Până acum câţiva ani, regele social media era hi5. Îl mai ţineţi minte, nu? Poate unii mai aveţi contul. Azi e rândul facebook-ului. Mâine va fi poate altceva. Who knows…?
Până una-alta, faza zilei şi totodată o culme a social media este oferită de aproape decedatul hi5:
hi5 login with…Cum s-ar zice, „vechiul zeu” se închină „noului zeu”. Nice one! Who’s your daddy !?!?!
Primesc săptămânal newsletter de la PC Fun, dar cel de azi e cel mai FUN. Limba română e opţională.
Cine doreşte nişte OCELARI? 3D…
Deci, cum spuneam, vin viermii! Mai bine spus, tu, orădeanule, eşti invitat să dai drumul monştrilor din tine, viermilor care îţi sfredelesc creierii şi care îţi chinuie talentul. Îi poţi desena pe papirusurile primite în locaţiile partenere ale campaniei, iar apoi eşti invitat să-ţi depui opera în râmo-urnele dedicate. Le vei găsi pe facebook, grupate frumos în funcţie de localul în care a fost lăsat desenul. Aici începe partea distractivă: trebuie să-ţi găseşti desenul, să te tăguieşti în el, iar apoi să îl arăţi prietenilor (mă rog, ăia de i-ai adăugat în lista de facebook) ca să-ţi dea like-uri. Câştigătorul ia statueta „Golden Worm” plus o sumă mai mult decât frumuşică de bani (fo’ 2000 de lei d’ăştia grei).
Ce e şi mai incitant, e că poţi câştiga un premiu şi mai mare! Un job de designer la agenţia de publicitate Utopium (cool, huh?), deci şi mai mulţi bani (în timp, lojic)!
Aşadar, lasă liberi viermii ce te chinuie şi câştigă odată jobul!
Zilnic întâlnim oameni cu dizabilităţi şi zilnic vedem oameni cu probleme. Sau cel puţin aşa îi catalogăm, ca fiind EI cei ce au probleme. Nu ne uităm la „bârna” din ochiul nostru. Dar ce e mai grav este că îi catalogăm pe ei, nu pe noi. Noi suntem cei infirmi, noi suntem cei bolnavi, noi suntem cei cu dizabilităţi.
Am ajuns la clipul următor citind un articol de-al lui Manafu, în care îşi explică dragostea faţă de advertising. Da, publicitatea pune într-un mod extrem de delicat multe probleme pe tapet. Probleme care sunt ale noastre şi care există zi de zi alături de noi, deşi ne prefacem că nu le vedem sau le atribuim altora. Vă rog doar să priviţi tot clipul.
Cine spune că lupta pentru supremaţie pe piaţa smartphone-urilor s-a cam încheiat? Ce dacă Apple a venit doar cu un iPhone 4S în loc de iPhone5? Ce dacă 4S e de cîteva ori mai bun decât 4? Ce dacă Samsung a preluat şefia pieţei, iar Motorola s-a aruncat cu capul înainte în urmărirea liderului?
Nokia nu a murit (doar a tăiat în carne vie) încă, iar sistemul de operare Windows Mobile 7 (aka Windowss Mango) pare a fi bunicel. Lovitura vine cu asta:
Ecranul flexibil era dezideratul producătorilor de smartphone-uri încă de la apariţia primilor competitori ai Apple. Puteam aştepta ca pe viitor să dispară chiar şi ecranele Touch, navigarea putând fi facută exclusiv prin îndoirea telefonului.
Abia aştept să văd cum se va încinge piaţa după această apariţie!
Informaţia de AICI.
Cum ar fi ca tehnologia criogeniei să cunoască o dezvoltare subită în următoarele luni şi să devină posibil să fie îngheţată o fiinţă umană şi apoi readusă la viaţă în perfectă stare? Cred că ar fi considerată o nouă minune. Şi chiar că ar fi. Un fel de călătorie în timp, dar din păcate doar în viitor. Cum ar arăta lucrurile atunci? După o călătorie în lumea IC-urilor, hai să facem o călătorie de 20 de ani în viitor alături de un magazin online, ca să vedem cam cum s-ar putea modifica tehnologia vânzărilor online.
Astăzi cumpănim mult în faţa rafturilor din magazinele de cadouri să găsim cel mai frumos cadou. Şi totuşi nu suntem siguri că ceea ce vom lua va fi pe placul cadorisitului. În varianta online, magazinul de cadouri al viitorului va fi dotat cu wishlist-uri ale userilor. Aici va interveni deja amintitul IC, pe baza căruia vom afla exact ce îşi doreşte sărbătoritul nostru: un program va trimite în „cloud” lista de obiecte pe care şi le doreşte, iar de acolo, fiecare dintre prietenii săi va putea da un search pentru a găsi magazinul care le oferă. Acelaşi program va da posibilitatea mai multora dintre prieteni să plătească parţial pentru unul dintre cadourile din listă. Magazinul va face şi personalizarea cadoului şi chiar va trimite coletul la destinaţie fără nici un fel de cost suplimentar. Ce se va putea cumpăra? „All that money can buy”! Când vorbim de o listă ce poate fi accesată doar de prieteni (oarecum asemănător modului în care astăzi doar unii dintre userii Facebook pot vedea detalii ale profilului sau fotografii), e destul de lesne de înţeles că va fi mult mai uşor să „ghiceşti” ce îşi doreşte sărbătoritul, iar dacă e vorba de un cadou mai mare costurile se vor împărţi mai uşor. Aşadar se vor putea cumpăra excursii în luna de miere pe lună, aparate de zbor individuale (ce vor lua locul automobilelor de azi), automobile de epocă (să nu vă miraţi dacă veţi putea lua atunci un Logan sau Sandero produs în 2009 ca fiind de epocă, doar au trecut 20 de ani!), opere de artă ale unor mari pictori sau sculptori renascentişti (ce va împiedica magazinul de cadouri să ia legătura direct cu casele de licitaţii?), bijuterii sau, de ce nu, proprietăţi imobiliare.
