin pompierii si echipele de interventie, iar o barca se opreste la usa lui si ii striga:

„-Mosule, hai afara ca au venit apele, cresc repede si in curand o sa te ineci daca mai stai!”

Mosul nu si nu ca „eu ma rog la Dumnezeu si o sa ma salveze el”

Peste cateva ore, apele sunt la nivelul acoperisului, iar mosul pe acoperis. Un elicopter ce trecea sa evalueze situatia il vede si coboara sa-l ia. Mosul o tinea pe a lui ca „eu ma rog si vine Dumnezeu si ma ajuta sa scap”.

Si nu mai scapa. Moare inecat in apele involburate care i-au luat casa. Ajunge in Rai si se prezinta in fata lui Dumnezeu la judecata, oarecum contrariat si-l ia la intrebari: „Dar ce faci Doamne? M-am rugat cu multa evlavie si te-am asteptat sa ma salvezi din inundatie!” Dumnezeu se uita la el cu repros si ii spune: „Omule! Ti-am dat trei sanse sa scapi de la inec!”

Este ca Dumnezeu da, dar nu baga in traista?

Scurte (20.10.2010)

Scris de Andrei în . Publicat în critici, Din Oradea, din trafic, opinii. Niciun comentariu la Scurte (20.10.2010)

Ma enerveaza la culme sa ma urc in taxi, iar cand ii spun adresa lu’ bou’, sa-mi spuna nonsalant „Stiti… sunt nou! Nu-mi spuneti pe unde e strada asta?” De fiecare data imi amintesc de testele date de soferii de taxi londonezi, care sunt obligati sa stie minim 2000 de strazi ale capitalei britanice. A fost chiar si un test al celor de la Top Gear, pentru a vedea cine ajunge primul la o anumita destinatie, taximetristul cu GPS sau cel care se bazeaza pe „harta” din cap. De fiecare data cand GPS-ul ii dadea o ruta, taximetristul ce trebuia sa foloseasca tehnologia de navigare avea de comentat: „eu nu as fi ales ruta asta, e prea aglomerata la ora asta, pierdem prea mult timp”. Intr-adevar, de castigat a castigat cel care se folosea de simtul propriu de orientare.

Daca intr-un oras ca Oradea, tu, taximetrist, nu cunosti strazile, de ce te mai apuci de jobul asta? Pentru ca e si el un job? Oare ce teste se dau pentru licenta? Cum se schimba o roata? Nu cred ca intereseaza pe cineva asta, ci sa ajunga in cel mai scurt timp la destinatie.

Opozitia independenta

Scris de Andrei în . Publicat în opinii, politice, Romania. 3 comentarii la Opozitia independenta

Acuma ca tot au depus pesedistii motiunea de cenzura, ma gandesc cu oroare ca ar putea sa cada guvernul. Cu oroare, pentru ca daca ii vine lu’ baselu’ sa puna un prim-ministru din partidul lui Ponta, ne-am ras de evolutie pozitiva pentru inca 20 de ani. Partea mai nasoala e ca nici crinii liberali nu au un program clar de masuri de guvernare incepand cu ziua de maine. Ambele partide din opozitie au doar pareri si platforme-program absolut fanteziste si idioate. Si ce e mai rau e ca nu au oameni.

Propunerea mea ar fi sa lansam cate o idee, pe care sa o analizam/dezvoltam/promovam ca niste adevarati opozanti ce suntem. Pentru ca doar noi suntem in opozitie, nu si parlamentarii partidelor romanesti.

Asa mi-a venit in minte o idee (de incalzire) cu care s-ar impusca doi iepuri dintr-un foc: golirea puscariilor si prezenta militara romaneasca pe teatrele de razboi. Mai exact, reducerea pedepselor unor detinuti (atent verificati in prealabil, ca doar le dai o pusca pe mana si cine stie incotro o indreapta) in schimbul satisfacerii unui stagiu militar sub contract ferm. Daca scapa, sunt reabilitati, daca nu… Ideea nu e noua, au pus-o in practica francezii cu a lor Legiune Straina si pare sa mearga bine.

Astept si alte „initiative legislative populare”, dar mai intai comentariile voastre si completari, daca le considerati necesare.

Vreau si eu o lamurire

Scris de Andrei în . Publicat în critici, economice, eterna si fascinanta Romanie, opinii, politice, Romania. 3 comentarii la Vreau si eu o lamurire

Cica „stimulentele” se vor acorda la functionarii de la finante pe baza de pertformanta! Ce e aia, cum se stabileste si de catre cine??? Cica un criteriu de pertformanta ar fi realizarea planului!?! Asta ce mai e??? Cumva functionarii publici lucreaza in fabrici, la norma??? In ce consta norma lor??? Amenzi? Pai atunci ne-am dus dracu’!!! Vor veni peste sectorul privat ca niste vulturi hamesiti si vor distruge ce a mai ramas in viata.

De ce nu merge tara asta? Oare?

Scris de Andrei în . Publicat în critici, eterna si fascinanta Romanie, opinii, scrieri. 13 comentarii la De ce nu merge tara asta? Oare?

Pentru ca nu muncim. Sau pentru ca atunci cand muncim ne doare capul, mana, piciorul sau pur si simpl in p**a. Sau nici macar acolo ci la cativa metri in fata. Pentru ca avem un aparat birocratic cat China, care stie sa te puna pe drumuri ca nimeni altul. Pentru ca avem servicii publice care numai gratuite nu sunt (sa nu-mi spuna mie cineva ca n-a dat niciodata o spaguta, ca nu-l cred).

Citeam articolul lui Sebi Bargau, legat de aventurile sale cu inmatricularea motorului. De fapt aventurile erau cu functionarii RAR care s-au ocupat de

Continuă lectura

Cine e de vina?

