… zise deunazi Bogdan, al meu coleg. Primul motiv ar fi ca nu ma mai duce capu’. Il duc eu pe el de colo-colo ca un bezmetic. Am un program cel putin aiuritor de simplu. Dimineata ma trezesc, imi beau cafeaua, astept pana se trezeste Andreea, fac un dus, ma imbrac si pornesc spre birou. Odata ajuns, incep „ziua de munca” cu o tigare (chiar doua) si cu inca o cafea, dupa care ma pun sa mananc. Dupa aia urmeaza incepand cu ora 11 „stresu'”: stau cu ochii pe ceas pana la ora 5 (17:00) ca sa fiu sigur ca mai trece o zi pana la binemeritatul concediu, care va veni pe 1 septembrie. E greu, nu? Voi ce ati face sa fiti in locul meu? v-ar mai arde de scris? O alta intrebare a susnumitului coleg era: „Da’ despre excursia la Paris nu scrii nimic?” Sincer, inca nu mi s-au decantat evenimentele si nu vreu sa confuzez publicul (ala unu’) cititor cu ceva greseli geograficale; mai exact nu vreu sa bat campii si sa spun prapastii. Da’ despre excursie tot scriu io ceva, nu va las nepovestiti drajilor!
Mereu m-am intrebat de ce sunt atat de multi blogeri si de ce sunt atat de putini ziaristi, scriitori sau orice fel de alti truditori in ale scrisului? De ce unii o fac din pasiune, iar altii pentru o paine pe masa? Stiam ca romanul s-a nascut poet, dar pe masura ce trece timpul aflu ca din nastere e scriitor, jurnalist, nuvelist si prea putin poet. Problemele dezbatute in bloguri nu au catusi de putin de a face cu poezia. Si totusi de ce sunt romanii asa de mari blogeri? Sa fie un sindrom de libertate acuta scapata de sub orice control, ce a coincis in mod fericit cu raspandirea internetului pe plaiurile mioritice? Poate. Poate ca da, poate ca nu, dar asta in mod sigur! Astept raspunsuri.
Am tot stat sa ma gandesc daca merita sa scriu despre subiectul fotbal, care a cuprins Europa in vara asta. Am stat sa ma gandesc daca merita sa scriu despre eliminarea Romaniei din mult prea temuta „grupa a mortii”. Am stat si am meditat pana am vazut ca si celelalte combatante din grupa au esuat lamentabil. Dupa cum spune si Mircea Sandu in ultimele conferinte de presa, din „grupa mortii” au „murit” cam toti. Inclusiv cei ramasi in viata, adica Olanda si Italia. Din ceam mai temuta grupa de la Euro2008 a ramas praful…. sau mai degraba scorurile. Nu a vazut nimeni nimic la Franta (care a venit gata „moarta” la Euro); a vazut cate cineva putin din Italia (un portar bun si o aparare varza); a mai vazut o echipa care putea mai mult, dar care nu a vrut sau s-a temut de victorie (ghici); cei mai multi au vazut o viitoare campioana care juca superb si nimicitor. – Franta a facut ce poate face un mort – s-a miscat precum ochiu’ mortului; – Romania a plecat frumusel acasa ca o mare speranta moarta de tanara ce este; – Italia a luptat pe toate fronturile, inclusiv mediatice, ca Olanda sa bata Romania in ultimul meci; – Olanda a „luptat” cu juma’ de viteza in meciul cu Romania si probabil ca asta i-a stat in gat, fiind eliminata de o echipa a Rusiei tanara si „mult mai” superba.
Ramane intrebarea: „a fost grupa mortii sau grupa mortilor” ?
