Skip to main content

Autor: Andrei

E oficial! Adio Schengen!

Scris de Andrei în . Publicat în critici, eterna si fascinanta Romanie, opinii, politice, Romania. 3 comentarii la E oficial! Adio Schengen!

Abia acum încep măreţele realizări post-decembriste. După 21 de ani de încredere, Europa decide că ar fi cazul să devină mai raţională şi lasă sentimentalismele în seama guvernului de la Bucureşti. Care guvern a şi reacţionat printr-un şantaj la adresa aderării Croaţiei. Dar cum Europa e deja un părinte versat şi nu se impresionează la urletele copilului rău şi pedepsit la colţ pe boabe de porumb. Cică „ulciorul nu merge de multe ori la apă”.

Alo! Trăiţi bine?



Sursa informaţiei.

Functionarul roman – un asistat social?

Scris de Andrei în . Publicat în critici, economice, eterna si fascinanta Romanie, politice, Romania. 13 comentarii la Functionarul roman – un asistat social?

Ca nu sunt de acord cu „stimulentele” acordate functionarilor romani pentru a munci, se stie, am spus-o si o sustin in continuare, indiferent de parerile altora. Asta pentru ca pentru a munci ai un salar, nu un stimulent, iar daca nu-ti convine munca la stat esti liber sa pleci. In sectorul privat, stimulentul pentru munca e salariul si chiar jobul.

Adevarata problema nu consta in marimea salariilor functionarilor ci in numarul angajatilor. Ca sa nu ii dea afara, statul a gasit solutia diminuarii salariilor, care, sincer, mi se pare o tampenie fara margini. Asa cum autoritatile locale au aplicat metoda reducerilor de personal, tot asa puteau si cele centrale sa o aplice. Ar fi plecat tot aia care muncesc si-si vad de treaba si care nu au PILE. DAR, in plin secol 21, in era informatizarii sau cum vreti sa ii spuneti, in Romania, o tara mijlocie ca marime si ca populatie, calculatorul e folosit de foarte mica parte a functionarimii, cu toate ca nu exista institutie care sa nu fi cumparat la supra-pret tehnica de calcul. Daca ai de depus orice cerere, declaratie, etece., trebuie sa o faci in forma scrisa pe…. ati ghicit, hartie. Nu conteaza ca arhivele statului gem de documente pe care nu va apuca nimeni sa se uite vreodata. Orice institutie din tara asta care are si drept de control iti va cere sa vii si cu copii ale declaratiilor pe care le-ai depus deja, pentru ca e mai comod decat sa ti le caute in arhiva. De fapt care arhiva? Ca e imprastiata in toate zarile pe unde se mai gaseste putin spatiu neocupat in vre-o cladire a arhivelor nationale. Vrei adeverinta? Pai vii cu copii ale declaratiilor si iti facem! Atunci de ce sa nu-mi eliberez singur adeverinta daca actele de care ai tu nevoie pentru ea tot de la mine le iei? Care mai e rostul tau? Sa iei stimulente? Sa dai amenzi?

M-am enervat zilele astea si o sa spun cum, pentru ca merita toata atentia sa vedeti cum e tratat omul cu o bruma de initiataiva, cel ce refuza sa moara si care are tupeul (da, tupeul!) sa-si deschida un business in plina criza in Romania anului 2010.

Un cetatean strain infiinteaza o firma in Romania. Nici nu conteaza ca e strain, pentru ca e casatorit cu romanca, locuieste de ani buni in Romania, practic aici este casa lui. Firma infiintata are, conform legislatiei romane, cetatenia romana. Buuun! La un momentdat se gandeste omul nostru sa isi angajeze pe cineva sa-l ajute, iar daca tot angajeaza un om, sa se angajeze si el ca sa aiba macar asigurari de sanatate daca pateste ceva. De aici incepe distractia. Ca firma noua nu ai cod ITM. Ca sa-l primesti mergi la ITM cu copie dupa statut, copie dupa hotararea judecatoreasca de infiintare a firmei, copie dupa certificatul de inmatriculare al firmei, copie dupa actul de identitate al asociatului unic (societarului unic) sau ale administratorului (daca-s mai multi asociati). Primesti codul ala blestemat pe o bucatica de hartie, scris cu pixul. Dar daca vrea si proprietarul firmei sa se angajeze, mai ales ca nu e cetatean romat se complica lucrurile. Iti trebuie contractul de munca in 4 (patru) exemplare, nu in 3 ca la ceilalti angajati, o copie legalizata dupa permisul de sedere plus inca 2 copii xerox ale copiei legalizate, iar ultimul act este o adresa a firmei catre ITM prin care soliciti inregistrarea contractului pentru cetateanul strain. Depui toata hartogaria la registratura si astepti un raspuns, favorabil sau nu. Daca aveti impresia ca se termina aici, va inselati. Dupa toata tevatura, cetateanul strain-proprietar de firma-angajat al propriei firme trebuie sa isi echivaleze studiile din tara natala, chestie care se face la Bucuresti de catre Ministerul Educatiei. Nu vreau sa ma gandesc ce inseamna asta pentru bietul om, dar clar ca e chestiune de durata. Pana aici numar minim doi functionari in plus in sistem. Inmultiti cu 40 (numarul de judete) si vedeti cam ce inseamna doar pentru obtinerea unui cod pe care ar trebui sa-l obtii odata cu infiintarea firmei.

Acum omul are firma, are angajati, dar vine si prima lui declaratie pentru plata datoriilor catre stat. Aici nebunia e in toi. Teoretic, la administratia financiara depui declaratiile „100” si „102”. Dar nu poti daca nu ai depus asa-numitul „vector fiscal” sub forma declaratiei „010” sau daca nu ai declarat la infiintarea firmei la Registrul Comertului ca intentionezi in viitorul apropiat sa ai si angajati, deci sa le si platesti niste impozite, deci sa fii inregistrat ca platitor de impozite pentru salarii. Depui o delaratie „010”, ii faci o copie xerox si mergi cu ea la ghiseu impeuna cu declaratiile „100” si „102” prin care declari ca ai de dat bani la stat pentru ca ai angajati. Halucinant, nu? Depui o declaratie (010) prin care declari pe proprie raspundere ca vei depune declaratii pe proprie raspundere (100 si 102) cu sumele datorate statului in contul contributiilor pentru salariati. Sa-mi spuna cineva de ce toata tevatura asta? Sa fie mai multa hartie igienica la finante? Nu! Sa aiba acoperire niste posturi de functionari in cadrul ministerului, care doar invart niste hartii. Cati? Pai tot cam doua bucati functionari. Din nou inmultiti cu 40. Asta pentru ca oricum tu, ca administrator, depui orice declaratie PE PROPRIE RASPUNDERE!

Trecem mai departe. Mai ai de depus declaratii la sanatate, pensii si somaj. La pensii nu prea ai mari probleme, in afara de faptul ca trebuie sa mergi pana acolo, sa stai la coada si sa inregistrezi inca o bucata de hartie care ajunge cine stie prin ce vagauna. La sanatate, cel putin teoretic, poti depune declaratia prin mail. Teoretic, pentru ca… daca e firma noua, ea nu va figura in baza de date a Casei de Sanatate, drept pentru care trebuie sa mergi personal sa depui o copie xerox dupa certificatul de inmatriculare al firmei (da, acelasi certificat pe care il elibereaza Registrul Comertului si pe care l-ai mai depus odata la ITM), pentru luare in evidenta. Abia apoi poti depune declaratia online. Contabilizam inca un functionar in plus. Din nou inmultim cu 40.