Scris de Andrei în . Publicat în critici, eterna si fascinanta Romanie, opinii, reclame. 2 comentarii la Cine e de vina?

Ma uit de ceva vreme la televizor cu o detasare pe care ma mir ca nu am deprins-o mai demult. Ultima „valva” este, evident, despartirea si apoi reimpacarea dintre Adelina Pestritu si Liviu Varciu. Doua personaje relativ anoste, care au intrat in lumina reflectoarelor (in ultima vreme, pentru ca Liviu mai fusese cu ceva vreme inainte in calitate de cantaret) cu scandalul divortului. Scandalul cu pricina s-a desfasurat in mare parte in studio, la ore si emisiuni ce aveau darul sa-i aduca in gura lumii cu viteza fulgerului. Buuuun! S-au despartit. Asta nu mai importa. Cand valul a trecut, vine si tsunami-ul: Liviu Varciu o cere de sotie pe Adelina Pestritu, tot la o emisiune de maxim angajament. In direct.

Inca nu s-au racit tastele redactorilor de tabloide, ca vine si un ziarist care „a inregistrat o convorbire” in care se intelege cu „diva” (ce mult si-a pierdut sensul acest cuvant!), contra unei modice sume de 1500 de oiro sa regizeze o sedinta foto pentru paparazzi, in care ea si Liviu sa fie „surprinsi” la starea civila, cu verighetele pe deget, iar ca bonus paparazzo sa „surprinda” si un sarut intre cei doi porumbei. POC! Uite cum se fac stiri! Cu numai 1500 de euro!

Ce ma face pe mine sa rad e altceva: daca tot i-a propus „vedetei” sedinta foto cu pricina, de ce a mai dat-o in vileag (fata avea oricum o varianta de back-up sau blufa)? Nu i-a convenit pretul? Sunt convins ca Adelina a inaintat suma conform mercurialului din acest moment, dupa o atenta cercetare a pietei. Sunt convins ca astea sunt practicile in presa mondena. Atunci la ce folos sa-ti dezvalui „modus operandi„? De ce ti-ai taia singur craca de sub picioare (si a intregii industrii de scandal din Romania)?

Cu dezvaluirea inregistrarii respective nu s-a facut altceva decat putina lumina (pentru cine nu vroia sa creada) ca atunci cand nu au stiri, ziarele de scandal si le creeaza. Nu e vorba de o vedeta cazuta in uitare, ci de un „scandal” cat se poate de actual. Deci nu femeia e de vina ca a cerut cat a cerut, ci a celor care au creeat piata si implicit preturile. Nu de ea trebuie sa radem, ci de presa care plateste ca sa aiba ce vinde. Parerea mea.

Cum ne formam caracterul

Scris de Andrei în . Publicat în cultura, eterna si fascinanta Romanie, opinii, Romania. 7 comentarii la Cum ne formam caracterul

Cum se formeaza caracterul la romani?

1. Prima poezioara pe care o invatam este… „Catelus cu parul cret”…care ne invata: „Fura rata din cotet / Si se jura ca nu fura…”

2. A doua poezie semnificativa pe care o invatam este… „Miorita”, care ne spune ca doi romani invidiosi se asociaza si-l omoara pe al treilea care era cel mai productiv in domeniul lor de activitate…

3. A treia poezie semnificativa pe care o invatam este… „Luceafarul”…care ne arata ca tanara romanca de maritat il aduce pe geniul roman in pragul sacrificiului suprem dar il prefera pe un viclean baiat din flori si de pripas…

Sa ne mai miram ca subiectul din propozitia „Venea o moara pe Siret” este Venea? Pentru ca el il omoara pe Siret…. 😀

Trafic oradean (II)

Scris de Andrei în . Publicat în critici, Din Oradea, din trafic, opinii. 2 comentarii la Trafic oradean (II)

Daca aveati impresia ca de la articolul anterior (pe aceasta tema) si pana acum s-a imbunatatit ceva, va inselati amarnic. Dimpotriva: s-a stricat vremea si din ce in ce mai multi oradeni pornesc cu masinile in treburile lor. Nu pot sa spun decat ca haosul e total, oarecum asemanator cu cel din Bucuresti, cu fortari de intrari in intersectii, fortari de semafoare, intersectii paralizate etc, etc, etc. Semafoarele (acolo unde functioneaza) au un rol pur orientativ, pentru ca daca stai la rosu esti claxonat copios. Dar de lucrat, se lucreaza. Mai haotic decat traficul. Cand treci pe langa un santier d’asta cu viteza melcului sau mai rau, stai cate 10 minute pe loc, vezi ca toti gigeii care „lucreaza” acolo au altceva de facut, iar faptul ca sunt prezenti pe un santier le dauneaza grav intereselor. Unii se misca precum ochiu’ mortului, ba dupa cate o scula (care se afla, culmea, in celalalt capat de santier), iar dupa ce o aduc mai iau si o pauza de tigara, dupa care constata ca nu e scula potrivita, asa ca hai inapoi dupa scula cea buna. Daca nu o gasesc rapid, incepe o adevarata ancheta printre ceilalti muncitori: „nu e la tine cumva scula X?”. Daca raspunsul e negativ, se ia la intrebari urmatorul coleg, si tot asa pana se gaseste obiectul cu pricina. Uneori cred ca se poate ajunge la cate o zi de munca pierduta astfel. Si uite asa, vorba lui Toma Caragiu „timpul trece, leafa merge, noi cu drag muncim”.

Pe ce punem pariu ca lucrarile ce se vor face de acum incolo vor trebui refacute in cel mult doi ani?

