Skip to main content

Etichetă: Retorice

După 20 de ani…

Acum 20 de ani (aproape), un pastor reformat maghiar din Timişoara reuşea să strângă în jurul său, pe lângă enoriaşi, o mulţime imensă de români. Manifestaţia şi-a schimbat destul de repede cursul, ajungând o manifestaţie anti-regim. Astăzi, UDMR, se raliază alianţei româneşti din jurul neamţului Johannis. Nu ştiu dacă impactul pentru viitor va fi

Continuă lectura

Liniştea motoarelor turate

Fiind un mare fan al automobilului, mă uit zi de zi pe net după informaţii şi istorioare despre zeul ultimului secol. Dau de o grămadă de saituri şi bloguri care mai de care „specializate” în istoria mersului pe patru roţi. „Copy-paste” e cuvântul de bază care le caracterizează pe toate cele prezente în online-ul românesc. Partea mai rea e că nici măcar copiatul nu e făcut cu cap, astfel încât povestea vitezei e trunchiată rău de tot. De multe ori ajung să îmi doresc să nu fie nici măcar un cuvânt scris, pentru că am prostul obicei de a nu lăsa nimic necitit (asta numai pe net, că de cărţi începute şi neterminate mi-e plin biroul). Şi atunci aş vrea doar să admir câteva poze ale bolizilor trecuţi, prezenţi sau viitori. Şi nu găsesc nimic să mă încânte. Asta până ce recent am dat de saitu’ ăsta, care deşi pare neterminat îmi place la nebunie.

Şi uite că am reuşit să am şi linişte.

Propunere legislativă

Tot aud zilele astea diverşi formatori de opinie care se declară atât de scârbiţi de clasa politică încât nu vor merge la vot. Asta am mai auzit-o şi la euro-parlamentare şi la alegerile parlamentare de anul trecut. La propunera lor aş veni şi eu cu o contra-propunere: dublarea impozitelor pentru cei ce nu participă la vot.
Logica e simplă: dacă nu te interesează cine câştigă sau cum, înseamnă că nu te interesează nici dacă plăteşti mai mult. Cu alte cuvinte „îţi place”. Şi dacă tot îţi place, hai să o facem cu temei!

Sunteţi de acord cu dublarea impozitului pentru cetăţenii care nu vor participa la vot?

  • Da. (58%, 7 Votes)
  • Nu. (42%, 5 Votes)
  • Nu mă interesează. (0%, 0 Votes)

Total Voters: 12

Loading ... Loading ...

Reclamele şi copiii

Stau de multe ori şi mă întreb de ce advertiserii şi mai ales copywriterii din agenţii lovesc în copii pentru a ajunge la buzunarele părinţilor. Nu le e ruşine să atace aşa pe faţă? Ca să dau un exemplu recent: cum îi explic eu fiicei mele că „Abonamentul Panteră” nu e o panteră sau „Abonamenul Delfin” nu e un delfin, iar „Abonamentul Fluture” nu e deloc un fluture. Astea toate regăsindu-se acum în oferta Orange. Ce să fac acuma cu ea dacă vrea o panteră, un delfin sau un fluture? E normal să vrea jucării cu animăluţe, că e copil! Dar cum să-i explic că nişte neni sau tanti, în încercarea lor de a fi creativi au dat-o în bară şi i-au creat speranţe false că poate cumpăra o panteră, un delfin sau un fluture de la Orange? Dar mai ales cum să-i şterg lacrimile şi să-i alung dezamăgirea că nu îi pot lua ceva ce ea vede la televizor că există? Cum am eu sufletul ăla de câine să-i refuz o bucurie? Telefon sau abonament de telefonie mobilă sigur nu-i voi lua, dar nu-mi spală Dunărea păcatele pe care le-am făcut încercând să o conving că astea nu există aşa cum şi le închipuie ea: panteră, delfin şi fluture.

Dragi creativi, fiţi mai creativi şi încercaţi ceva mai abstract. Dacă nu vă vor înţelege potenţialii clienţi, poate nu e chiar atât de rău: poate că nu îi vreţi de clienţi. Dacă nu puteţi, poate ar fi timpul pentru o reorientare profesională.