Intrebarea mea, ca idiot platitor de taxe in Republica Corcodusiera Romania este: „de ce mama dracu’ nu se comunica automat certificatul de inmatriculare al firmei catre toate institutiile direct interesate?” Ca sa ma puna pe mine pe drumuri de zece mii de ori. Ca sa ia stimulente pe alergatura mea. Sa simt ca traiesc. Ca sa nu dea afara sistemul cativa oameni in plus. Ce ar costa Registrul Comertului sa comunice direct Codul Unic de Inregistrare peste tot unde e nevoie de el? La ce iti mai trebuie cod ITM atata vreme cat C.U.I.-ul e unic si irepetabil?

Astea-s motivele care ma fac sa cred ca functionarii publici din Romania nu sunt decat asistati social. Nu toti, dar destui. Doar in articolul asta am numarat aproximativ 200. Si asta doar in institutiile cu care ne intalnim cel mai des. Cati or mai fi, numai bunul Dumnezeu mai stie! In conditiile astea cum sa-si mai deschida cineva firma  si de ce?

Deci, se poate!

Scris de Andrei în . Publicat în Din Oradea, foto. 9 comentarii la Deci, se poate!

Articolul de vineri legat de placutele bilingve si dorinta de AUTONOMIE dupa modelul Kosovo (adica INDEPENDENTA), a reusit sa nasca destule polemici pro si contra autonomiei pe criterii etnice, desi nu asta imi statea in intentie. Totusi iata ca la capitolul „asa da”, vreau sa arat ca se poate ca placutele bilingve sa respecte numele proprii, asa cum ar fi si normal:

Idiotii lasa intotdeauna urme

Scris de Andrei în . Publicat în auto & moto, critici, Din Oradea, din trafic, eterna si fascinanta Romanie, foto, opinii. 1 comentariu la Idiotii lasa intotdeauna urme

Unele se sterg altele nu. Unele pot face victime, altele doar neplaceri. Unele dor, altele doar ne enerveaza.

Cea pe care am vazut-o eu de cateva zile (si de care primaria nu s-a ocupat, ca de! ei stau la birou nu circula) e lasata de vre-un chefliu (poate mai multi) care nu a incaput de oglinda de trafic de la intersectia strazii Mihai Viteazul cu Independentei, langa parcul 1 Decembrie. Partea proasta e ca nu ai cum sa vezi tramvaiele care vin din stanga (dinspre centru) decat daca iesi bine pe linii, caz in care risti sa fii si lovit de respectivele mijloace de transport.

Revolutii si Reforme

Scris de Andrei în . Publicat în critici, eterna si fascinanta Romanie, opinii, Romania. 2 comentarii la Revolutii si Reforme

De fiecare dată când „nu se mai poate aşa”, „cineva” începe să cârtească. Dacă nivelul lui „nu se mai poate aşa” devine insuportabil, numarul de „cineva” începe să crească exponential. Şi atunci cârtirile sunt tot mai multe, mai zgomotoase, devin un zgomot de fond insuportabil, pe care ”organele abilitate” se simt datoare să îl atenueze. Metoda se numeşte de obicei ”pumnul în gură”. Se aplică pe scară largă în ROMÂNIA noastră cea de toate zilele.
De ce au dreptul autorităţile să înăbuşe cârtelile? Pentru că pot şi pentru că e mult mai simplu decât să dea explicaţii. În plus, puterea obişnuinţei e prea mare ca să opereze modificări comportamentale. Ca să nu mai spunem că autorităţile sunt în esenţă cam aceleaşi.

P.S. Ăsta e un articol scos de la naftalină, scris prin iunie 2008. Dacă tot fac curăţenie, trebuie să intru serios în „draft”, poate găsesc ceva de actualitate. Şi iată că acum am găsit.

Cum am scăpat de gripa porcină

Scris de Andrei în . Publicat în Uncategorized. Niciun comentariu la Cum am scăpat de gripa porcină

Zilele astea am fost răcit cobză. Dar cobză-cobză. Aerul condiţionat de la birou şi din maşină e vinovatul. Şi căldura de la mijlocul săptămânii trecute. Vineri îmi curgeau ochii şi nasul de nu mai ştiam unde să mă şterg mai întâi.
Partea interesantă începe sâmbătă dimineaţă, când, exasperat peste poate, fug până la farmacia din colţ (să-i spun sau nu numele?). După ce spun ce am şi ce-mi trebuie (paracetamol sinus, olinth şi halls extra strong), farmacista se uită lung la mine şi mă întreabă cu voce nesigură:
F: Aţi fost plecat din ţară zilele astea?
Eu: Din câte ştiu nu, doar puţin cu pluta… E de la aerul condiţionat…
Abia apoi s-a destins şi a redevenit volubilă, dar simţeam cum se uită lung la mine. Mi-a dat ce i-am cerut plus un supliment, că deh… mai trebuie şi vânzări pe praful ăsta.
Acuma stau să mă gândesc: a întrebat ca să ştie să se ferească de mine sau ca să anunţe autorităţile? Oricum încă nu m-a luat nimeni pe sus, aşa că eu cred că a fost pentru liniştea ei sufletească. Deci am scăpat de gripa porcină! URAAAAAAAAAA!!!!

Ajutati-o pe Maria !!!

Scris de Andrei în . Publicat în Uncategorized. Niciun comentariu la Ajutati-o pe Maria !!!

Am deschis un nou blog cu campanii umaniatare în desfăşurare. Dacă sunteţi mai slabi de înger nu e musai să intraţi, dar vă recomand cu căldură să ajutaţi oamenii care au nevoie de ajutorul nostru.

Pe lângă campania „Salvaţi inimile copiilor„, am început campania de ajutorare a Mariei. Vă rog să contribuiţi.

Eterna și fascinanta Românie – azi Registrul Comerțului

Scris de Andrei în . Publicat în critici, economice, eterna si fascinanta Romanie, opinii. 3 comentarii la Eterna și fascinanta Românie – azi Registrul Comerțului

Cât de stupizi și birocrați putem fi noi românii? Extrem! Maxim! Nu ne putem închipui nici măcar noi.
Odată cu mult-iubita taxă forfetară, multe firme au decis să-și suspende activitatea. Până aici nimic anormal, nimeni nu vrea să plătească taxe aiurea, dacă tot nu beneficiază de pe urma lor. Partea mai interesantă e că se cer o tonă de documente:
– hotărâre a AGA/asociat unic (asta cu asociatu’ unic e patent românesc și contradicție totodată, cum naiba să te asociezi tu cu tine însuți? Țin minte că practicienii dreptului civil și comercial propuneau denumirea de societar unic);
– formular de cerere completare mențiuni în Registrul Comerțului.
Buuuun! Să zicem că până aici e normal. Urmează aberația: ULTIMUL CERTIFICAT CONSTATATOR (?!?!?) Adică să constați că ce și pentru ce? Ultimul meu certificat constatator are câțiva ani vechime, iar astfel de documente sunt valabile 10-15 zile. Nu prea înțeleg PENTRU CE-I TREBUIE REGISTRULUI COMERȚULUI CERTIFICAT CONSTATATOR PE CARE TOT EL ÎL/L-A EMIS!!!! Ca să vadă ce? Că firma există? Păi nu e înregistrată în Registru? Nu tot acolo se ține Registrul? Nu tot acolo va fi notificată suspendarea?
Adică „adu tu certificat constatator că noi te avem înregistrat ca firmă, ca să te putem trece cu mențiunea că ai activitatea suspendată”. BESTIAL!!! Și pentru toate astea mai și plătești!