Vorbe memorabile (spuse de altii)

Scris de Andrei în . Publicat în opinii, să mai şi râdem.... 1 comentariu la Vorbe memorabile (spuse de altii)

1. Sa zicem ca esti un idiot. Si sa zicem ca esti membru al parlamentului. Dar asta inseamna deja ca ma repet.
(Mark Twain)

2. Nici o viata, libertate sau proprietate nu este in siguranta, atita timp cit aparatul legislativ este in sesiune.
(Mark Twain – 1866)

3. Eu cred ca o tara care incearca sa prospere prin stabilirea de taxe mari este ca un om care, stind intr-o galeata, incearca sa se ridice tragind de miner.
(Winston Churchill)

4. Raul inerent al capitalismului este impartirea neechitabila a bogatiilor. Bunul inerent al socialismului este impartirea echitabila a saraciei.
(Winston Churchill)

5. Un guvern suficient de mare, incat sa-ti dea tot ce ai nevoie, este suficient de puternic sa-ti ia tot ce posezi.
(Thomas Jefferson)

6. In general, arta de a guverna consta in capacitatea de a lua cit mai multi bani de la o parte de cetateni, pentru a o da altora.
(Voltaire)

Rezultatele sunt….

Scris de Andrei în . Publicat în opinii. 1 comentariu la Rezultatele sunt….

Acum ceva vreme am lansat un sondaj legat de pedepsele aplicabile managerilor institutiilor publice (centrale si locale) care gestioneaza banul public (a se citi „devalizeaza bugetul institutiei conduse”). Putini au raspuns la sondaj, cei mai multi mi-au raspuns pe mail si messenger fara sa voteze, iar unii chiar mi-au spus ca masurile enumerate sunt cam restrictive si ar mai trebui adaugate si altele. Pentru aceasta din urma categorie am facut chiar si un post separat pentru propuneri de pedepse, dar nu multi s-au inghesuit sa si scrie. Anyway. Rezultatul sondajului este urmatorul:

30 de votanti (fiecare avea posibilitatea sa voteze maxim 3 variante din cele propuse)

Locul I – Să li se confişte averile dobândite ilicit. (77%, 23 Votes)

Locul II – Muncă în minele şi la şoselele patriei. (43%, 13 Votes)

Locul III – Muncă silnică. (37%, 11 Votes)

Locul IV – Închisoare pe viaţă. (17%, 5 Votes)

Locul V – Să li se pună fierul înroşit pe frunte, la vedere. (13%, 4 Votes)

Locul VI – Dulce ca mierea e glonţul patriei. (10%, 3 Votes)

Celelalte propuneri nu au obtinut nici un vot. In schimb s-a mai propus de catre „public”:

1. „I-as pune sa traiasca cu un salar de absolvent de facultate angajat la stat vreme de 10 ani… si i-as mai pune sa-si scrie impresiile zilnice pe un blog…. daca ar mai avea energia necesara… Angajat la stat ma refer la un medic stagiar, profesor sau orice alt post pe care l-ar putea ocupa un proaspat absolvent.”

2. „Ar fi o idee sa defileze astia goi cu declaratile de avere pe post de izmene…. dar capsate cu niste capsatoare de birou… ruginite….” (ambele apartin lui Theo, cel cu theoriile)

3. ”

Eu le-as injecta 2-3 virusi, alesi aleator si apoi le-as restrictiona aproape toate drepturile si i-as obliga sa munceasca tot restul vietii ca si operatori in orice fabrica din Ro, cu un salar de 600 lei + bonuri si sa locuiasca numai in apartamente tip Z , R, L sau X. Si sa-i amenintam tot la cateva luni ca li se reduc salariile si ca li se scumpeste intretinerea la bloc…

… sau daca nu as putea avea o asa mare autoritate, macar cate o palma peste fatza, asa ca sa le prind si urechea! Da’din aia data cu rotire de trunchi!

… sau lobotomie? Aia nu ca nu se schimba nimic! Tot pe banii nostri o sa traiasca …

… sau la prima varianta sa le dam posibilitatea unui secondjob? sparing partener?”

Alta propunere suna mai degraba a „urare” si e vorba despre „sa le dea Dumnezeu 25%! Sanatate! Si aia numai ziua! Noaptea nu, ca sa nu poata dormi si sa aiba nevoie de doctori care sa fie fix atunci aia in greva!”

Macar ne-am mai racorit. Acum pot scoate sondajul si in curand voi pune un altul.

Prostul nu e prost destul…

Scris de Andrei în . Publicat în critici, economice, eterna si fascinanta Romanie, opinii, Romania. 3 comentarii la Prostul nu e prost destul…

… daca nu e si roman! Anul acesta, la lansarea televizoarelor 3D, romanii s-au calcat in picioare si au epuizat stocul de aparate aduse de importator. Toti vanzatorii au fost oarecum socati de succesul (in plina criza) televizoarelor 3D, cu atat mai mult cu cat pe teritoriul Romaniei nu emite nimeni 3D. Nici macar in Europa. Pana acum nu am identificat in oferta vreunui operator de cablu emisia 3D a vreunui post TV. Dar romanii e destepti si ai dracu’ de fuduli. Dau de 5 ori cat face pe ceva ce nu pot folosi. Dar au!

Ca sa pun motul la locul lui, aflu azi ca primul canal de televiziune din Europa vare VA emite in format 3D VA fi in ANGLIA, si VA emite doar incepand cu 1 octombrie.

Intrebarea mea e: cat se devalorizeaza in juma’ de an o scula electronica?

