Am fost azi la ora 16:00 la sala mare a Primăriei, pentru cartea lansată de chiar autorul ei, Daniel Dăianu, intitulată „Capitalismul încotro”

După titlu ai spune că omul nu are o coloratură politică, ci mai degrabă neutră. Ei bine, dl Dăianu este liberal, deci, teoretic, un susţinător al capitalismului pur. Ei bine, nu e aşa. Din cele câteva cuvinte adresate audienţei am desprins că domnia sa este adept al liberalismului „cu anumite limite” sau cum a mai spus: reglementat.

Dl Dăianu a subliniat un fapt ştiut deja: „criza era previzibilă şi a şi fost prevazută cu mult timp înainte”. Ce a mai subliniat a fost că vocile care anunţau o iminentă criză au fost înnăbuşite, făcând loc celor elogioase la adresa intervenţiei minimaliste a statului (oare Patriciu a auzit?). Cu toate acestea criza „nu este un eşec al capitalismului, la fel de mare ca eşecul trăit al comunismului”.

Ceea ce trăim „nu este o criză ciclică, normală în viaţa economică, ce se poate rezolva prin politici monetare”. Cu alte cuvinte criza actuală este de altă natură şi poate avea urmări nebănuite, pentru simplul fapt că măsurile cu care erau obişnuiţi economiştii nu au efect, la fel cum gripa aviară nu are acelaşi tratament cu gripa comună. O soluţie sugerată este aceea a economisirii, „dar noi, europenii şi americanii, nu avem deprinderea economisirii, noi suntem consumişti”. Probabil asta stă la baza relativei stabilităţi din zona orientului îndepărtat.

Dar cum s-a ajuns aici? Cel puţin asta e întrebarea care m-a împins pe mine spre această lansare. „Politicul a intervenit pentru dereglementarea pieţelor, şi nu în mod dezinteresat”, a fost afirmaţia care mi-a dat apă la moară. Ştiam că piţele de capital au inventat derivatele care au umflat artificial economia americana şi mai apoi cea mondială. Eu înţeleg că tot acel tip consumist a fost la baza inflamării economice ce a cuprins lumea. Dacă nu era el, pieţele nu se dezvoltau deşănţat, marketingul nu atingea noi culmi ale manipulării voinţei consumatorului… etc, etc, etc. Atunci nici creditul de consum nu ar fi luat o asemenea amploare (şi implicit nici piaţa ipotecară nu se poticnea aşa cum am vazut acum 2 ani că s-a întâmplat în USA). Creditul şi ipoteca nu erau o constantă ci o excepţie şi nu ar fi căzut în prăpastie la braţ. Dar asta e părerea mea.

Mai spunea domnia sa că nu ne mai putem aştepta la creşteri peste 6-7% în viitor. Clar! Fără creditare nu ne mai putem aştepta la creştere economică de nici un fel, cel puţin noi, românii. Una din concluzii fiind că „România ar avea nevoie de 10-15 ani de linişte pentru a construi material dar şi uman”. Asta e şi mai clar! Uman suntem pe nicăieri, nu în afara Europei ci în afara epocii moderne, undeva prin Evul Mediu.

Mi-am lămurit câteva din nedumeririle legate de criză. Astfel pot spune cu tărie ca noi suntem doar o victimă în acest şir de evenimente, la fel ca şi celelalte state aflate în dezvoltare. Voi reveni cu impresii pe această temă după ce voi citi cartea.

În sală au fost prezenţi mai mult angajaţi ai Primăriei sau oameni din staff-ul primarului (e bine să te vadă şeful că stai peste program), dintre care cred că cei mai mulţi au înţeles doar partea cu reducerile din sectorul bugetar, pentru corelarea cheltuielilor bugetare cu veniturile în scădere (asta ar însemna că buzunarele trebuiesc umplute rapid, până mai au loc de muncă). Prea puţini specialişti prezenţi. Probabil erau ocupaţi să repună economia pe picioare sau făceau alte lucruri mai bune, de exemplu se uitau la telenovela preferată. Întrebări puţine, presă şi mai puţină.