Haina îl face pe om

Scris de Andrei în . Publicat în auto & moto, critici, eterna si fascinanta Romanie. 2 comentarii la Haina îl face pe om

Ei bine da, așa aș fi tentat să spun din prima. Dar dacă stau mai bine să mă gândesc, nu haina, ci marca ei îl face pe om – mai om. Și asta nu e nimic. Accesoriul cel mai important e mașina, care îl poate face din om, neom. Citeam azi un articol (via Zoso) scris de Nana Falemi (ei bine, da, fostul fotbalist) de foarte mult bun simț, dar și critic la adresa „jmecherilor” de România, care își cumpără „jipane” la câmpie și Ferrari la munte. De cele mai multe ori respectivii sunt „jmecheri” doar prin prisma mașinii pe care o conduc, fără ea ar fi niște „ăia”. Citiți că merită!

Topuri si hopuri

Scris de Andrei în . Publicat în arta, cultura. Niciun comentariu la Topuri si hopuri

Iata ce primesc pe mail:

„Galeriile de arta Saatchi fac un clasament cu cei mai renumiti artisti din sec. XX. BRÂNCUSI era pe locul 2 la 300 de voturi distanta de Picasso dar a fost depunctat cu 2000 puncte pe motiv ca nu era votat masiv din România.
Voteaza si TU! Trimite link-ul la toti prietenii tai!
Sa le aratam ca ne pasa de artistii nostri, sa le aratam ca suntem ROMÂNI.
Dureaza doar 30 de secunde (acum e pe locul 17, înca poate fi salvat).
www.saatchi-gallery.co.uk/artvote „

Buuun! Personal am votat, dar stau si ma intreb: poate sa te voteze oricine ca sa devii cel mai cel artist? Te supui acelorasi reguli ca un presedinte? Atunci in ce consta elitismul artei? Nu ar trebui sa fie o comisie de specialisti in arta?

Certeze (II)

Scris de Andrei în . Publicat în Certeze. 5 comentarii la Certeze (II)

Nu cred ca am vazut pana acum in vre-o tara a Europei atatea case „mijto” ca si in Certeze. Laudabila pana la un punct harnicia oamenilor locului, dar ce rost are sa-ti faci palat daca esti plecat la munca prin strainataturi si nu prea mai ai de gand sa revii ? (aproape 60% din populatie lucreaza sau are firme de constructii in afara tarii).


Inca ceva ce mi-a placut in Certeze: portile larg deschise acolo unde gazdele sunt acasa, masinile deschise si cu geamurile lasate si NICI O URMA DE TIGAN.

Bilant de week-end

Scris de Andrei în . Publicat în Uncategorized. Niciun comentariu la Bilant de week-end

E vorba despre un bilant personal: trei nunti si un botez! Nu e vorba ca m-am insurat de 3 ori ci ca am fost la atatea.
Tin pe calea asta sa felicit mirii cu un plus pentru Cipri (Cyp)si Mirela (Mireille) Mos, si Bogdan si Bianca Besu. De asemenea felicit parintii Cristi si Ioana Craciun pentru puiuta lor Medeea, care tocmai a primit tainele botezului.
Poze mai incolo, ca acuma-s rupt.

Stii sa ceri o marire salariala? Si ce daca?

Scris de Andrei în . Publicat în să mai şi râdem.... Niciun comentariu la Stii sa ceri o marire salariala? Si ce daca?

Cerere angajat

Draga S€fule,

Fi€care dintr€e angajatii compani€i noastr€, sunt€m f€rm d€votati atat dumn€avoastra cat si intr€prind€rii.
Vr€m profitabilitat€, r€ntabilitat€, dar sunt€m si noi oam€ni si av€m n€voi.
Bazandu-n€ p€ int€l€g€r€a dumn€avoastra, ast€ptam n€goci€r€a contitiilor d€ munca.

Cel€ bun€ !

Raspuns Sef

Dragi colegi,

Actuala NUanta economico-sociala NU vi se poate imputa doar voua.
Noi NUmai alaturi de voi putem aNUnta profituri si aNUitati catre managementul superior.
ANUntul ca solicitati contiNUU majorari salariale, NU ne suprinde.
Va astept NU NUmai maine ci oricand, la biroul meu spre a corecta NUantele sesizate.
Tineti minte !
ANUntul inseamna NUmai apropiere fata de nevoile voastre si NU altceva !

Cele bune,

Seful vostru,
X

P.S. D’astea primesc eu pe mail.

Certeze – capat de tara, inceput de campanie

Scris de Andrei în . Publicat în Certeze, electorale, eterna si fascinanta Romanie, opinii, politice. Niciun comentariu la Certeze – capat de tara, inceput de campanie

Am fost luni la Certeze. Pana aici nimic deosebit … decat ca a fost cu o zi inainte (in 3 mai) aproape toata protipendada politica a Romaniei. Nu am fost sa le miros urma ci pentru ca aveam treaba. Totusi nu am putut sa nu ma intreb de ce tocmai Certeze si tocmai Sambra Oilor a fost tinta politicienilor nostri major (vezi Base si Prostanacu’). Raspunsul pe care l-am gasit eu e cutremurator de simplu: aici se traieste bine! Cel putin asa arata casele in care stau localnicii. Nu credeti? Ia priviti!




Asadar sloganul „sa traiti bine” are acoperire!

Voi reveni

PUYA feat. George Hora – Undeva in Balcani

Scris de Andrei în . Publicat în cultura. 2 comentarii la PUYA feat. George Hora – Undeva in Balcani

Nu sunt un fan al muzicii underground, dar ultima piesa a lui PUYA merita putina atentie. Nu stiu cine e autorul, Puya sau George Hora, dar e o radiografie a societatii romanesti de azi, mai rece decat lama unei ghilotine.
Ceea ce m-a socat cu adevarat a fost audienta de care se bucura. Pe youtube are aproape 1.000.000 !!!! Nu mai vorbesc de topurile radio!
Incepe sa semene cu o mini-revolta sau un strigat de disperare al tinerilor fata de politicile ultimilor ani, la care se adauga promiscuitatea in care ne-am adancit de ceva vreme. Daca pana acum melodiile de revolta erau folk, incet dar sigur muzica underground ia locul folkului si se raspandeste in randul tinerilor.
Aceasta piesa nu face decat sa strige revolta celor care nu pot face nimic. Ce e interesant de studiat ar fi CAT DE MULTI SUNT CEI CARE CRED CA NU POT FACE NIMIC ?!? Dupa numaratoarea rece si seaca a youtube se ridica la peste 1.000.000! Si asta doar cei care au acces la internet. Imi miroase a revolta.
Mai discutam.