Piţipoancele

E tot mai plină lumea de ele. Sunt la tot pasul. Sunt din ce în ce mai tinere, dar toate sunt la fel.

Azi nu m-am putut abţine să fac o mică măgărie. Doo astfel de specimene, cam pe la vârsta la care io mă pregăteam să dau admitere la liceu, se plimbau precum nişte rumegătoare care vin de la păscut. Asta se întîmpla pe lângă staţia de lângă biserica Emanuel. Şi cum treceau ele aşa agale drumul (e drept că pe trecerea de pietoni, dar fooooaaarte tactios) una se opreşte şi se uită luuuung în zare după ceva (o fi fost vre-un cocalar… nu ştiu), dar în direcţia opusă celei din care veneam eu. Pe trecere. Sens unic (ca în orice sens giratoriu dealtfel). Io veneam cătinel ca să nu o calc, că deh, era pe trecere, eu urma să intru în giratoriu, iar ea dădea semne că s-ar opri (pe aceeaşi „zebră”). Încep un monolog ce suna cam aşa: „mişcă-te ca şi cum ai trăi!”, dar ea pesemne că nu m-a auzit, aşa că i-am tras un claxon scurt (aşa zice la lege, că ai voie numai ca să eviţi un eveniment). Am fost măgar, recunosc, dar ea a fost vită, pentru că la aceeaşi lege spune cum că pietonii trebuie să traverseze în pas alert. A tras o sperietură şi a grăbit pasul.

Mă întreb: când se vor sancţiona şi pietonii care fac mişto de şoferi şi traversează ampulea precum nişte vite? Că de şoferi sancţionaţi că nu au oprit la trecere am tot auzit, deşi respectivul pieton pentru care s-a aplicat „constituţia” era la mii de ani lumină. Cât de imbecili puteţi fi, dragi pietoni şi „pietoane”, ca să vă uitaţi în direcţia opusă celei din care vin maşinile pe un drum cu un evident sens unic?

Nu e prima oară când păţesc din astea, cu acelaşi gen de tipe. Ieri am mai păţit una, cu o tipă (după uniforma colegelor părea liceancă la „Aurel Lazăr”) care după ce face câţiva paşi pe trecere, se opreşte în faţa maşinii mele să-şi aştepte colegele. Şi stau ca un prost până trece vita, că legea mă obligă, iar ea ştie. Dar nu ştie şi obligaţia ei. Noroc că nu eram grăbit sau nervos, dar erau ăia din spatele meu şi mai şi arătau asta. Le-a aruncat o privire bovină, după care a aşteptat liniştită mai departe sosirea colegelor. Abia apoi s-a urnit. E oare vinovat un şofer că-şi pierde minţile când întâlneşte astfel de piţipoance? Eu nu l-aş condamna. Am fost şi eu pieton şi nu mi-am bătut joc în halul asta de cei de la volan. Chiar dacă nu ştiam regulile de circulaţie, mi s-a părut de bun simţ să grăbesc pasul, să-i las şi pe ei să treacă, că „e şi ei oameni” şi poate se grăbesc undeva sau pur şi simplu pot prinde o breşă în trafic să se strecoare.

Da, ştiu, azi am fost rău şi măgar spre deosebire de ieri, dar nu m-am putut abţine!

Retorice – Joaca de-a puterea (II)

Deci Băselu’ nu se lasă: nu-l vrea pe primarul Sibiului. Tind să cred că nu vrea nici un candidat al opoziţiei. Favorit pare a fi Lucian Croitoru (propus de PDL, evident), dar mai vedem… PNL zice deocamdată că nu-l vrea. Până acum sunt oarecum în grafic cu predicţia, adică varianta Boc a picat între timp. Dar mai avem timp de joacă, doar criza nu e aşa de mare la noi. Nu?

LE: După cum spuneam, Băselu’ se pişă pe ea de majoritate, deci avem şanse să ajungem la finalitatea pe care o prevedeam alaltăieri.