O idee pentru cresterea veniturilor statului

Scris de Andrei în . Publicat în critici, economice, opinii, politice. 8 comentarii la O idee pentru cresterea veniturilor statului

Ca tot sunt eu impotriva noilor impozite sau a impozitelor marite, vin cu o idee geniala: introducerea in nomenclatorul de meserii a ocupatiei de … dama de companie (ca sa nu zic curva), drept pentru care curvele fetitele ar plati legal impozite. Macar ala de 16%.

Stiu ca o sa ma luati la suturi ca biserica ortodoxa e impotriva ideii, dar ea, biserica, poate fi impotriva oricarei idei de taxare (si a oricarei idei de progres in general) numai si numai dupa ce isi plateste toate impozitele pe terenuri, cladiri si afaceri, dupa ce ajuta toti batranii si nevoiasii, dupa ce ofera educatie gratuita si neconditionata tuturor copiilor orfani. Pana atunci se afla in situatia damelor de mai sus: presteaza si nu plateste.

Idiotii lasa intotdeauna urme

Scris de Andrei în . Publicat în auto & moto, critici, Din Oradea, din trafic, eterna si fascinanta Romanie, foto, opinii. 1 comentariu la Idiotii lasa intotdeauna urme

Unele se sterg altele nu. Unele pot face victime, altele doar neplaceri. Unele dor, altele doar ne enerveaza.

Cea pe care am vazut-o eu de cateva zile (si de care primaria nu s-a ocupat, ca de! ei stau la birou nu circula) e lasata de vre-un chefliu (poate mai multi) care nu a incaput de oglinda de trafic de la intersectia strazii Mihai Viteazul cu Independentei, langa parcul 1 Decembrie. Partea proasta e ca nu ai cum sa vezi tramvaiele care vin din stanga (dinspre centru) decat daca iesi bine pe linii, caz in care risti sa fii si lovit de respectivele mijloace de transport.

Atentie la neatentie!

Scris de Andrei în . Publicat în critici, Din Oradea, foto, opinii, politice. 48 de comentarii la Atentie la neatentie!

Dupa ce s-a recunoscut de catre Curtea Internationala de Justitie legalitatea autonomiei Kosovo-ului, unii de pe la noi se intreaba de ce nu ar proceda intocmai. Ca urmare reactiile nu intarzie sa apara, dar raul e deja facut.

Oricum politicienii care mor de grija revizionismului au mai facut un pas mic la Oradea. Dupa schimbarea numelui strazii din „Craiovei” in „Jean Calvin”, a urmat si „personalizarea” pe intelesul alegatorilor lor, dupa cum se vede si in imaginea de mai jos.

Tin sa le atrag atentia ca dl. Jean Calvin e francez, iar numele lui este (destul de logic de altfel) frantuzesc. Deci il cheama Jean Calvin si nu Kalvin Janos! S-a inteles, da? Inteleg (pana la un punct) bilingvismul in inscriptiile publice, dar parca s-a mers prea departe.

Adevărata criză…

Scris de Andrei în . Publicat în critici, economice, opinii. 9 comentarii la Adevărata criză…

Mai în glumă, mai în serios, catalogăm România ca fiind o ţară bananieră. Departe de adevăr. România e o ţară pruniferă sau corcoduşieră. Mai bine spus ERA! Am ajuns de râsul curcilor! Ia uite aici, prune uscate import Argentina.

În curând vom importa şi pălinca, salamul de Sibiu, puii de Crevedia. Iar ca moţ, costumele populare maramureşene şi articolele de artizanat din Corund vor fi „made in China”.

Ideal ar fi să importăm o clasă politică. Din Germania.

Amintiri din epoca de piatră

Scris de Andrei în . Publicat în critici, Din Oradea, eterna si fascinanta Romanie, opinii, Romania. 8 comentarii la Amintiri din epoca de piatră

Îmi cer mii de scuze celor ce îmi citesc blogul (da, ăia 2 sau 3 😀 ) pentru că nu am mai scris. Motive am cu ghiotura, dar să încep cu începutul.

În primul rând mulţumesc celor ce m-au sunat să mă îndrume să fac rost de Flixotide (până la urmă am călcat-o pe Melinda de o vizită ca să o uşurez de cele două fiole pe care le avea). Tot ea a fost cea care a reuşit să dea de o urmă pentru medicamentul „minune” care lipseşte din farmaciile de pretutindeni (în disperare de cauză am fost şi în Ungaria, dar nici acolo nu este). Mulţumesc şi lui Teo (cel cu THEOriile), care a dat şfoară prin ţară, d’aici şi până în Italia. Nu mai vorbesc de colegii care stăteau călare pe telefoane să prindă un fir sau o fiolă de Flixotide. Le mulţumesc şi lor călduros prin mediul virtual, dacă prin viu grai nu am apucat de fiecare dată. Oricum am învăţat cu toţii ceva util: dacă te pui să cauţi pe paginile web ale lanţurilor de farmacii, ai şanse să găseşti unitatea la care se află medicamentul ce-ţi lipseşte şi să suni după el, fie să ţi-l trimită, fie să îl expedieze către cea mai apropiată de tine farmacie din lanţ.