Cat traim, invatam

Scris de Andrei în . Publicat în critici, opinii, scrieri. Niciun comentariu la Cat traim, invatam

Ca un facut, mereu ma lovesc de zisa marelui Lenin: „Invatati, invatati, invatati!” Chiar daca nu scriu cum as vrea, citesc destul de mult si multe. Articole, bloguri si alte alea informative despre ce si cum se intampla si pe unde se intampla. Am dat peste un articol care face analiza micro a blogurilor din Romania. Sincer, l-as fi numit „Ciocoii vechi, si noi… ceilalti”. Dar am vazut apoi ca e un raspuns la un alt articol care vrea sa fie putin mai acid la adresa greilor blogosferei.
E bine de stiut ca aia marii nu raspund alora mici. Eu unul nici nu vroiam sa-mi raspunda ci doar sa-mi dau cu parerea. Ca nu-mi dau linkuri aia de-s la mine in lista, nu ma intereseaza nici macar atat, pentru ca lista am facut cu ce-mi place mie sa citesc, nu ca sa fac exchange. Cat despre faima si bani …. aici asa e: le doresc si le caut, dar nu scriu nici atat de bine si nici atat de mult ca sa le pot dobandi; nu ma informez atat de bine si de mult, cu toate ca citesc destul de mult. Aiurea, nu?
Anunt pe aceasta cale ca mereu asta a fost cursul: egalitate, dar nu pentru catei. Daca vrea cineva sa fie mare, nu are decat sa se apuce serios de munca, iar rezultatele vor veni la un moment dat.

„SUCCESURI!!!”

Roman = Infractor

Scris de Andrei în . Publicat în Uncategorized. 2 comentarii la Roman = Infractor

Ia uitati cum o minoritate poate face ca majoritatea sa i se supuna. Un grup de infractori cautati p’aici pe la noi s-au aciuat in Italia (si nu numai) unde s-au pus pe treaba. Evident, e vorba de treaba pe care stiu ei cel mai bine sa o faca. Sa fure, sa jefuiasca, sa cerseasca, sa violeze si cate si mai cate alte minunatii (sau grozavii). In plin scandal mediatic, cand romanii sunt demonizati in Italia, le sunt arse magazinele, sunt batuti in plina strada si altele asemenea, primesc un mass mesage pe messenger de la o cunostinta, care culmea, a avut in timp ocazia sa lucreze cu italienii si sa cunoasca economia lor. Mesajul suna asa:
„Italia in scandalul inceput impotriva noastra nu tine cont ca Romania este a saptea tara ca marime in U.E. si o piata de doua zeci de mii de consumatori pentru firmele italienesti care au avut vanzari record la noi in ultimii ani. Pana vor invata sa faca diferenta intre romanii onesti si tiganii infractori sugeram ca, in forma de protest, sa nu mai cumparam produse italienesti ca Peroni ,Lavazza, Indesit ,Ariston, Ace ,Parmalat, Malizia, Intesa, Martini ,Bacardi, Stefanel,Cellini, SOVER, ALVIERO MARTINI, CERUTTI 1881, GIANFRANCO FERRE, CAVALLI, LAURA BIAGIOTTI, FIAT, ALFA ROMEO, MASERATI. Au parte cam de multe aprecieri pentru cat tupeu au, nu credeti? Daca esti de acord, da mai departe! (un mos italian a violat o fetita de 4 ani , credeti ca a fost mediatizat? nuuuuuuuu!!!)”
Acuma stau si ma gandesc ca daca si oamenii echilibrati de la noi indeamna la astfel de masuri, inseamna ca intr-adevar problema trebuie tratata altfel la toate nivelele de catre ambele state, sau mai bine zis de reprezentantii lor.
Pana atunci, va las pe voi sa alegeti modul de a reactiona fata de prigoana impotriva connationalilor nostri din peninsula.

Promit ca am sa ma las!

Scris de Andrei în . Publicat în Uncategorized. Niciun comentariu la Promit ca am sa ma las!

Am dat in patima jocurilor. Pe computer, bineinteles. Spre deosebire de altii care joaca la fructe sau ruleta electronica….(oare cat de tembel trebuie sa fii ca sa joci la ruleta d’aia?). Oricum am constatat pana la urma ca m-am tembelizat si eu. Atentie deci parinti! NU LASATI COPIII SA SE JOACE LA CALCULATOR PREA MULT CA SE TEMBELIZEAZA!!! Asta suna pentru parintii mei. Oare ce o fi zicand nevasta-mea…?

Oricum promit solemn ca ma las. Acuma joc ultima data imperia. Pana acum am incercat Travian, Global War, Ikariam si multe alte porcarele zise de strategie. O sa ma intorc la AOE in masura timpului disponibil, pentru ca seamana mai mult cu sahul si nu trebuie sa intru zilnic sa vad cine si ce mi-a mai stricat.

Mai incolo cand trece efectul drogului o sa povestesc si cam cum te prinde tampenia asta de joc online.

Da, sunt oportunist!

Scris de Andrei în . Publicat în Uncategorized. Niciun comentariu la Da, sunt oportunist!

Poate ca va mirati de lista mea de blogroll. Ei bine, astea sunt cateva din blogurile care imi plac. Unii dintre ei (blogeri) sunt din acelasi oras cu mine, asa ca ma simt apropiat de ei. Nu ma astept sa ma puna si ei in blogroll, nu vreau sa-mi cresc traficul pe seama lor (ca oricum nu castig nimic din asta).
Cu toate astea pot sa ma consider oportunist.

Din seria "Ucenicul": YOU ARE FIRED !!!!!!

Scris de Andrei în . Publicat în critici, economice, opinii, scrieri. Niciun comentariu la Din seria "Ucenicul": YOU ARE FIRED !!!!!!

Am citit ca Donald Trump a dat-o cu oistea in gard cu una din multele lui firme. Pana aici nimic neobisnuit. Neobisnuit este ca omul de fier, atoatestiutorul si a toti angajatoru’ zice acum ca nu are nici o legatura cu respectivul cazino. Daca nu credeti, cititi aici.
Asta ma indeamna sa-i spun omului cu principii solide si cerinte inalte: YOU ARE FIRED MR. DONALD TRUMP !!!

Later edit: Daca macar jumate din cei concediati de m’nealui ajungeau ministrii in Romania, o duceam mult mai bine acum si poate aveam si autostrazi in urmatorul deceniu.

Efectul de domino (2)

Scris de Andrei în . Publicat în economice, opinii, politice, Romania, scrieri. Niciun comentariu la Efectul de domino (2)

Tot citind si ras-citind despre „criza mondiala” am dat peste o pagina destul de interesanta, in care sunt prezentate fel de fel de interviuri si pareri ale unor diversi manageri de IMM-uri.
Am speranta ca aceste citate sunt reale si nu inventate, dar citindu-le am senzatia ca si aud vocile celor care povestesc. Si parca aud o furie oarba in glasul multora, dar si mult adevar – in mod special unul care spune despre dezinteresul bancilor straine fata de mediul de afaceri romanesc.
Cititi aici.

Am regasit in text si o parere despre lege si arbitrariul aplicarii ei in Romania. Asta cred ca e cel mai mare adevar post-revolutionar: in Romania nu trebuie sa-ti fie frica de lege ci de cei care o aplica. De ce? Pentru ca o modeleaza asa cum doresc ei, iar la multitudinea de legi care se calca pe picioare, nu ai cum sa nu incalci vre-o prevedere legala respectand o alta.

