Tot aud zilele astea diverşi formatori de opinie care se declară atât de scârbiţi de clasa politică încât nu vor merge la vot. Asta am mai auzit-o şi la euro-parlamentare şi la alegerile parlamentare de anul trecut. La propunera lor aş veni şi eu cu o contra-propunere: dublarea impozitelor pentru cei ce nu participă la vot.
Logica e simplă: dacă nu te interesează cine câştigă sau cum, înseamnă că nu te interesează nici dacă plăteşti mai mult. Cu alte cuvinte „îţi place”. Şi dacă tot îţi place, hai să o facem cu temei!
Sunteţi de acord cu dublarea impozitului pentru cetăţenii care nu vor participa la vot?
Odată cu protestul bloggerilor români, numit „Nu fă nimic” mi-am aminti de un pasaj al lui Traian Ungureanu. E drept că s-ar potrivi mai degrabă la campania „Noi vrem respect”, dar … nu mă alătur grupurilor media, prefer o iniţiativă puţin mai independentă.
„Dacă nimic nu va opri alunecarea statului sub control oligarhic şi dacă nimic nu va pune capăt degenerării sociale ce va urma, ciclul istoric început în 1989 se va încheia cu un eşec greu de depăşit. Tentative de desprindere din posteritatea comunistă se va încheia cu o prelungire mascată a viciilor structurale ale vieţii în servitute. România va fi renovată comercial, dar nu se va moderniza şi nu va fi animată de un suflu colectiv solidar. Aşa cum s-au obişnuit, românii vor distila, în continuare, pesimismul în sub-produsele sale etilice tradiţionale: suspiciune, refuz de colaborare, vânătoare de privilegii rapide. Această deplasare spre dezangajare şi anarhie obştească e o ameninţare reală, dar nu inevitabilă. Important e ca lumea românească să se împlinească în interiorul graniţelor şi nu în afara lor, acolo unde câteva milioane de emigranţi se pliază şi se manifestă productiv sub tutela unor modele de viaţă incomparabil mai corecte. Dar asta depinde într-o măsură covârşitoare de o iluminare a clasei politice pe care, cel puţin astăzi, o putem presupune greu. Dacă breşa creată de experimentul Băsescu nu va fi astupată, fereastra spre dezvoltare va rămâne deschisă pentru un timp. Nu mult, dar suficient pentru o mutaţie. Dacă nu, fereastra va da direct spre grădinile demult ofilite ale regresiei.”
Deci Băselu’ nu se lasă: nu-l vrea pe primarul Sibiului. Tind să cred că nu vrea nici un candidat al opoziţiei. Favorit pare a fi Lucian Croitoru (propus de PDL, evident), dar mai vedem… PNL zice deocamdată că nu-l vrea. Până acum sunt oarecum în grafic cu predicţia, adică varianta Boc a picat între timp. Dar mai avem timp de joacă, doar criza nu e aşa de mare la noi. Nu?
Punem un pariu? Io zic aşa: Băselu’ numeşte ca prim-ministru pe acelaşi domn cioc-Boc. Parlamentul refuză. Băselu’ insistă. Parlamentul, la fel. Rezultă ALEGERI ANTICIPATE.
Am senzaţia că Băselu’ merge la jocul de totul sau nimic. Pariu?
Loading ...