Efectul de domino

Am inceput sa ma tem. Sa imi fie frica si de umbra mea. De ce? Simplu! Din cauza CRIZEI. Tot mai multa lume da vina pe criza pentru orice si in orice conditie. A ajuns un fel de sperietoare universala. Ai o problema cu soacra – e din cauza crizei; nu te mai asculta catelul – e din cauza crizei; e rau copilul – e din cauza crizei; e prost guvernul – e din cauza crizei … Bine, asta ar fi fost prost oricum, cu sau fara criza. Cel putin cu Boc premier putem spune ca abia am dat frau liber crizei. Un guvern pitic pentru economii bugetare: e mic premierul? foarte bine! economie de material pentru costume, camasi, cravate, pantofi… Ba nu, la pantofi nu, pentru ca am inteles ca totusi inca e pe picior mare…. sau poate pe cai mari?…

Nu conteaza. Ideea e ca guvernantii habar nu au de implicatiile reale a crizei, dar s-au decis sa o agraveze prin inghetatrea tuturor cresterilor salariale in domeniul bugetar. SUPER! Asta asteptam! Dar completarea e halucinanta. Adica la urmatorii bugetari: invatamant, sanatate, functionari publici.
Boc a facut POC! Ma intreb, de ce nu se reduc salariile parlamentarilor? De ce nu se investesc bani in agricultura? Sau: de ce nu se reduc (la jumatate) salariile parlamentarilor, bani cu care s-ar putea face investitii in agricultura? Cred ca asa e mai corect. Ce am vazut in ultimele zile a intrecut limita incompetentei: taiem cresteri salariale, reducem personal, dar nu stim cu cat ajuta la bunul mers al economiei toate astea. Eterna problema romaneasca: sacrificii fara sa avem un orizont de speranta.