Efectul de domino

Scris de Andrei în . Publicat în economice, opinii, politice, Romania, scrieri. Niciun comentariu la Efectul de domino

Am inceput sa ma tem. Sa imi fie frica si de umbra mea. De ce? Simplu! Din cauza CRIZEI. Tot mai multa lume da vina pe criza pentru orice si in orice conditie. A ajuns un fel de sperietoare universala. Ai o problema cu soacra – e din cauza crizei; nu te mai asculta catelul – e din cauza crizei; e rau copilul – e din cauza crizei; e prost guvernul – e din cauza crizei … Bine, asta ar fi fost prost oricum, cu sau fara criza. Cel putin cu Boc premier putem spune ca abia am dat frau liber crizei. Un guvern pitic pentru economii bugetare: e mic premierul? foarte bine! economie de material pentru costume, camasi, cravate, pantofi… Ba nu, la pantofi nu, pentru ca am inteles ca totusi inca e pe picior mare…. sau poate pe cai mari?…
Nu conteaza. Ideea e ca guvernantii habar nu au de implicatiile reale a crizei, dar s-au decis sa o agraveze prin inghetatrea tuturor cresterilor salariale in domeniul bugetar. SUPER! Asta asteptam! Dar completarea e halucinanta. Adica la urmatorii bugetari: invatamant, sanatate, functionari publici.
Boc a facut POC! Ma intreb, de ce nu se reduc salariile parlamentarilor? De ce nu se investesc bani in agricultura? Sau: de ce nu se reduc (la jumatate) salariile parlamentarilor, bani cu care s-ar putea face investitii in agricultura? Cred ca asa e mai corect. Ce am vazut in ultimele zile a intrecut limita incompetentei: taiem cresteri salariale, reducem personal, dar nu stim cu cat ajuta la bunul mers al economiei toate astea. Eterna problema romaneasca: sacrificii fara sa avem un orizont de speranta.

ouch!

Scris de Andrei în . Publicat în opinii. Niciun comentariu la ouch!

Ascult chiar acum MagicFM online. Din difuzoare se aude ….. melodios (bleah!), Enrique Iglesias. Acu’ o ora canta tat’su. Diferenta ca de la cer la pamant. De ce nu l-o fi batut cand a fost mic, ca sa-i iasa muzica din cap? Asta e! Nu-s doi la fel si nici fiul nu e musai sa fie la fel de bun ca tatal, dar parca in cazul asta diferenta e prea mare.

Mai draga ….

Scris de Andrei în . Publicat în politice, Romania, scrieri. 2 comentarii la Mai draga ….

Am senzatia, parcurgand paginile blogosferei, ca razboiul pentru ratingul televiziunilor se muta incet-incet in domeniul web. Sunt intristat sa vad cum doi oameni, aparent normali, se iau unul de altul in cel mai dur mod cu putinta. Nu prea inteleg de ce se „ciomagesc” cu atata virtute, cand ar putea impreuna sa isi canalizeze eforturile spre cu totul alte probleme, pe care dealtfel le cam ating ambii din cand in cand. E vorba de Mircea Badea si de Serban Huidu. Parca o alta lupta pentru alegerea „celui mai tare din parcare” aveam noi nevoie acum.

Mai baieti, bagati-va mintile in cap si incercati ceva constructiv impreuna. Fiti siguri ca vor fi destui cei care sa se alature unei astfel de cauze, mai ales ca acum nemultumirile sunt tot mai multe, iar frustrarile „celor multi” la fel. Dar poate ca totusi asta e soarta romanilor: sa avem lideri de opinie, dar sa traga in directii diferite in timp ce se balacaresc intre ei, impartindu-si adeptii si indreptandu-i unii impotriva altora.

Pe post de concluzie voi da un banc:
„Odata doi everei aveau o pricina. Neajungand la un acord, ajung cu ea in fata rabinului la judecata. Ascultandu-l pe primul, rabinul zise:”Ai dreptate!”. Langa rabin era si un tanar aspirant in tainele rabinatului, intelept si scolit, care isi facea ucenicia. Acesta din urma intari spusele rabinului dand usor din cap. Cand cel de-al doilea isi spuse pasul, rabinul batran spuse:”Ai dreptate!”. Tanarul ucenic-rabin, uimit, astepta pana iesi omul si-l intreba pe mai varstnicul sau maestru: „Dar rabi, nu se poate ca amandoi sa aiba dreptate in acelasi timp! Nu e logic! Nu se poate ….”. La argumentatia tanarului sau ucenic, batranul rabin se uita fix la el si-i spuse: „Sa stii ca si tu ai dreptate!”

"Hai, hoha!"

Scris de Andrei în . Publicat în auto & moto. Niciun comentariu la "Hai, hoha!"

Din ciclul „iata ce pot face de trei luni incoace”, as vrea sa va prezint niste poze cu lucrasii de pe strada noastra. E vorba de Simion Barnutiu, o strada in mijlocul buricului targului Varadiei. Cand m-am angajat aici aveam senzatia ca abia au inceput lucrarile de reabilitare. Asta se intampla prin februarie 2007. Dupa sapaturi indelungate si repetate, se pare ca in cele din urma reparatiile au ajuns spre final. Lupta cu transeele inca se mai da, atat ca acum e o transee intreaga strada. De parcat nici nu se pune problema sa mai parchezi langa birou si asta de 2 luni, de cand iubitii muncitori ai urbei au luat cu asalt la pickhammer orice trotuar sau margine de drum care nu a vrut sa se predea de bunavoie in anii de dinainte. Problema este ca de sapat au sapat baietii, au mai pus si niste borduri (cu o minutiozitate care intrece orice rabdare de chinez batran), iar in acest moment, bineinteles odata cu sosirea primilor fulgi de zapada, s-au reapucat de turnat betonul si, de ce nu, de turnat asfaltul. Probabil ca tehnologia moderna face ca ploaia sa fie un liant ideal pentru stratul de asfalt, iar zapada si inghetul sa ajute si mai bine asfaltul sa faca priza.
Daca i-ati fi vazut acum cateva saptamani, cand inca era nefavorabila lucrarilor, adica era soare si foarte cald, ziceati ca-s pitigoi insirati si mancand seminte. Acum s-au transformat intr-un musuroi de furnici, care mai de care mai ocupat sa faca ceva sau cel putin sa se faca.

Expresia din titlu a fost facuta celebra la vremea ei (acu’ 2 ani) de un mare clasic in viata si anume de Mircea Dinescu si face referire la si mai celebrul „Hai, SICTIR”.

Fotografie obtinuta prin bunavointa si IPhone-ul Claudiei, cu lucratura lui Bogdan:

Explicatii: ala unu’ de cara borduri e singurul care lucreaza, in dreapta grupul sta, iar ceilalti nu-s nicicum de gasit intre 10:00 si 15:00. Masinile pe care le vedeti in poza sunt singurele care mai stateau la acea data parcate pe strada asta, restul fiind pe alte strazi sau, vorba lui Bogdan, „aproape de casa”.

Nedumerire

Scris de Andrei în . Publicat în economice, Romania. Niciun comentariu la Nedumerire

Nu am fost adeptul teoriei conspiratiei, cel putin in ultimii 10 ani, dar incep sa cred ca scaderile de rating ale S&P, fac parte dintr-un program cu bataie pe termen lung, in care nu se urmareste decat retragerea in degringolada a investitiilor straine si indreptarea lor spre alte piete. Adica intr-un cuvant, o mare conspiratie. Teama-mi-e ca acesta miscare sa nu fie concertata de dealerii care au pierdut in incercarea de destabilizare a leului, iar acum fac front comun ca sa-si scoata parleala in mod perfect organizat si regizat.