Acuma urmează să-mi cer scuze faţe de cei care au citit articolul în care spuneam de întoarcerea la Evul Mediu: dintr-o eroare de judecată, aveam senzaţia că me îndreptăm spre evul mediu, dar din nefericire am ajuns şi chiar am depăşit de ceva vreme acea perioadă, îndreptându-ne cu paşi repezi spre Epoca Pietrei. Să mă explic: după alergia Andreei, cum sistemul ei imunitar e dat peste cap, a mai făcut şi o enterocolită (zice-se că ar fi virală…) ceea ce a însemnat joi încă o excursie-fulger la urgenţă, la spitalul de copii

Continuă lectura

Ghid anti-plictiseală

Scris de Andrei în . Publicat în critici, Din Oradea, eterna si fascinanta Romanie, opinii, Romania. 7 comentarii la Ghid anti-plictiseală

Se ia o seară liniştită de vară. De week-end dacă se poate. Totul decurge liniştit, iar după lăsarea întunericului se încălzeşte şi apa pentru duş. Pe aragaz bineînţeles, că doar suntem în mileniul III şi vrem să fim eco, adică să ardem gaz acasă, nu păcură la CET. Vine ora de somn şi încep şi necazurile. Copilul începe să-ţi tuşească. Te gândeşti că a stat prea mult în fum cât ai făcut grătarele şi te iei în gând la înjurături. Dar nu, pentru că pe măsură ce trece timpul tuşeşte tot mai rău, iar într-un final vomită de la atâta tuse. Zici că nu-i nimic, schimbi aşternuturile şi

Continuă lectura

Povestea apei calde este doar o poveste

Scris de Andrei în . Publicat în critici, Din Oradea, eterna si fascinanta Romanie, opinii, Romania. 1 comentariu la Povestea apei calde este doar o poveste

Si asta in plin mileniu 3. Intr-o tara ce se pretinde europeana, intr-un oras ce se pretinde putin mai burghez decat restu’ lumii. Probabil retraim momentele de glorie ale burgheziei evului mediu, cand spalatul mai des de odata pe an era o jignire si un motiv intemeiat de a lipsi din societate.
Dupa atata amar de vreme plus inca 20 de ani de la caderea regimului de trista si foarte economicoasa amintire, Oradea nu are, intr-unul din cartierele sale, elementara apa calda. E vorba despre Iosia. Si asta se intampla

Continuă lectura

Eterna şi halucinanta Românie!!!

Scris de Andrei în . Publicat în critici, eterna si fascinanta Romanie, opinii, politice, Romania. 6 comentarii la Eterna şi halucinanta Românie!!!

Îmi este dat să trăiesc în ultimele zile să aud fie aberaţii, fie declaraţii care într-un stat democratic, civilizat sau oricum, mai dezvoltat decât republica bananieră România, ar fi generat demisii, demiteri şi mişcări sociale demne a fi numite revoluţii.

La capitolul aberaţii, aflu aseară (link) că formaţia AC/DC a trebuit să plătească şpagă pentru a putea ieşi din România. Aproximativ 1500-2000 de euro. Halucinant. Şefa jmecherilor care au luat taxa de fraier zice că „eu de unde să ştiu ce fac angajaţii de acolo?” (link)!!! În alte ştiri aflu că au scăpat ieftin (link) cu 1500-2000 de euro, pentru că au negociat şoferii la sânge. Că deh, şoferii sunt peste tot la fel… descurcăreţi.

La capitolul declaraţii aiuritoare, urmează onor ministrul de finanţe Vlădescu (ăla care a recunoscut public după numire că nu ştie nici cum se deschide un computer), cu o declaraţie (link) care poate lăsa siderată o naţie întreagă sau poate aduce sub nivelul mării ratingurile de ţară ale României. Declaraţia în sine e şocantă prin prezenţa adverbului „MAI” din propoziţia „am putea să mai minţim…”, care indică o acţiune continuată sau oricum desfăşurată până la momentul vorbirii. Adică până acum am minţit, dar nu mai putem, nu se mai pot umfla cifrele că ne-a luat FMI-ul pompa. După aşa o declaraţie, un nod înghiţit şi un atac de panică, citesc continuarea spectacolului grotesc oferit de guvernanţi, prin declaraţia altui pitecantrop politic (link), ministru al transporturilor (da, aţi ghicit, e vorba de injinerul de aeronave Berceanu, care, rămas fără industrie de profil, se desfăşoară pe scena politică), ce mă duce în pragul infarctului (parcă aşa se cheamă când rămâi fără aer şi vezi un oblon opac negru în faţa ochilor, nu?). Astea sunt genul de declaraţii pentru care în Ungaria (care fizic e vecina României, dar ca civilizaţie e la 100 de ani distanţă) s-a declanşat aproape spontan o mişcare de stradă de proporţii care a dus la căderea guvernului. Şi nu orice fel de mişcare spontană, ci una extrem de violentă, ce s-a întins pe parcursul a câteva săptămâni.

După ceea ce citesc şi văd că fac politicienii noştri şi directorii politici numiţi de aceştia, mă mir că românii nu se revoltă. Sau m ai bine zis nu mă mai mir de nimic. Am ajuns cu toţii o imensă masă amorfă, carne de tun şi poligon de încercare pentru toţi neaveniţii cu pretenţii de „lideri” sau de „menegeri”. Iar noi înghiţim ca idioţii fără să crâcnim! Eu zic că ne merităm soarta! Bine zicea cineva că „mămăliga nu explodează”! Suntem o mare mămăligă…

Politică şi artă. 2 în 1

Scris de Andrei în . Publicat în opinii, Romania, scrieri. 4 comentarii la Politică şi artă. 2 în 1

Nu sunt un mare fan al Eurovisionului, după ce, cu mult timp în urmă, constatam că jocurile de culise au conotaţii politice şi/sau economice. Anul ăsta nu a fost o excepţie din acest punct de vedere.

Hai să rememorăm participările României la finalele Eurovisionului:

1. 1994 – Dincolo de nori – Dan Bittman, la final locul 21;

2. 1998 – Eu cred – Mălina Olinescu, locul 22;

3. 2000 – The Moon – Taxi, locul 17;

4. 2002 – Tell me why – Monica Anghel & Marcel Pavel, locul 9;

5. 2003 – Don’t Break My Heart – Nicola, locul 10;

6. 2004 – I Admit – Sanda Ladosi, locul 18;

7. 2005 – Let Me Try – Luminita Anghel & Sistem, locul 3;

8. 2006 – Tornero – Mihai Traistariu, locul 4;

9. 2007 – Liubi, Liubi, I Love You – Todomondo, locul 13;

10. 2008 – Pe-o Margine De Lume – Nico & Vlad, locul 20;

11. 2009 – The Balkan Girls – Elena, locul 19;

12. 2010 – Playing With Fire – Paula Seling & Ovi, locul 3.

