Şi şmecherii parchează, nu-i aşa? (partea a doua)

Cum era de aşteptat, mult nu a trebuit să treacă să mă lovesc de un nou caz dă jmecherie cronică. Manevra parcării ar trebui să fie studiată la şcoala de şoferi, la începutul fiecărei zile de curs. Ca să înţeleagă bouleandru’ că nu e singur pe planetă, iar spaţiile de parcare sunt mai rare ca zonele cu aer ozonat natural. Şi că parcările nu sunt moştenite generaţie în generaţie, drept pentru care nici o parcare de pe stradă nu e parcarea lu’ tat’su.

Luni, 4 ianuarie am dat peste imbecilu’ din imagine. În aceeaşi poziţie am găsit-o şi a doua zi, când i-am şi tras poza. Nu e la prima abatere, iar pentru cunoştinţa publicului şi a poliţiei, este posesorul numărului norocos BH-66-KOV. Deci: se dau doi pomi, între care se pot parca două panzere, dar pentru efect se parchează un minuscul MG cabrio. Lasă fraierii cu panzere să se mai învârtă preţ de 15 minute până mai găsesc un alt loc de parcare, asta dacă nu mai dau de câţiva „impresionişti”.