Mă gândeam aşa… ca exerciţiu de imaginaţie (sau de PR):
Dacă tot se schimbă gazonul pe National Arena, de ce nu ar face cineva un pustiu de bine să-i deconteze lu’ Jiji cheltuielile, ca să nu mai aud condiţionări de genu’ „eu plătesc, eu o să încasez banii din biletele meciurilor viitoare”.
Se aude la RCS-RDS? (Bogdan, ia aminte şi dă-i pontul lui Teszary) Poate se va numi Digi Arena.
E doar o idee…
Impresia generală este că a avea un loc de muncă bine plătit sau a fi bine văzut de superiori, este fericirea supremă a multora dintre corporatişti sau dintre simpli angajaţi. Iată că nu e aşa!
Tu eşti mulţumit cu locul tău de muncă?
„Dacă tot avem stadion nou, hai să schimbăm şi imnul!” şi-a zis Mircea (Naşu’) Sandu. Zis şi făcut! Marcel Pavel, cel însărcinat cu vocea la eveniment, s-a conformat. Acu’ a luat amendă. Şi el şi FRF. Şi pe bună dreptate: unde-i lege nu-i tocmeală. Mai ales că e vorba de simboluri naţionale…
Theo (da, cel cu theoriile) a venit şi el cu nişte propuneri de imn, dacă tot e aşa… la liber… Cum el e puţin pudic, o să vă rog să lăsaţi propunerile voastre aici pe blog.
Mă îndoiesc că ar fi mulţi cei ce nu au văzut meciul de aseară dintre România şi Franţa. Dacă nu v-aţi dumirit încă, a fost vorba de fotbal şi nu de cross, deşi puteaţi fi lesne induşi în eroare de gazon smocurile muşuroaiele de pe teren. Anyway… toată lumea plânge acum că am ratat încă o calificare la un turneu final. După părerea mea, calificare e ratată de multă vreme şi pentru multă vreme de aici încolo. Să detaliez:
N-avem! Mai simplu de atât nu cred că poate fi sintetizat. Generaţiile de aur, argint, platină, titan şi mai ştiu eu ce metale preţioase nu mai sunt, iar din urmă nu vine nimic. Cauzele ar fi multe, dar principala este lipsa centrelor de copii şi juniori. Şcolile şi academiile de fotbal sunt prea puţine şi prea legate de posibilităţile financiare a personalităţilor fotbalistice care le-au înfiinţat şi le patronează (vezi cazurile Hagi şi Gică Popescu). Unde mai pui că la puţinele centre existente pe lângă cluburi, promovarea valorilor se face cu plasa sau cu plicul. Că „tre’ să mâncă şi gura lor ceva”…
Faptul că au apărut trei jucă tori noi care „au confirmat” nu mă încălzeşte şi nu îmi dă încredere deloc, având în vedere adversarul slab (Luxemburg) sau imposibilitatea de a juca ceva din cauza terenului (Franţa). Confirmările ar putea veni de-abia mai încolo, cînd se va juca cu adversari valoroşi, care vor şi putea să-şi pună în valoare calităţile pe un teren de joc, nu pe un teren desprins din filmele cu bombardamente.
Jalnic! Vizibil cu ochiul liber. Adică nu mi se pare normal ca jucătorii să fie extenuaţi după câteva săptămâni în care au de jucat două meciuri pe săptămână. La urma urmei în fişa postului de fotbalist scrie negru pe alb şi cu caractere bolduite „alergare 90 de minute plus prelungiri, dacă este cazul”. Practic pentru asta se pregătesc o viaţă şi pentru asta câştigă mult peste cât câştigă un muncitor cu sapa, care are de muncă 12 ore pe zi. O să spuneţi că are carieră scurtă şi se expune accidentărilor, d’aia e câştigul pe măsură. Vă contrazic şi vă rog să întrebaţi un muncitor la salubritate (care lucrează în condiţii muuuult mai periculoase) sau chiar un miner (mina nu e cel mai sigur loc de muncă) cam în cât timp câştigă aceiaşi bani pe care îi ia cel mai prost plătit jucător de la Dinamo pe an.
Capac, vine şi decizia „oamenilor de fotbal” care desfiinţează campionatul de tineret-rezerve la nivelul Ligii I. Decizia are vechime de câţiva ani, exact bine cât să culegem acum roadele.
