1 aprilie – ziua pacalelilor sau a barbatilor?
De cand ma stiu am avut cateva intrebari existentiale: de ce femeile au doua zile (1 si 8 martie), iar barbatii nu au nici una? (ca aia de 1 mai nu se pune doar pentru barbati 😀 ) De cate ori veneam cu intrebarea asta mi se raspundea: barbatii au ziua de 1 aprilie. Toate bune, dar eu stiam ca de 1 aprilie e ziua pacalelilor.
Pe masura ce am crescut, am mai invatat cateva lucruri, si anume ca femeia face regulile (aia e cea mai desteapta femeie care lasa barbatul sa creada ca el gandeste si hotaraste si ca e cel mai destept). Mi s-a confirmat cand la primele intalniri cu marketingul am aflat ca decizia finala de cumparare in orice familie apartine FEMEII! Logic deci sa aiba si doua zile sarbatorite in aceeasi luna (fara sa mai punem la socoteala Valentine’s, Dragobetele, ziua de nastere, cea de nume, 1 iunie, 23 august, 1 decembrie, Paste, Craciun si Anul Nou). Totul se invarte in jurul deciziei finale de cumparare a FEMEII, si atunci, noi, cealalta jumatate a populatiei planetei, trebuie sa cumparam. Ce? Orice! Un martisor, o floare, o felicitare, o cana, un tricou, un parfum, o bijuterie (daca e inel de logodna e jale, ca intri in bucla de shopping), un ruj, un rimel, o oja, un breloc, etc, etc, etc (unde „etc” este suma tuturor nimicurilor asupra carora ea DECIDE ca i-ar trebui sau i-ar placea).
In lumina celor relatate, am ajuns la concluzia ca intr-adevar, ziua noastra, a barbatilor este 1 aprilie, o zi a pacalelilor. Adica dupa ce am luat cadouri, „mici atentii” sau cum vreti sa le mai numiti, noi primim in schimb ce? O PACALEALA sau chiar mai multe!
Da! 1 aprilie e ziua pacalelilor si a pacalitilor!
Comments (16)
Lasă un răspuns
Proudly powered by Perpetuum Mobile.
hmm… aproape m-ai pacalit :))
Pai zi si tu ca nu e asa!
Poi La multi ani atunci !!! :))))
Dilema persista: sa-ti multumesc pentru ca e ziua barbatilor sau pentru ca m-ai facut fraier?
Legat de cumparaturi, dintr-o perspectiva a psihologiei evolutive, pasiunea femeilor pt. cumparaturi se poate explica prin faptul ca sunt niste aptitudini care s-au dezvoltat pe parcursul a milioane de ani, femeile ocupandu-se in principal de culesul plantelor si al fructelor, iar barbatii de vanatoare. Culegerea plantelor comestibile se facea in mod traditional de catre femei. In termeni moderni: umplerea unui cos de cumparaturi, selectand cate un produs de pe raft.
Mai bine explicat aici: http://www.sciencedaily.com/releases/2009/12/091202205630.htm
„Of course these behaviors aren’t genetically determined and don’t apply to everyone, but there are consistent broad themes. So why is this important? The value is in understanding each other, both your own shopping strategy and the strategy of the complimentary sex. It helps demystify behaviors – guys have been puzzled by why women shop the way they do. And women can have a hard time understanding a man’s aversion to it.”
Nu se pune problema de shoppingul pe care il fac femeile, ci de shoppingul pe care il facem noi pentru ele. Cu ocaziile mentionate in articol.
de fapt era apropos la „decizia finala de cumparare in orice familie apartine FEMEII”
Da’ io tot astept pe cineva sa ma contrazica pe tema asta, nu sa imi explice de ce e asa! Ca si barbatii daca stam sa gandim la ce spui, barbatii nu stateau sa astepte decizia FEMEII pentru a vana. Parerea mea!
Crezi ca nu le ziceau ceva de genu: te ia mama dracu’ daca nu vii cu un iepure deseara! :))
Asa au aparut si represaliile asupra iepurelui ca sa recunoasca cum ca ar fi mistret. Acum noi il stim ca banc, dar atunci nu era. Poate ca asta a fost si actul de nastere a asociatiilor de protectie a animalelor.
A, ok. Dar e interesant articolul ala oricum.
Legat de zilele femeilor, velantainsdei si alte cele: mi se pare ca e multa ipocrizie in manifestarile respective. Barbatii vor sa se convinga si sa le convinga pe femei ca le respecta si le pretuiesc, respectiv iubesc. Probabil sunt si ceva sentimente de vinovatie (ale barbatilor) implicate. Iar femeile am impresia ca se lasa pacalite. Din punctul meu de vedere, o atitudine realista din partea femeilor ar fi urmatoarea: Vrei sa imi arati ca ma iubesti si ma respecti? Arata-mi tot anul, nu doar de 01.03, 08.03, 14.02…
Foarte adevarat ce zice Monel. „Arata-mi tot anul”, nu ma aburi cateva zile pe an. Am incercat sa explic asta unor tovarase de viata de-ale mele si s-au uitat la mine pe sub sprancene.
Articolul e foarte bun, nu vad cum te-as putea contrazice. Legat de decizia de cumparare, da e adevarat. ca revine femeii (eu am lucrat in imobiliare si am vazut cat de „intelepte” decizii luau femeile si ce oferte bune ratau). Ele decid desi nu ele fac grosul banilor (sunt si exceptii fireste), Nu suntem noi fraieri ca le tot facem pe plac de cele mai multe ori doar pentru o felie de ….?
O felie de … p … aine? Pot sa-mi cumpar paine si de la brutarie, nu trebuie sa o fac in fiecare zi acasa. E adevarat insa ca nu stii in ce conditii e procesata si depozitata, poate nu foarte igienic. E si ceva mai scumpa decat painea facuta acasa… sau nu?
Da, cam asta e dilema. Mai exista si brutarii despre care poti avea referinte bune, poate sunt ceva mai scumpe si probabil ca au comenzi speciale.