Chestiuni de prin „sănătatea” românească

Azi am avut un drum de făcut, cu autorul meu, pe la ortopedie (d’aia m-a făcut ca să-l ajut la bătrâneţe cu un pahar de apă sau, dacă nu-i e sete, să-l duc la ortopedie). Ca la orice spital/policlinică/”uatevăr” ce are legătură cât de cât cu sănătatea publică şi aici m-am lovit de câteva chestiuni:

1. Numărul de ordine, obţinut telefonic, se ridică de la „triaj”, care e la mama dracu’ fix la cea mai îndepărtată intrare. Asta în condiţiile în care dacă ai nevoie la ortopedie înseamnă că nu prea eşti cel mai sprinten fecior din sat.

2. Ortopedul te consultă, dar pentru că nu vede în interiorul articulaţiilor (din păcate specializarea „Superman” nu există nici la facultăţile de medicină de peste hotare) eşti trimis la radiografie.

3. La radiografie eşti pus în faţa unei situaţii inedite (inedite pe dracu’, sistemul în sine e inedit) şi anume ţi se spune „avem fonduri pentru filme, dar din păcate s-au schimbat recent formularele, iar noi încă nu am primit formularele noi”. Ca orice chestie inedită, costă: 40 de lei / 2 (doi) genunchi.

4. Ineditul devine sublim când primeşti filmele (de la developat, biensur) cu propriile-ţi oscioare: curge apa de pe ele ca din cascada Niagara. „Nu avem cu ce să le uscăm”. Acuma mă gândesc că dacă nu eram acolo cu taică’miu, nu ştiu cum pana mea stătea în mână cu bastonul şi cu trei filme (care nu trebuiau să se atingă între ele ca să nu se deterioreze). Ca să nu mai întreb cum stătea în picioare…

Dacă nu vă e cu supărare, vin şi io cu o rugăminte: puneţi mâna pe telefoane şi căutaţi printre cunoscuţi care au sau au avut laborator fotografic (d’ăla vechi, pentru prelucrat filme şi hârtie foto) şi poate găsiţi careva un „uscător de film” (nu ştiu dacă se numeşte aşa, dar cine a avut ştie despre ce e vorba). Nu de alta, dar cam toţi cei ce umblau prin cârje  la ortopedie întâmpinau reale probleme de a mai ţine şi filmele în mână. Hai facem un pustiu de bine şi facem rost de uscătoru’ ală şi-l facem cadou celor de la radiologie, ca să nu mai fie nevoiţi bolnavii să facă balet.