Maşini ieftine şi bune? Da, se poate! Chinezeşti!
Am trăit s-o văd şi p’asta! Maşinile chinezeşti care aveau siguranţa unei plase de rafie pline cu ouă (după principiul plasa n-are nimic, dar ouăle se fac praf), vor deveni încet dar sigur lideri de siguranţă rutieră. Cum? Simplu: cumpărând tehnologia de la General Motors! Şi nu oricare tehnologie ci chiar cea mai bună SAAB. Uraaaa! O să pot să-mi cumpăr SAAB ieftin şi bun. Bestial. Nu credeţi? Citiţi aici.
Cine mai poate zice că americanii-s deştepţi se înşeală amarnic. Prima dovadă au dat-o cu externalizerea în China şi Taiwan (în anii ’90) a producţiei de biciclete mountain-bike, externalizare care i-a costat poziţia de lider în domeniu. Acuma veţi vedea răsturnări de lideri pe piaţa auto! Şi încă ce răsturnări. Prostia are preţul ei.
Comments (5)
Lasă un răspuns
© aNDRIIpOPA.ro. Toate drepturile rezervate.
Proudly powered by Perpetuum Mobile.
Proudly powered by Perpetuum Mobile.
Deci vom avea acces la noul Saab, Roaab(a)
De ce ROAAB? CHIAAB! Sau SAAB on the Great Wall.
In anii 50, 60 produsele japoneze erau percepute pe piata vest-europeana si pe cea americana ca fiind ieftine si de proasta calitate. In anii 80 perceptia s-a schimbat, produsele japoneze fiind recunoscute in intreaga lume pt. calitatea foarte buna si fiabilitate. Dupa razboi, in anii 50, oameni de afacere japonezi se plimbau in voie prin fabricile americane, fiind lejer supravegheati si strangeau tot felul de informatii tehnice. Apoi japonezii au trecut printr-o etapa similara cu cea prin care trece China acum dpdv al copierii si al pirateriei. In primele stadii de dezvoltare, companiile japoneze copiau multe produse americane si europene. Talentul japonezilor pt. monozukuri (a face, a fabrica obiecte) a fost un factor important al succesului lor economic. Multe afaceri au debutat in fabrici de cartier a caror activitate se desfasura intr-o singura camera, bazandu-se pe mana de lucru ieftina si producand textile, jucarii sau produse electronice ieftine. Si apropos de masini, produsele japoneze de atunci erau ridiculizate ca fiind imitatii ieftine, multe companii au si facut greseli imense. De ex. Datsun a esuat lamentabil cu primele masini (Datsun Bluebird) vandute pe piata americana dominata de Ford Thunderbird. Apoi in anii 70 au introdus un control al calitatii total si astfel au reusit sa creasca mult calitatea prouduselor si sa schimbe perceptia asupra lor. Similitudini cu China de azi? Parca destul de multe.
Nu copiau chiar atât de mult. Să nu uităm că în domeniul sporturilor cu motor, cel puţin la cel pe două roţi, au deţinut supremaţia cu multe modele proprii mai mult decât inovative la vremea lor. În domeniul auto au fost în permanenţă egalii producătorilor europeni şi americani, cel puţin în perioada de dinaintea celui de-al doilea război mondial. Să nu uităm că şi nemţii după război au avut câteva modele cel puţin ciudate, dar care au menţinut industria în viaţă (vezi cazul BMW Isseta).
Poate că te referi la celălalt „tigru” asiatic, Coreea, unde într-adevăr s-a mers pe maşini copiate, dar ulterior modernizate până la un punct de la care se puteau lupta sau chiar erau superioare modelelor din care au derivat.
Nu, nu. E vorba despre Japonia in anii 50 – 60.