Criza şi crizaţii ei

Scris de Andrei în . Publicat în economice. Niciun comentariu la Criza şi crizaţii ei

Am urmărit până acum cu mare interes evoluţia crizei mondiale. Că a fost bancară, că a fost financiară, a petrolului sau mai ştiu eu care, tot într-o criză o ţinem de căteva luni. Ideea unanimă e că ce a început prost se va termina şi mai prost, aşa cum bine observa Murphy, autorul celebrelor legi care-i poartă numele.
Sintetizând ceea ce spun toţi analiştii, am ajuns la o concluzie neaoş românească:
„Sari în sus ca pipirigu’, cazi în jos ca beteşigu'” – cam aşa şi preţurile imobiliare, petrol şi alte alea.

Soselele patriei

Scris de Andrei în . Publicat în auto & moto. Niciun comentariu la Soselele patriei

Revenind cu mandrie si infrigurare printre soferi amatori ai acestei tari, am ajuns la cateva concluzii.
Primo: traficul nu mai e ce a fost, ci mai rau decat atat.
Secondo: drumurile nu mai sunt nici macar cum au fost, ci mult mai rau decat atat.
Terzo: politistii sunt tot cum au fost, dar mai multi decat atat.
Cand imi spunea Norby (alias instructorul care m-a reinvatat sa tin volanu’) ca traficul e ingrozitor de cativa ani, nu l-am crezut. Ei, acuma il cred. Si inca mai cred ca incerca sa nu ma sperie prea tare. Si cum tot patitu-i priceput, acum am ajuns sa-mi fie frica de reactiile celorlalti participanti la trafic, si chiar mi-am facut un obicei din a le studia. Am ajuns la o concluzie cel putin ingrijoratoare pentru mine: sunt o gramada de inconstienti „out there”. Incep sa cred ca ma numar si eu printre ei.
Despre actiunile politiei pentru prevenirea accidentelor….. numai de bine ….. pentru mamele lor. Cel putin asa cred ca le doresc imensa majoritate a conducatorilor auto. Si cum altfel ar putea fi cand pe 10 km ai trei radare, din care doua fixe si unul mobil? Dragii mei, nu asa se previn accidentele. Ia sa luati cateva permise pentru cumul de puncte, mai ales la cei care blocheaza intersectii, care claxoneaza aiurea, depasesc pe zebra, etc, etc, etc. A! si mai scoateti naibii bordurile de pe strazile principale (dar inguste) ca am vazut peste o duzina de salvari si pompieri blocati in trafic, fara posibilitatea de a intra macar pe contrasens; poate ca ar trebui sa apara o minte luminata sa calculeze pagubele creeate de aceste aberatii care sunt bordurile in mijlocul drumului.

A venit

Scris de Andrei în . Publicat în Uncategorized. Niciun comentariu la A venit

Da, a venit si toamna, chiar daca meteorologii spuneau ca va fi cald pana la sfarsitul lui octombrie. Stau si ma uit pe geam si imi vine sa cant:
„A venit, a venit toamnaaa,
Acopera-mi inima cu cevaaaa….”
ca dupa aia sa combin:
„Ploua, ploua, ploua, plouaaaaa,
Vreme deee betie
Si s-ascult, s-ascult pustiul,
Ce melancolie,
Ploua, plouaaa”

Iar cand iese soarele imi vine sa-l bat in cuie acolo unde e, ca sa nu mai dispara.

Electorale

Scris de Andrei în . Publicat în electorale, politice. Niciun comentariu la Electorale

Acum cateva luni era in plina desfasurare campania electorala pentru functia de primar al Oradiei. De castigat a castigat Ilie Bolojan, dar nu asta e important. Lucrul nou pentru un candidat era ca si-a lansat pagina web, plus un blog, pentru a pastra legatura cu alegatorii. Dupa campanie, respectiv victorie, domnia sa, in ciuda promisiunilor anterioare, nu a mai „calcat” pe respectivele domenii (electronice). Mai precis nu a mai tinut legatura cu oradenii, ca dovada fiind ultima postare, in care afirma sus si tare ca juramantul depus ca primar obliga. Nu stim insa daca acelasi juramant poate sa si absolve. Mai cercetam. Pana una-alta ramanem cu dezamagirea.

Fotbal pe paine

Scris de Andrei în . Publicat în Romania. Niciun comentariu la Fotbal pe paine

Am vrut sa mai astept pana dupa ziua de cupa UEFA, dar nu rabd. Dupa un meci fantastic al CFR-ului din Cluj, a urmat un meci asa si asa al Stelei. Una calda, una rece. Multa lume zice ca Steaua a jucat bine. Eu zic ca doar binisor. Mijlocul a fost ceva intre varza si prastie. A lipsit viziunea de ansamblu a jocului, dar desi unii spun ca Steaua a avut ghinion, eu spun ca a avut noroc. Dupa meciul bun al stranierilor ce joaca sub culorile Clujului, Bayern si-a luat masuri de siguranta si nu a fortat nimic, decat atat cat a fost necesar. Stelistii au ajuns aproape de poarta lor mai mult din noroc decat din stiinta. Clujul a dominat in schimb exact la mijloc, acolo unde se face jocul si diferenta.
Astazi astept cu mare interes jocurile din UEFA, nu de alta dar sunt extrem de curios daca nu cumva jocul CFR-ului a fost un simplu foc de paie, un accident ce se petrece odata la o suta de ani. Pana atunci HAI ROMANIA!

Ma gandeam acum cativa ani, cand echipa nationala juca in calificarile pentru europeanul din 2000, cam care ar fi diferentele dintre noi si portughezi. Ei il aveau pe Figo, iar noi pe Hagi. Ei aveau o generatie irosita, iar noi o generatie de aur (inca). Totusi si atunci ca si acum in jocurile noastre se simtea TEAMA. Teama de esec sau de victorie? Asta nu am stiut niciodata de ce ne temem. Am facut atunci o paralela sintetica intre miorita noastra si conchistadorii lor. Cum sa lupte mioritele cu temutii si sangerosii razboinici? Cu ce? Si imi mai amintesc de o finala a Ligii Campionilor, Manchester vs. Bayern. Un meci de nota 300 si cu o atmosfera asisderea. De angajament nu mai vorbesc. Tin minte ca acum, in minutul 80 si ceva, Bayern conducea cu 1-0 si se indrepta spre o victorie muncita si frumoasa. Manchester risca totul, absolut totul, dupa ideea de totul sau nimic. Oricum nu mai conta daca pierd, cu ce scor pierd. La o lovitura libera diferenta in atac o face …… portarul Oliver Kahn, care a urcat in atac SA MOARA FRUMOS SAU CEL PUTIN SA INCERCE. Si a reusit. Un gol de toata frumusetea care a relansat jocul englezilor. Dupa egalare, vine halucinant un nou atac dupa care Manchester inscrie si castiga. In timpul regulamentar de 90 de minute. Fara prelungiri, fara gol de aur, argint, diamant sau ce o mai fi, fara lovituri de departajare de la 11 m. Pe cand vor fi si ai nostri capabili sa riste pentru a primi totul sau chiar nimic, dar macar sa moara frumos? Ei bine, pot. Clujenii nostrii de import pot! Au adus cu ei si mentalitatea de conchistador si au zdrobit pe Olimpico din Roma o echipa care asemenea Bayernului de acum cativa ani s-a multumit cu 1-0 si credea ca meciul e castigat. Alta echipa romaneasca ar fi cazut fizic si psihic daca era condusa in deplasare de un colos ca AS Roma si nu ar mai fi incercat nimic in atac, eventual ar fi incercat sa limiteze scorul. Nu si CFR! Zilele acestea se vorbeste de naturalizarea lui Culio, autorul golurilor clujene de la Roma. Eu propun naturalizarea spiritului de conchistador si repudierea celui mioritic.