DE AICI

După cum se vede, nu întotdeauna când am avut şi voci şi melodii bune, am fost printre primii, şi abia în ultimii ani am început să ne obişnuim cu „fruncea”. Dar hai să analizăm acest an. Melodia a fost bună, nu strălucită (nu cred că peste 10 ani îşi mai aminteşte cineva de ea), dar într-o interpretare de excepţie şi …. inspirată, ca să nu spun tactică. Pentru cine nu ştie, Ovi e norvegian, drept pentru care după concurs a rămas acasă la Oslo… Aşadar din nordul Europei au venit puncte preţioase şi datorită prezenţei lui Ovi, nu neeapărat datorită interpretării (deşi interpretarea Paulei Seling a fost excepţională). Că interpretarea sau melodia nu au fost criterii primiordiale o reflectă şi clasarea sub aşteptări (ale mele) a Albaniei, care a beneficiat de o voce cu un timbru oarecum asemănător Patriciei Kaas şi de o melodie excepţională. Oricum peste cea a Turciei (care a eşuat pe locul 2). M-a surprins total (în sens negativ) prezenţa Marii Britanii, care deţine industria muzicală No.1 din Europa! În rest am văzut o împărţeală frăţească şi tovărăşească a punctelor în funcţie de alianţe politice, naţionale şi interese economice. Spun asta pentru că mie personal nici melodia câştigătoare, a Germaniei, nu mi-a lăsat o impresie de „WOW!”. Poate pur şi simplu nu e genul meu de muzică, dar nu m-a impresionat cu nimic.  Dezamăgit am fost de dansul Franţei, ce se dorea probabil o capoiera… Probabil că Charles Aznavour şi Patricia Kaas au făcut infarct la vedera reprezentanţilor Hexagonului.

Revenind la concurenţii României, nu am ce să le reproşez, dimpotrivă, îi felicit şi le mulţumesc în calitatea mea de român că m-au reprezentat la un asemenea nivel şi cu un asemenea rezultat. Nu de alta, dar dacă mai observă şi altcineva, singurele domenii în care românii şi România mai au un nume bun sunt cele ştiinţifice şi artistice. Poate că brandul de ţară al României ar trebui construit şi în jurul acestui aspect: muzică şi film. E doar o părere…

Un Prut, doua maluri, aceleasi obiceiuri

Scris de Andrei în . Publicat în critici, eterna si fascinanta Romanie, opinii. 4 comentarii la Un Prut, doua maluri, aceleasi obiceiuri

Azi, la o discutie amicala pe mess (intrerupta de reprize de munca), imi trimite Trotineta un link. Cum nu stiti care Trotineta? Aia mirobolanta, care mai raspunde la numele conspirativ de Dan. Reactia mea a fost „Ce aveti ba, v-ati facut rozul mai putin roz?”. Trotinetus imi zice doct „Ia mai uita-te putin”. Ma mai uit putin. Putin mai mult (am zis ca lucram). „Ejti cu capu’? Zi ce ai ca nu pricep”. Troti ma ia la penalty „Pai bine ma, tu nu vezi ca e copiat 1 la 1 aproape? Nu vezi ca e .md?” Ba vedeam, dar nu mi se parea nimic ciudat si-i zic „Bravo tata! ati intrat pe piata Moldovei?”. Urmatorul dialog al lui Troti nu pot sa-l reproduc exact pentru ca … afara ploua. Ii zic: „V-au facut sefu’! Nu numa’ chinezii copiaza, doar ca astia vorbesc si romaneste si is din alta tara si nici nu-i poti da in judecata.”

Dupa ce ma uit pe saitu’-clona-de-Moldova-de-peste-Prut, vad ca responsabil cu designu’ pe malul celalalt e o firma intitulata Pixmania. Iata cum se descrie colectivul (subliniez cu verde aspectele care mi se par importante):

„ISTORIE

Pixmania a fost infiintata in anul 2009, in Chisinau, sub forma unui atelier de creatie si dezvoltare web.
Avand sustinere din partea membrilor echipei noastre si incredere din partea clientilor, am cladit cu implicare ceea ce suntem astazi: o companie care ofera servicii complete web. In prezent realizam de la web site-uri, SEO si promovare online, pana la aplicatii web complexe, aplicatii de managementul flotelor, managementul stocurilor, integrarea cu alte aplicatii web sau desktop.

ECHIPA

Suntem diferiti intre noi (nota mea – fii serios, furtul e caracteristic romanesc). Unii creatori, ingeniosi, visatori altii obiectivi, tehnici si cu picioarele pe pamant (n.m. – pur si simplu realisti si cinici, ca orice hot). Astfel, formam echipa perfecta (n.m. – chiar asta vroiam sa spun), fiecare dintre noi ocupand un loc important pentru buna functionare a sistemului (n.m. – normal, furt cu metoda si ierarhii, ca altfel e debandada). Ne uneste strans scopul comun pe care il avem si valorile de care suntem ghidati in cadrul companie Pixmania (n.m. – fraza asta e geniala, sa fie vorba despre furt?).

SCOPUL

Sa oferim clientilor nostri servicii web de inalta calitate (n.m. – facute de altii?), necesare promovarii website-ului in mediul online, astfel incat sa aducem acestora un avantaj fata de concurenta (n.m. – avantajul obtinut prin furt nu e concurenta).

