Vad ca sunt din ce in ce mai multi cei care incep sa se indoiasca de existenta crizei in Romania (mai putin Baselu’ care probail din cauza privirii lui piezise o vede mai mare decat este). AlterEgo face o si mai buna descriere a situatiei decat cum faceam eu acum cateva luni. E drept ca acum sunt mai multe informatii in piata. Cititi articolul aici.
Cât de stupizi și birocrați putem fi noi românii? Extrem! Maxim! Nu ne putem închipui nici măcar noi. Odată cu mult-iubita taxă forfetară, multe firme au decis să-și suspende activitatea. Până aici nimic anormal, nimeni nu vrea să plătească taxe aiurea, dacă tot nu beneficiază de pe urma lor. Partea mai interesantă e că se cer o tonă de documente: – hotărâre a AGA/asociat unic (asta cu asociatu’ unic e patent românesc și contradicție totodată, cum naiba să te asociezi tu cu tine însuți? Țin minte că practicienii dreptului civil și comercial propuneau denumirea de societar unic); – formular de cerere completare mențiuni în Registrul Comerțului. Buuuun! Să zicem că până aici e normal. Urmează aberația: ULTIMUL CERTIFICAT CONSTATATOR (?!?!?) Adică să constați că ce și pentru ce? Ultimul meu certificat constatator are câțiva ani vechime, iar astfel de documente sunt valabile 10-15 zile. Nu prea înțeleg PENTRU CE-I TREBUIE REGISTRULUI COMERȚULUI CERTIFICAT CONSTATATOR PE CARE TOT EL ÎL/L-A EMIS!!!! Ca să vadă ce? Că firma există? Păi nu e înregistrată în Registru? Nu tot acolo se ține Registrul? Nu tot acolo va fi notificată suspendarea? Adică „adu tu certificat constatator că noi te avem înregistrat ca firmă, ca să te putem trece cu mențiunea că ai activitatea suspendată”. BESTIAL!!! Și pentru toate astea mai și plătești!
Am citit ca Donald Trump a dat-o cu oistea in gard cu una din multele lui firme. Pana aici nimic neobisnuit. Neobisnuit este ca omul de fier, atoatestiutorul si a toti angajatoru’ zice acum ca nu are nici o legatura cu respectivul cazino. Daca nu credeti, cititi aici.
Tot citind si ras-citind despre „criza mondiala” am dat peste o pagina destul de interesanta, in care sunt prezentate fel de fel de interviuri si pareri ale unor diversi manageri de IMM-uri.
Am speranta ca aceste citate sunt reale si nu inventate, dar citindu-le am senzatia ca si aud vocile celor care povestesc. Si parca aud o furie oarba in glasul multora, dar si mult adevar – in mod special unul care spune despre dezinteresul bancilor straine fata de mediul de afaceri romanesc. Cititi aici.
Am regasit in text si o parere despre lege si arbitrariul aplicarii ei in Romania. Asta cred ca e cel mai mare adevar post-revolutionar: in Romania nu trebuie sa-ti fie frica de lege ci de cei care o aplica. De ce? Pentru ca o modeleaza asa cum doresc ei, iar la multitudinea de legi care se calca pe picioare, nu ai cum sa nu incalci vre-o prevedere legala respectand o alta.
Am inceput sa ma tem. Sa imi fie frica si de umbra mea. De ce? Simplu! Din cauza CRIZEI. Tot mai multa lume da vina pe criza pentru orice si in orice conditie. A ajuns un fel de sperietoare universala. Ai o problema cu soacra – e din cauza crizei; nu te mai asculta catelul – e din cauza crizei; e rau copilul – e din cauza crizei; e prost guvernul – e din cauza crizei … Bine, asta ar fi fost prost oricum, cu sau fara criza. Cel putin cu Boc premier putem spune ca abia am dat frau liber crizei. Un guvern pitic pentru economii bugetare: e mic premierul? foarte bine! economie de material pentru costume, camasi, cravate, pantofi… Ba nu, la pantofi nu, pentru ca am inteles ca totusi inca e pe picior mare…. sau poate pe cai mari?…
Nu am fost adeptul teoriei conspiratiei, cel putin in ultimii 10 ani, dar incep sa cred ca scaderile de rating ale S&P, fac parte dintr-un program cu bataie pe termen lung, in care nu se urmareste decat retragerea in degringolada a investitiilor straine si indreptarea lor spre alte piete. Adica intr-un cuvant, o mare conspiratie. Teama-mi-e ca acesta miscare sa nu fie concertata de dealerii care au pierdut in incercarea de destabilizare a leului, iar acum fac front comun ca sa-si scoata parleala in mod perfect organizat si regizat.
Am urmărit până acum cu mare interes evoluţia crizei mondiale. Că a fost bancară, că a fost financiară, a petrolului sau mai ştiu eu care, tot într-o criză o ţinem de căteva luni. Ideea unanimă e că ce a început prost se va termina şi mai prost, aşa cum bine observa Murphy, autorul celebrelor legi care-i poartă numele. Sintetizând ceea ce spun toţi analiştii, am ajuns la o concluzie neaoş românească: „Sari în sus ca pipirigu’, cazi în jos ca beteşigu'” – cam aşa şi preţurile imobiliare, petrol şi alte alea.