Asadar „HAI ROMANIA”!!

Back to work!

Scris de Andrei în . Publicat în scrieri. Niciun comentariu la Back to work!

Hello. Bine am revenit din concediu. Si bine m-ati regasit.
Ei bine, chiar am fost in concediu si chiar m-am odihnit … putin. Mai un examen picat, mai niste plimbari cu Andreea (mica bulina atomica), mai o masina busita. Una peste alta, nu e chiar rau sa-ti faci concediul deodata cu soacra. Mai pui de cate o mica reconciliere… cel putin temporara.
Asadar, in curand cu impresii noi, despre noi si despre voi sau pentru voi… habar nu am. Ma simt ca un ET aterizat in plin camp gravitational pe o planeta albastra, careia locuitorii ii zic Terra(daca ar sti maestrul Spielbrerg cati alieni sunt in Romanica, si-ar muta in intregime studiourile la Buftea).

Asadar …

Scris de Andrei în . Publicat în Uncategorized. Niciun comentariu la Asadar …

Dupa cum bine stiti, de multa vreme, pe la noi se vorbeste in concluzii. Sau mai bine zis incepem cu concluziile: „deci” este mai prezent in orice fraza decat oricare alt cuvant al limbii romane. De ce sa nu incep si eu cu o concluzie: „asadar”, care este un soi de sinonim al lui „deci”.

„Asadar si prin urmare” sau „prin urmare si-asa deci”. Nu m-am hotarat cum sa incep, drept pentru care o las pe alta data. Deci, pe curand!

Versailles (fantezie în apă)

Scris de Andrei în . Publicat în arta, cultura. Niciun comentariu la Versailles (fantezie în apă)

Lungul drum al străinătăţii a continuat pentru pribegii de noi cu o vizită ”de revenire” la Versailles. Frumos, mare, impozant. Mult prea mare pentru gusturile mele. Nu aş sta acolo. Nici nu am stat decât, ca un pribeag, pe băncile din imensul parc al palatului. Până au făcut colegii insolaţie şi băşici stând la coadă la bilete, m-am luat frumos cu Lia şi Caesar la o plimbare prin labirintul din grădină. M-aş fi dus şi să dau la vâsle pe lac, dar fiind departe şi pe deasupra şi cu taxă, d-aia de-a lor, în euro, am zis pas şi am rămas sa fotografiez peştii. În prima fază m-am speriat crezând că am de-a face cu rudele lu’ Godzilla. Cum am pus piciorul pe mal, au apărut nişte crapi desprinşi din poveştile pescăreşti dintotdeauna. Am ajuns să-i cred pe pescari. Serios! Nu fabulează cu nimic. Aşa de maaaaaari sunt peştii!! Dacă era socru-miu pe acolo cred că se îmbolnăvea de inimă rea sau îşi confecţiona rapid o undiţă. Sau năvod. Primul pe care l-am văzut, a scos ”boticul” din apă şi m-a întrebat dacă nu am o ţigară. Cum ne-am înţeles? Foarte simplu: l-am vazut cum cască gura şi mi-am dat seama că are probleme de respiraţie din cauza fumatului. I-am zis ”nu am, că aicea la voi e scumpe rău”. Nu m-a contrazis. D-aia îmi cerea, că nu mai avea bani. Fraţii lui au venit cât ai zice ”peşte” ….. ups!….cât ai zice un cuvânt scurt. Crezând că am nimerit peste o şatră de pe la noi, am dat să plec, dar m-a reţinut altul zicând ”nu vezi că vorbim doar franceza, şi oricum nu sunt ape care să lege LACUL nostru de ape din estul Europei?” M-am întors să-i răspund ceva, nu mai ţin minte ce, dar am văzut atunci că îi atârnă un ochi. Imediat au apărut în sprijinul lui alţii care probabil îi compensau ochiul bolnav. Au vrut să mă ia la rost că fac mişto de un peşte cu handicap, dar i-a liniştit bolnavul care s-a interpus între mine şi gloata furibundă ce vroia să mă sfâşie … cred. M-au întrebat apoi de unde sunt şi dacă unde stau eu mai sunt peşti în sclavie. Neştiind ce înseamnă sclavia la peşti, am zis că sunt din România, iar peşti aproape de locul în care stau sunt la Cefa, dar nu cred să fie în sclavie, nu de alta, dar şi de pe acolo au cam dispărut odată cu restrîngerea activităţii la pescărie. Pesemne nefiind satisfăcuţi de limba peşcească vorbită de mine, mi-au întors semeţ coada, lăsându-mă să le admir dorsalele. Nu fundurile, ci înotătoarele. După ce au terminat cu programul de miştocăreală la adresa esticului din mine, au venit să-mi ceară mâncare. ”Da ce, le-am zis, nu vă ajunge că agricultura noastră e la pământ? că oamenii voştri ne iau materia primă să vă facă vouă nutreţuri fine?” Ei că nu şi nu, să le dau mâncare. M-am speriat şi am făcut pasul înapoi. Văzând că mă pierd au început să vocifereze mai abitir, ca într-un final să mă alunge cu un cor de fluierături.
M-am întors speriat la Lia şi Caesar să mă apere de furia flămânzilor ălora, dar când le-am povestit m-au luat în băşcău, că unde s-a mai văzut peşte cu ochiu atărnând, că fabulez şi alte ocări grele. Halal colegi! Aşa am ajuns să scriu păţania mea, ca să fie de învăţătură de minte pentru cei care merg să viziteze lacul de la castelul Versailles.


Coada pentru bilete


Monstru acvatic – varianta Versailles


Mai multi monstri de Versailles


Guralivul

Capitalism vs. socialism

Scris de Andrei în . Publicat în politice. Niciun comentariu la Capitalism vs. socialism

Nu sunt un socialist sau, mai rău, un comunist, dar acest articol (intre timp domnul senator Urban a ales sa stearga articolele incomode de pe situl domniei sale, dar redau in continuare linkul pentru ca imi place titlul articolului: merita citit de la un capat la altul, cu foarte mare băgare de seamă.

Hammurabi

Scris de Andrei în . Publicat în arta. 1 comentariu la Hammurabi

Altă haltă în drumul intercity-ului redacţiei Mireasa prin Luvru, a fost prin sălile dedicate Mesopotamiei. Ce mă interesa pe mine, ca absolvent de ştiinţe juridice, era mult pomenitul prim cod scris al omenirii – Codul lui Hammurabi. Şi am zis bine haltă, deoarece am stat ceva mai putin de 2 minute în faţa bolovanului negru sculptat. Sala era aproape de tot goală, şi nu datorită cerberilor negrii în uniforme care ne spuneau amabil un „poftiţi dracului afară!”. Cred că o explicaţie mai simplă ar fi aversiunea oamenilor, fie orientali, fie occidentali, faţă de legile de orice fel.
Mă aşteptam ca întâlnirea cu monolitul legislativ să mă impresioneze şi să-mi ridice părul pe mâini. Ei bine, n-a fost aşa. Poate din cauza vitezei, poate din cauza celorlalţi care erau de negăsit, poate…. Oricum nu mai contează. Codul lui Hammurabi mi s-a părut poate singurul exponat nedorit de vizitatori. Temut. Să fi fost din cauza dimensiunii? A culorii? A scrierii cuneiforme? Mai degrabă din cauza semnificaţiei.