VALORILE

Succesul in domeniul web design-ului, vine din pasiune, talent si implicare (n.m. – v-ati implicat in furt pana peste cap). Design-ul unui site trebuie sa comunice, sa atraga, sa vanda (n.m. – se vede clar cum v-a atras si cum stiti sa vindeti).
In drumul spre reusita suntem manati de ambitie si perseverenta (n.m. – se vede). Webdesign-ul este un domeniu in continua expansiune, iar noi trebuie sa fim mereu in pas cu noile tehnologii (n.m. – sunteti).” De aici (link).

Asadar, de azi stiu ca VinSiEu.ro are o copie-clona dincolo de Prut, ce a fost creeata de un colectiv inimos si ingenios de la Chisinau. BRAVA!

Later Edit: detalii AICI (link)

Lecţie de ecologie – partea a doua

Scris de Andrei în . Publicat în opinii. Niciun comentariu la Lecţie de ecologie – partea a doua

Când credeam că apele s-au mai liniştit după povestea de data trecută, o păţesc din nou. Sau mai bine zis nu m-am învăţat minte de atunci. Iată aşadar faptele.

Vineri, aflând că vine pe la noi potopul, îmi trece prin minte să tai toată iarba prin curte (idei puţine şi fixe) ca să nu mă trezesc „la retragerea apelor” cu bălării din care nu mai vezi călăreţul de pe cal. Zis şi făcut. Iau trimmerul şi-i dau bătaie. Se repetă în scurt timp scena de la Giriş: Andreea, ţinându-se de urechi urlă la mine să nu fac „aşa”, adică gălăgie. Remarcaţi că nu a zis nimic de iarbă sau flori? Dar planul era făcut şi răzbunarea avea să vină. M-a surprins cu o mişcare tactică interesantă: a făcut prozeliţi în timp atât de scurt, încât nu am apucat să mă dezmeticesc. Mai exact este vorba de convertirea fiarei supranumite Blacky la mişcarea ecologistă. Dacă aţi văzut prin filme cum şarjează cavaleria, încercaţi să vă imaginaţi că Blacky şarja la trimmer, după care se replia, ca apoi să lanseze o nouă şarjă…. şi tot aşa! Şi totul a început la semnalul Andreei. Vă daţi seama că a „montat” câinele împotriva mea? În timp atât de scurt! Înseamnă că asta a plănuit-o când am tăiat florile la Giriş.

MORALA: vai de părinţii care n-ascultă de copii!

Relativitatea revolutiilor…

Scris de Andrei în . Publicat în critici, opinii, politice. 2 comentarii la Relativitatea revolutiilor…

Circula in anii ’90 un banc:

Se intalnesc doua delegatii, una chineza si una franceza, pentru a stabili relatiile comerciale, dar si pentru a stabili noi legaturi diplomatice intre Franta si Hong Kong-ul integrat Chinei. Intr-un moment in care discutiile lancezeau si nici una dintre parti nu parea in stare sa deschida un subiect, unul dintre membrii delegatiei franceze, incercand sa faca un spirit de gluma, intreaba: „Ce parere aveti despre Revolutia franceza de la 1789?” Seful delegatiei chineze, personaj cu vechi state de plata in diplomatie, raspunde oarecum incurcat: „Este un eveniment mult prea recent pentru a putea sa analizam noi implicatiile asupra civilizatiei contemporane…”

De aici se nasc doua intrebari:

1. Cand se termina o revolutie, raportat la momentul inceperii ei?

2. Cand se poate face o analiza a efectelor unei revolutii?

Sfatul meu pentru TOTI politicienii romani este sa fie foarte atenti, deoarece, probabil, revolutia romana de la 1989 nu s-a incheiat inca. Pana atunci inca odata dedicatia speciala pentru toata clasa politica romaneasca (link).

Coltul cu zvonuri – 12.05.2010

Scris de Andrei în . Publicat în critici, Din Oradea, economice, eterna si fascinanta Romanie, opinii, politice, Romania. 8 comentarii la Coltul cu zvonuri – 12.05.2010

Am auzit azi un zvon care ma pune destul de serios pe ganduri. Ar trebui sa-l puna si pe mister Bolojan. Si nu doar pe el. Zice asa: de la 1 iunie, educatoarele din Oradea (deocamdata e vorba de cateva gradinite), isi vor da demisia in bloc. Asta pentru ca deja primaria le-a redus salariile de anul trecut, iar acum cu 25% in minus ar ajunge sa ia cam 300 de lei salariu. Acuma vine intrebarea: ce facem cu copiii? Noi astia, care lucram sa tinem restul bugetarilor? Stam si noi acasa? Ne dam si noi demisia ca sa stam cu copiii? Sau iesim in strada ca sa sustinem drepturile mult prea mult incalcate ale invatamantului?

Urmeaza sanatatea. Daca si ei isi dau demisiile, poate vor intelege si guvernantii ca reducerile trebuie facute in alte parti. Propunerea mea pentru angajatii din sanatate e sa ii trateze pe toti demnitarii exact ca pe oricare muritor de rand: sa stea la cozi la urgenta; sa isi ia programare la medicul de familie, cu cateva zile inainte, pentru orice problema de sanatate; sa astepte pe coridoarele si prin salile de asteptare insalubre ale spitalelor romanesti; sa fie plimbati intre spitale cu ambulante din vremea lui Decebal, fara oxigen si alte dotari, decat o targa din sarma impletita; sa fie operati in exclusivitate in salile de operatie ale spitalului CFR 2 din Bucuresti, poate-poate se imbilnavesc si ei si ne parasesc prematur (promit sa plang pana mi se va rupe camasa de pe mine).