Sunt puţine, prea puţine chiar şi pentru anemicul campionat românesc. Naţional Arena şi cele câteva stadioane aflate în construcţie sunt doar nişte floricele pricăjite în deşertul sportiv numit România. Oricum lucrurile oricât ar fi de bune, tot româneşte sunt făcute (vezi cazul gazonului de aseară de la meci sau problemele de autorizaţie de la Cluj Arena). Ca o paranteză, dacă aseară, după „doar o lună” de la montarea gazonului, era impracticabil (sau cum spun jurnaliştii francezi – „câmp de cartofi”), cum ar fi fost acu’ o lună la anulatul meci cu Argentina? Oare nu cumva ştia federaţia argentiniană ceva şi nu a vrut să fie acuzată de cluburi că nenoroceşte jucători de zeci de milioane de euro pentru un moft de câteva sute de mii?
Praştie! Achiziţii făcute după ureche, transferuri făcute la nervi, antrenori schimbaţi la apelul de seară. „Oameni de fotbal” ahtiaţi doar după propria imagine (în culori cât mai pastelate), deşi ei ca oameni sunt destul de pestriţi şi cu un trecut mai mult decât pătat. Profesionalism ZERO sau chiar sub această valoare.
Sumbru. Şi nu e vorba de viitorul imediat ci de cel îndepărtat şi foarte îndepărtat. Faptul că se construiesc câteva stadioane nu rezolvă problemele de fond, ci nu fac decât să pună un ambalaj frumos unei mizerii, cam în modul în care o face un coş de gunoi făcut de un artist plastic: frumos afară, dar în interior tot resturi găsim…
Mulţi comentează că a lipsit Mutu. Doar că o echipă nu o faci cu unul, doi sau trei jucători, ci cu unsprezece, plus rezerve, iar dacă nu ai de unde să-i iei, îţi rămâne soluţia naturalizării. Dar de unde? Au şi africanii mândria lor!
Aflat la prima ediţie (sper), proiectul #OradeaNoastră a fost foarte bine primit de blogosfera orădeană. Mulţi au fost surprinşi să afle că de fapt nu ştiu mai nimic despre istoria oraşului (vorbesc la persoana a doua, pentru că din nefericire nu am putut participa personal, decât prin ochii şi descrierile celor ce au fost).
Turul a cuprins câteva dintre clădirile istorice emblematice ale oraşului, pe lângă care deseori trecem nepăsători sau cel mult uşor miraţi că mai stau în picioare, fără să ştim absolut nimic despre trecutul lor şi despre istoria ce o cunosc zidurile tăcute. Pentru savoare, ghidul a fost unul amator dar foarte mare iubitor de istorie locală (deşi a fost o EA, termenul este tot „ghid”). Pe tot parcursul zilei, unii dintre participanţi trimiteau twitt-uri cu hastag-ul #OradeaNoastra. Orădeanul a pus şi o fotografie de grup cu participanţii.
Hai să vedem cum şi-au redescoperit oraşul:
Cristi Ursuţ
Ioana Ştef
Orădeanul Laurenţiu
Dani-Hellgaming
Dan-Marius
Ciprian TheFUA (ultimul pe listă, cu voia dumneavoastră, dar nu cel de pe urmă)
(Later edit: au mai scris Bogdan Pater şi Designerul)
De la acelaşi TheFUA vine şi filmul care urmează, ce prezintă succint cîteva dintre locaţiile vizitate:
Este că Oradea e cel mai frumos oraş din România? Dacă nu sunteţi de acord, atunci haideţi să îl facem să fie!
Dacă mai aveţi nevoie de câteva informaţii despre istoria oraşului le puteţi găsi pe OradeaMea.com. Enjoy!
Sper doar că acest tur va deveni un obicei. Şi mai sper că la următoarele să pot participa…
Din toate ştirile văicăreţe în care se plânge soarta „unei întregi generaţii” de elevi picaţi la BAC, răzbate una care parcă are darul de a aduce puţină lumină pe feţele noastre (pe a mea în mod sigur): Adrian Mutu oferă un premiu elevului care primeşte cea mai mare notă din această sesiune de toamnă de BACALAUREAT! Cum care Mutu? Ăla cu cocaina! Ăla cu beuturica în cantonament! Ăla care bate chelneri albanezi!
Bun! Aţi realizat despre cine e vorba. Deşi pare ridicol, ACEL Adi Mutu promite că va premia, după cum spuneam… Spun că pare ridicol, tocmai pentru că el nu poate fi chiar cel mai bun exemplu de urmat pentru tineretu’ studios, dar… Iată că se poate! Şi mai mult decât atât, găsesc gestul lui mai mult decât lăudabil şi mă întreb: oare câţi dintre românii care şi-au făcut un rost p’afară, dar cărora le e ruşine că sunt români (unul din motive putând fi şi rezultatele astea dezastruoase la BAC) ar fi în stare să facă un asemenea gest? Oare nu destul s-au plâns cei ce au plecat prin „ţări mai calde” că „în România nu reuşeşti nimic dacă te bazezi pe propriile merite”? Atunci de ce nu ar stimula în felul ăsta meritocraţia atunci când ea apare? Unii ar mai face un exerciţiu de imagine cu ocazia asta… Întreb şi eu, nu dau cu parul!