Dezvoltarea comeţului online va avea, pentru România cel puţin, doar efecte benefice: toate tranzacţiile vor putea fi monitorizate de fisc, care astfel va putea supune (sau nu) accizării unele produse şi va putea stabili provenienţa bunurilor din patrimoniul unei persoane. Simplu şi eficient, nu?
Oare le vom trăi peste 20 de ani?
Acest articol a fost scris pentru concursul SuperBlog 2011.
Nu’ş ce! De câteva zile mi-a fost devirusat blogul, dar abia se mai mişcă. Chiar şi un banal articol, cum a fost cel de ieri, e o adevărată provocare: „pică sau nu?”. Am înţeles că singura soluţie va fi aceea a reinstalării wordpress-ului, chestie care mă încălzeşte destul de puţin, având în vedere că nu prea am timp de setări şi bibilituri. Ca să nu mai pun la socoteală că nici prea tehnic nu sunt, sau altfel spus sunt „just a friendly user”…
Asta e viaţa… poate aşa mai schimb şi eu tema blogului. Idei?
Poate aşa mă mobilizez să scriu şi eu mai des (unii chicotesc şi spun că ar trebui să scriu mai bine) sau mai bine zis, încerc un alt nivel de blogging, nu doar ca hobby. Despre ce e vorba? Despre participarea la SuperBlog, un concurs găzduit de PC News, care pune la bătaie premii totale de 13000 de dolari.
M-am înscris, iar acum aştept startul. Aşadar, „la drum!”
De ceva vreme fiinţează o pagină web a unei emisiuni. Nu orice emisiune ci una destul de ascultată la vremea ei de către iubitorii muzicii. Este vorba de „Ora lui Chifiriuc”, realizată de Dumitru Chifiriuc, profesor de … educaţie fizică. Asta nu l-a împiedicat să facă o pasiune pentru muzica anilor 60-70, cei mai frumoşi ani ai muzicii rock sau anii celei mai frumoase muzici rock…
Pagina a fost realizată de etern îndrăgostitul de muzică şi de radio, Lulu Cremeneanu şi conţine (sau va conţine) înregistrările emisiunilor realizate de profesorul Chifiriuc.
Îţi mulţumesc Lulu, oriunde te-ai afla!!!
Când oamenii se plictisesc încep să aibă idei creţe. Mai creţe decât lâna oilor din dotare. Iată exemplul:
Mă întreb unde or fi acum hakerii ăia care debordau de patriotism când ne făceau albie de porci italienii. Cu francezii nu le merge?
Da, vreau tot! Şi când spun asta mă refer la tot articolul. Ca să fiu mai explicit: urmăresc o mulţime de bloguri pe Reader, ca să pot citi ori de câte ori prind „un fir” de wireless şi nu am altceva de făcut, dar… mulţi blogeri au setată opţiunea de scurtare a articolelor pentru reader, aşa că sunt obligat de cele mai multe ori să intru pe pagina cu pricina pentru a vedea varianta integrală a articolelor. Şi uite-aşa mi se adună câteva sute de articole necitite pe săptămână…
Vă rog, schimbaţi-vă setările!
Dacă răspunsul este „DA”, vă rog respectuos să-mi trimiteţi un mail la adresa de la secţiunea „contact”, iar dorinţa vă va fi îndeplinită! Simplu! nu?
Războiul Facebook vs. Google intră într-o nouă etapă: azi Facebook a activat (şi activează în continuare) serviciul de email. Cel puţin asta am observat azi dimineaţă când am fost informat de serviciul de mesaje al Facebook cum că de acum încolo pot folosi mailul xx.xx@facebook.com.
Aşteptăm veşti noi de pe frontul „Social Media”!
Mda… am făcut-o de oaie. Recunosc. M-am grăbit să-i dau o replică lui Zoso la un articol de ieri şi mi-am dat cu firma în cap. Printre sughiţuri de râs nu am mai fost atent la ultimele nume sau probabil din cauza cititului în diagonală, numele Elenei Băsescu mi-a sunat ca şi cum ar fi al Elenei Udrea (poate la asta a contribuit şi alăturarea cu un rând mai sus a
Ca un făcut, când totul părea să fie bine, m-am trezit duminică dimineaţa „fără semnal” la blog. Oricât aş fi încercat să-mi accesez pagina, nu reuşeam. Probabil aceeaşi situaţie aţi întâlnit-o şi voi (dacă nu cumva dormiţi până pe la ora 13:00). Cum nu e pentru prima oară, am început să mă lamentez că poate e timpul să schimb serverul până nu se întâmplă şi a treia oară.
Oferte de web hosting am găsit destul de multe, dar nu prea îţi vine să pui banu’ jos la orice, mai ales că am găsit şi saituri „de profil” ne-actualizate sau lăsate de izbelişte prin 1900-toamna. Ca fapt divers, mă gândeam „ce ar fi să iau şi un domeniu .eu, ca să-mi subliniez apartenenţa la Europa asta care nu ne mai vrea?” (asta dacă tot am rezervat pe lângă domeniul .ro şi pe cel .com) 😀 .
Are cineva idei? Nu de alta, dar împreună ne putem preface mai bine că gândim…