SA TRAITI CU BINE!!!

Lectie de ecologie

Scris de Andrei în . Publicat în opinii, scrieri. 5 comentarii la Lectie de ecologie

Azi am avut de luptat cu un militant ecologist, mai ceva decat cei din Greenpeace! M-am apucat sa tai iarba din fata casei si de prin curtea bunicii sotiei. O sa ziceti ca-s baiat bun, dar fiica-mea nu a fost de aceeasi parere: cum am bagat trimmerul in functiune, a inceput sa vocifereze ca o dor urechile, iar in momentul in care am trecut pe o portiune unde erau ceva flori salbatice, m-am trezit apostrofat si amenintat „sa nu-mi tai florile…!” O si vedeam legandu-se cu lanturi de fiecare firicel de musetel, gata sa stea si sa infrunte fortele de represiune a spiritelor libere si justitiare. Parca si amenintarea neterminata sugera asta. Sau pur si simplu sugera represiuni mai diabolice, mai bine ticluite, care sa-mi dea cosmaruri pentru nenorocirea pe care am adus-o florei din Giris. Si acum ma chinuie gandrile „cum va razbuna Bulina florile taiate? Daca ma leaga in somn si ma tortureaza pana promit solemn sa nu mai tai niciodata flori? Sau mai grav, daca nu mai vorbeste cu mine niciodata?” La aceasta ultima intrebare, trebuie sa recunosc ca m-am cutremurat si am trecut la planul B, adica i-am lasat o portiune, unde cresteau mai multe flori si mai dese, neatinsa, ca sa imi ierte nitelus din pacate.

Sper sa dorm bine la noapte si sa ma trezesc liber dimineata si nu prin cine stie ce temnita intunecata! Daca nu scriu mai mult de zece zile, e vai de capul meu si am fost pedepsit la aspra osanda!

Umorul din reclama Allianz-Tiriac

Scris de Andrei în . Publicat în foto, opinii, reclame, Romania, să mai şi râdem.... 2 comentarii la Umorul din reclama Allianz-Tiriac

Am gasit zilele trecute un flyer ce facea reclama la serviciile Allianz-Tiriac, mai exact la asigurarea de locuinta si de bunuri a firmei amintite. Doar ca cei care au conceput reclama au cam dat-o in bara. Sau Allianz-Tiriac nu are fler de investitor imobiliar. Uite aici nume de strazi:

Ce mai! Un adevarat cartier al dezastrelor!

Dacia Duster – (P)review

Scris de Andrei în . Publicat în auto & moto, opinii. Niciun comentariu la Dacia Duster – (P)review

Am fost duminica la „Ziua portilor deschise Dacia” in parcarea din Piata Independentei. Si am vazut maimuta. Mai exact masina sau, pentru conformitate cu talonul, masinuta. De condus nu am condus-o (inca), pentru ca era adunata la coada lume ca la urs, iar eu nu aveam nervi sa stau o ora sa astept (desi erau doua masini de test). D-aia i-am zis preview 😛

Asadar am admirat-o exterior/interior si am avut o oarecare nedumerire:

Continuă lectura

Dileme existentiale

Scris de Andrei în . Publicat în opinii, Romania. 4 comentarii la Dileme existentiale

1. Ma intreb daca sa spal masina. Asta ca tot a fost azi o zi insorita si frumoasa. Dar daca maine ploua? O fac iar cum a fost, poate chiar mai murdara! Deci nu o spal, pentru ca e ca un facut: de cat ori spal eu masina vine ploaia sau macar picura putin, cat sa se prinda frumos praful sub forma de stropi.

2. Ca tot e la moda noru’ cu emanatii de vulcan: ce naiba ne trebuie noua spatiu aerian inchis, ca eu unul nu am vazut nici strop de nor in week-end, cu toate ca stau in NV-ul tarii, adica in zona „de maxima intensitate”?

Am depasit Italia, Slovacia si Danemarca!!!!

Scris de Andrei în . Publicat în critici, electorale, eterna si fascinanta Romanie, opinii, politice, Romania. Niciun comentariu la Am depasit Italia, Slovacia si Danemarca!!!!

Suntem tari de tot! Suntem mareti! Suntem cei mai cei! Nimeni nu mai e ca noi!  Am depasit Italia, Franta, Grecia, Portugalia si alte tari campioane ale lenei parlamentare. Suntem PE PRIMUL LOC!!!! URAAAAAAAAA!!! Nu credeti? Priviti aici statistica oficiala a Parlamentului European sa vedeti care sunt campionii absenteismului. NOI SUNTEM! Si cum sa nu fim, cand EBA e la shopping, iar Berbecali pe la DNA?

Rusine sa va fie euro-parlamentari romani! Nu meritati sa fiti nici macar sefi de scara!

Doua tari, o singura gandire!

Scris de Andrei în . Publicat în critici, cultura, eterna si fascinanta Romanie, opinii, Romania. 3 comentarii la Doua tari, o singura gandire!

Cand tocmai credeam ca optionalul este obligatoriu doar in Romania, citesc pe un blog de dincolo de Prut (Lupul Sur) cum ca si acolo obligativitatea poarta denumirea de „optional” mai cu seama cand e vorba de religia predata in scoli. Cum subiectul cu pricina s-a dezbatut si pe lung si pe lat in blogosfera romaneasca, nu mai adaug nimic altceva decat atat: se vede ca gandim romaneste de ambele maluri ale Prutului, concluzia de necontestat ca suntem frati! Dar daca la Chisinau macar au pus de-o  mini-revolutie, noi, care ne dam mai occidentali, nu suntem in stare sa punem nici macar de-o greva… Ne meritam soarta!

Nu te supara frate!