Până una-alta, bravissimo Adi Mutu!
Că tot vine sfârşitul de săptămână, scot de la naftalină un articol pe care îl scrisesem luni (la nervi), cu modificările şi cenzurile cuvenite după ce am numărat de câteva ori până la 1000 şi înapoi.
Sfârşitul de săptămână ar trebui să fie relaxant şi liniştit, ca o recompensă după o săptămână de alergături şi agitaţie. Week-end-ul trecut, până la un punct, a fost. Punctul acela s-a întâmplat să fie duminică diiiiis de dimineaţă. Mai exact pe la ora 5:30, când un taximetrist imbecil opreşte în faţa geamului de la dormitor, care din motive de căldură excesivă era laaaaarg deschis. Drept pentru care am auzit de câteva ori toată gama de cărnuri şi acţiuni erotice pe care le scotea individul pe post de interjecţii, împreună cu tovarăşul său de discuţie. Logic, totul se făcea la un nivel sonor demn de o conversaţie într-un mediu înalt poluat fonic, gen circuit de Formula1.
Rezist eu cît rezist, dar într-un final mă trezesc şi fac ce orice om normal ar face: scot capul pe geam şi ÎI ROG pe vorbăreţi să se mute o idee mai încolo, unde nu am geam şi implicit nu sunt deranjat de nivelul sonor al discuţiilor, mai ales că e ora 5. „E şase!” mi-a replicat imberbul vizitiu motorizat, aruncându-mi cuvintele ca un fel de ocară peste umăr, fără măcar să se uite înspre mine. „Poate vrei să dau la maxim staţia” a continuat în acelaşi stil. După ce rezistasem eroic aproape 45 de minute (abia atunci am văzut că într-adevăr trecuse ora 6), replica boului m-a făcut să-mi ies instant din fire şi să-i răspund şi eu obraznic: „Al cui eşti tu, că şmecher te-a făcut?”
Din acel moment, birjarul din el s-a dezlănţuit, fără să mi se adreseze direct, dar ridicând tonul discuţiei şi mai tare, ca să „îmi arate el” că nu am ce să-i fac. Printre altele auzeam cum sunt un nesimţit că nu las oamenii în pace să discute în voie, că e libertate şi face ce vrea şi multe alte chestii minunate augumentate din plin cu epitete şi organe lesne de ghicit, dovedind încă odată (dacă mai era cazul) că astea erau cuvintele de bază ale vocabularului său.
După încă 5 minute de parlamentări cu interlocutorul său, se urcă în maşină şi urlă să-l aud din partea cealaltă a oraşului: „Sunaţi la 112 şi spuneţi că City 138 cu numărul BH 49 BGM!” Toate astea se întâmplau în timp ce îşi „încălzea” motorul turându-l la maxim. Am ieşit pe balcon şi l-am anunţat că mi-am notat, iar ca bonus am reţinut şi bulina – 404 – aşa, ca fapt divers, ca să fiu sigur pe cine reclam, iar dacă se va trezi fără ea să nu se minuneze prea tare. A plecat în trombă, cu scârţâit de roţi şi motor turat (bietu’ motor cred că mai avea puţin şi scuipa pistoanele prin capotă), că deh! el are ultimul cuvânt.
De ce am scris despre incident? Păi… dacă veţi auzi la ştiri zilele astea că „în Oradea, pe strada Fagurelui, un taximetrist a fost nenorocit în bătaie de un dement” să ştiţi că eu am fost. Pe de altă parte, poate cineva de la Poliţie sau Primărie citeşte, poate îi face un pustiu de bine imbecilului şi îl lasă pieton şi fără bulina de taxi.
Deci atenţie la mine: City 138, cu bulina 404!
Cel puţin asta susţin cercetătorii francezi care au descoperit la 350 de metri de intrare într-o peşteră din localitatea bihoreană Coliboaia, câteva picturi rupestre. Şi mai susţin că au cam 30000 de ani.
În ele sunt reprezentate mai multe animale: rinoceri, bizoni, cai şi feline, iar specialiştii care le-au analizat bănuiesc că locul respectiv (…….) era folosit pentru ritualuri de vânătoare.
Între timp rinocerii şi bizonii s-au mutat pe şosele, iar oamenii, odată ce au terminat cu ritualurile de vânătoare, au încins grătarele la gura peşterii.
A mai scris şi TheFua.