Venus

Scris de Andrei în . Publicat în arta. Niciun comentariu la Venus

Continuând periplul prin Luvru (căruia francezii se încăpăţînează şi acum să-i spună Louvre), nu pot uita o altă întâlnire de gradul III. Este vorba de celebra sculptură a unui foarte celebru necunoscut şi anume Venus din Milo. De ce din Milo? Că acolo a fost găsită doamna/domnişoara fără braţe.
Frumoasă. Păcat că e infirmă. Contemplând sculptura şi mulţimea de chinezi care se fotografiau cu ea, m-am gândit dacă nu cumva este celebră tocmai datorită infirmităţii. Trebuie să recunoaştem că e o performanţă să supravieţuieşti atâta timp fără mâini, chiar dacă eşti statuie. Să nu uităm soarta celebrei ”Fraţii Petreuşi” din centrul civic al Oradiei, care nu a avut nimic şi a zburat de pe soclu. Am început să îmi pun neuronul la lucru şi mai mult. Dacă autorul este necunoscut, sigur celebritatea nu se datorează creatorului măreţ. M-am apropiat. Sculptura e foarte fin făcută, în mod sigur de către cineva care ştia foarte bine ce face. Şi totuşi nu m-a impresionat. Poate tristeţea că e aşezată temporar în altă sală decât în cea care îi era dedicată exclusiv în cadrul muzeului.
În apropierea doamnei/domnişoarei fără braţe, se aflau alte câteva sculpturi care m-au impresionat cu adevărat. Una dintre ele reprezenta un bărbat, desprins parcă din arenele olimpice (nu astea moderne unde şi caii se dopează). Nud, cu fiecare muşchiuleţ la vedere de parcă ar vrea să le facă în ciudă tuturor deţinătorilor titlului Mister Olimpia de până acum. Cum îi vezi fizicul impozant şi mai mult decât perfect te şi cuprinde admiraţia. Ceea ce m-a surprins cel mai mult a fost că atletul nostru cu statură şi fizic de războinic feroce ţinea în braţe ….. un prunc! Am vazut în faţa statuii ăsteia multe mame înduioşate, şi nu cred că din pricina muşchiului atârnător. Pur şi simplu inspira duioşie. Probabil era un fel de luptă între violenţa războiului şi puritatea unui suflet nou-născut. Dacă nu erau ceilalţi vizitatori, cred că mi-ar fi dat lacrimile.
Zicala românescă e nemuritoare. ”La pomul lăudat să nu te duci cu sacul!” Cine doreşte să vadă şi să rămână cu ceva, ar trebui să treacă prin Luvru cu ideea că nu ştie de existenţa operelor celebre şi să se oprească mai mult asupra celorlalte, care s-ar putea să surprindă şi să impresioneze mult mai mult.

Mona Lisa

Scris de Andrei în . Publicat în arta. Niciun comentariu la Mona Lisa

Ei bine, da, am fost la Paris. Am făcut-o şi pe asta! Vorba românului: „să vezi Parisul şi apoi poţi să mori” (la francezi e „să vezi Roma şi apoi poţi să mori”). Da’ nu vreau io să mor! Cine vă mai povesteşte despre peripeţiile redacţiei noastre în patria lu’ Napoleon (ăla cu domu’ pentru invalizi)? Bogdan? NO WAY !!! Ca să fie adevărată o ştire trebuie să fie confirmată din trei surse, altfel ramane zvon! Şi nu merge nici varianta să deschizi de trei ori pagina lu’ Bogdan.
Şi uite aşa ajunsărăm noi la Luvru (nush ce au francezii de-i zic Louvre). Faină colibă avură regii Franţei!! Da’ mişto rău de tot!! Pe bune. Aşa de mare şi faină, că ăştia de azi o făcură muzeu. Nu ca Muzeul Ţarii Crişurilor de la noi. Şi ca să-i pună moţ, îi facură şi o piramidă de sticlă (de iagă, după cum spunea o colegă). Ce să-i faci? au şi ei egiptenii lor, dar mai noi.
Aşa se face că am intrat prin piramidă în Luvru, care, zi natională fiind, era cu intrare moca. Român imparţial, m-am bagat. Am văzut multe chestii. Da, chestii, pentru că eu român fiind am văzut la noi artă şi istorie, iar acolo ceva mult mai mult decât artă şi istorie. Lume multă, fu. Lume bună … aşa şi aşa. Ce m-a enervat de când mă ştiu, a fost să văd pe X sau pe Y să-şi facă poză cu exponatele: FRATILOR, EXISTA PHOTOSHOP PENTRU ASTA !!!! Lumea de pe lume îşi făcea poze în draci cu Venus din Milo şi cu alte celebrităţi necunoscute. În general, în cadrele surprinse de mine apar diverşi chinezi mici şi ai naibii de mulţi, da’ oricum nu contează, că toţi arată la fel.
Marea Înghesuială avea loc în faţa unei bucăţi mari de sticlă. Ulterior am aflat din săgeţile instalate la intrările în săli că pe acolo s-ar afla La Gioconde. Zic io ca prostu’: „aia o fi la ghişeul ăla la care stă toată lumea”. Şi dau să mă uit. Mă ridic în vârful celor 180 de cm plus mărimea 42 la pantof şi încerc din răsputeri să deslusesc cine era la ghişeu. Poate e Gioconda aia de o ştiu io din Velenţa, şi poate mă serveşte pe uşa din spate. EROARE !!!! Vai de mine, e Mona Lisa. Da’ ce s-a mai îngrăşat!!! Parcă în poze arăta mai bine. Şi nu serveşte la ghişeu ci e pictată! Mda… Şi atunci de ce stă marea de gură-cască hipnotizată? Poate de la miile de blitzuri care se reflectă din geamul de protecţie. Ia să fac şi io o poză! Am facut câteva zeci ca să pot alege două. Văzându-mă aşa de pornit şi de înalt, o doamnă drăguţă, franţuzoaică, mă roagă să fac şi cu aparatul ei câteva instantanee. Nu-i spun că sunt român, şi fac. Îmi mulţumeşte după ce-i dau aparatul înapoi (nici acuma nu-i spun că-s român) şi-mi zâmbeşte ca o mamă binevoitoare. Ce oameni faini francezii ăştia!
Concluzii:
1.Păcat că la ei se stă la coadă la muzee. Să vină la noi să vadă ce aerisit şi draguţ e să te plimbi printre exponate, nederanjat de blitzuri şi forfotă.
2.Nu prea am înţeles de unde atracţia pentru anumite opere de artă. Am văzut zeci de multe alte picturi, mai puţin celebre, dar infinit mai frumoase.
3.Întregul Luvru mi s-a părut, per-ansamblu, un fel de hypermarket cultural: găseşti de toate pentru toţi şi are o mulţime de clienţi.