Oare de ce or fi asa de importanti batranii, de ni se sugereaza din vechime (ca sa nu zic din batrani) ca daca nu-i avem sa-i cumparam? Asta este intrebarea care ma macina de ani buni, fara sa gasesc un raspuns care sa ma satisfaca intelectual (ca dupa ultimul recensamant am constatat ca nu sunt telectual). Daca ai un batran, trebuie sa ai grija de el (uneori ca de un copil), dar spre deosebire de acesta mai si primesti critici. Instantaneu. Unul din instantaneele de care vorbesc este afirmatia destul de dura la vremea respectiva a lui Silviu Brucan, ca suntem „stupid people”, care va avea nevoie de 20 de ani ca sa inteleaga ce e democratia. „Ete na! – a fost reactia de atunci – Vine mosu’ bolsevic si ne invata pe noi ce si cum !?!” Acum …. majoritatea ne intrebam daca nu cumva o fi gresit omu’ …. in minus. Oricum, stia batranul ceva. Un alt episod, alt batran, alta furie. Ion Ratiu. La primele alegeri libere ale Romaniei de dupa „revolutie”, omul nostru, proaspat sosit din Anglia, pune pe masa o poza plina de intelesuri pentru romani: ALIMENTARE PLINE !!!; totul cu promisiunea ca asa va fi si la noi daca il vom alege, etc, etc, etc. Lumea explodeaza: „Cat de prosti ne crede asta? Ce suntem noi? Flamanzi? Ne cumpara cu poze?” si pe urma sloganul „nu ne vindeeeeem taaaaraaaaaa!!” (au dat-o altii gratis de atunci) Azi ne intrebam „oare cum era cu Ratiu presedinte?” Batran, dar stia el ceva. Cel de-al treilea si ultimul episod care imi vine in minte acum este cu un alt batran, din nefericire si el trecut la cele vesnice. Octavian Paler. In mijlocul evenimentelor din Piata Universitatii (zona libera de comunism; golaniada; etc.), domnia sa, pe atunci ambasador al Romaniei la Paris, face o afirmatie care avea sa il coste mai mult decat postul: locul din inima romanilor. „Eu sunt ambasadorul golanilor din Piata Universitatii!”. Ei bine, DA! Aceia erau oamenii care trebuiau reprezentati: oamenii de rand, intelectualii adevarati, aceia care au simtit ca o noua forma de comunism este pe cale de a se instaura. Stia batranul ca revolutiile nu se termina subit. Miscarile pe care le provoaca dureaza ani si ani.
Probabil ca acum stiu de ce avem nevoie de batrani. Probabil. Sper sa nu fie prea tarziu, dar in orice caz, am invatat sa ascult si parerea celui mai in varsta. O fi stiind batranul ce zice. Poate ca fiind mai putin exaltat de varsta, sta sa puna raul inainte. Poate e doar prudenta celui care s-a ars cu supa, poate e intelepciune veritabila. Orice ar fi, ar fi bine sa cascam putin ochii si urechile, poate o vom duce si noi mai bine. Poate.
An de an mor cîteva limbi pe suprafaţa pămîntului. Nu mă refer la organele alea tactilo-gustative situate în cavitatea bucală a fiecărei vieţuitoare (aproape), ci la limbajul acustic pe care îl folosesc oamenii în comunicarea de zi cu zi.
Nu mare mi-a fost surpriza sa aflu ca si apar mereu limbi noi. Moderne. Derivate din limbile cele mai vorbite pe Terra. Ştiam că există o limbă numită „esperanto”, cu două variante: cu rădăcini latine si cu rădăcini germanice. Ceea ce m-a „şocat” a fost să aflu ca în continuare se nasc „limbi” pe planeta asta: frangleza, engleza de baltă, messo-romana !!!
Poate va întrebaţi ce e aia messo-romana. E limba vorbită de jmkri kre este shi scrie pe net tot felu de aberaţii. Si kre are dushmani.
Partea mai „najpa” e că limbajul ăsta prinde din ce în ce mai mult la pustimea de azi, astfel încît s-a făcut o cerere (n-ar fi exclus sa vedem si o petiţie online) ca la examenele de Bacalaureat sa se admită limbajul messenger. Adică limba messo-romana tinde să prindă viată.
Orice regula este susceptibila de a avea o exceptie. Fix una, nu mai mult, altfel nu ar mai fi regula. Si asta este o regula.
Daca fiecare regula are o exceptie care o intareste, este oare posibil ca si aceasta regula sa aiba exceptia ei? Daca da, ma intreb daca nu cumva singura regula este exceptia… Deci, fiecare regula are o exceptie… iar exceptia e regula…. concluzia ar fi ca regulile sunt exceptii?
Dupa cum stim, din cele mai vechi timpuri, oamenii, au facut piramide.
Dintre cele mai cunoscute piramide ale antichitatii sunt cele egiptene. Urmeaza cele mayase.
Cele mai cunoscute in ziua de azi sunt cele facute de romani, care pe langa denumirea de piramide o mai folosesc si pe cea de TEAPA.
Da, da!! TEAPA este o forma mai alungita a piramidei. Ea a inceput sa fie cunoscuta de pe vremea lui Vlad Tepes (de ce nu l-o fi chemat Vlad Piramides ?!?). Daca pe vremea cand a inventat-o Tepes (sau Piramides) TEAPA era de lemn, acum ea are o forma virtuala, moderna, si totusi foarte materiala in buzunarele unora. Sau altora. Sau ambilor. Tuturor….
Contribuim si noi cu ceva la istoria si cultura lumii!
Deunazi se apucara guvernantii sa branduiasca tara. Campanie nationala, alea-alea, care o fi cel mai „simbolic” icon al Romaniei (?) ….. Manastire-ntr-un picior, ghici ciuperca ce-i ?!? – caini comunitari;
– munti de gunoaie;
– discursuri politice si politicianiste;
– capra vecinului;
– etc.
Uite ca avem de unde alege !!!
Frumoasa tara !…. pacat ca-i locuita !