Later edit: şi Dan-Marius. Cu cîteva ore mai repede…
Azi am avut un drum de făcut, cu autorul meu, pe la ortopedie (d’aia m-a făcut ca să-l ajut la bătrâneţe cu un pahar de apă sau, dacă nu-i e sete, să-l duc la ortopedie). Ca la orice spital/policlinică/”uatevăr” ce are legătură cât de cât cu sănătatea publică şi aici m-am lovit de câteva chestiuni:
1. Numărul de ordine, obţinut telefonic, se ridică de la „triaj”, care e la mama dracu’ fix la cea mai îndepărtată intrare. Asta în condiţiile în care dacă ai nevoie la ortopedie înseamnă că nu prea eşti cel mai sprinten fecior din sat.
2. Ortopedul te consultă, dar pentru că nu vede în interiorul articulaţiilor (din păcate specializarea „Superman” nu există nici la facultăţile de medicină de peste hotare) eşti trimis la radiografie.
3. La radiografie eşti pus în faţa unei situaţii inedite (inedite pe dracu’, sistemul în sine e inedit) şi anume ţi se spune „avem fonduri pentru filme, dar din păcate s-au schimbat recent formularele, iar noi încă nu am primit formularele noi”. Ca orice chestie inedită, costă: 40 de lei / 2 (doi) genunchi.
4. Ineditul devine sublim când primeşti filmele (de la developat, biensur) cu propriile-ţi oscioare: curge apa de pe ele ca din cascada Niagara. „Nu avem cu ce să le uscăm”. Acuma mă gândesc că dacă nu eram acolo cu taică’miu, nu ştiu cum pana mea stătea în mână cu bastonul şi cu trei filme (care nu trebuiau să se atingă între ele ca să nu se deterioreze). Ca să nu mai întreb cum stătea în picioare…
Dacă nu vă e cu supărare, vin şi io cu o rugăminte: puneţi mâna pe telefoane şi căutaţi printre cunoscuţi care au sau au avut laborator fotografic (d’ăla vechi, pentru prelucrat filme şi hârtie foto) şi poate găsiţi careva un „uscător de film” (nu ştiu dacă se numeşte aşa, dar cine a avut ştie despre ce e vorba). Nu de alta, dar cam toţi cei ce umblau prin cârje la ortopedie întâmpinau reale probleme de a mai ţine şi filmele în mână. Hai facem un pustiu de bine şi facem rost de uscătoru’ ală şi-l facem cadou celor de la radiologie, ca să nu mai fie nevoiţi bolnavii să facă balet.
Multă lume a început să facă scandal odată cu schimbarea Codului Muncii de la noi: că angajaţii nu vor avea protecţie în faţa angajatorilor, că se încalcă dreptul la un loc de muncă sigur, etc, etc, etc. Mulţi au fost cei care o tăiau scurt „măcar aşa vă veţi face treaba mai bine”. Pe urmă au început să apară „raportările pozitive” de la Ministerul muncii, cum că „s-au încheiat în ultimele luni (după adoptarea Codului) sute de mii de contracte de muncă”. Frumos! Dar nu spune nimeni ce fel de contracte! Vă spun eu: temporare! Abia pe la mijlocul toamnei se va vedea dezastrul de pe piaţa muncii, când respectivele contracte se vor termina.
Până atunci încep să apară abuzurile. Uite de exemplu ce a descoperit Piticu’. Şi ăsta e doar începutul. Oricum angajaţii nu vor mai avea prea mult curaj să caşte gura pentru drepturile lor, pentru că vor zbura în stradă în secunda doi, fără prea multe explicaţii, deoarece legea le permite patronilor. Pentru că sindicatele sunt cvasiinexistente sau se ocupă de alte chestii mai avantajoase (a se citi profitabile), cum ar fi încasarea cotizaţiilor şi participarea la şedinţele consiliilor de administraţie. Sindicaliştii să mai aştepte!
Românii din Spania simt deja pe pielea lor modificarea legii privind angajaţii străini şi nu le place, doar că ei ştiu că există cineva care să se ocupe de cazurile lor. Cu mai mult sau mai puţin succes, dar se ocupă.
În orice ţară în curs de dezvoltare, în care clasa de mijloc încă nu s-a aşezat temeinic, vor apărea abuzuri faţă de angajaţi atâta vreme cât legea va fi laxă. Nu spun că trebuie apărat orice angajat şi cu orice preţ, dar nici lăsat de izbelişte în faţa unora dintre angajatori care văd doar banul, iar pentru el calcă orice drept în picioare.
Aşadar ne pregătim de o nouă epocă a sclavagismului?
După cum spuneam, din 30 august (adică de azi) şi până pe 4 septembrie, începe seria „documentarelor pe Corso„, la terasa Lactobar Retro Bistro. Este vorba despre 10 filme documentare (câte două pe seară, începând cu ora 21:00) premiate la festivaluri europene de profil. Condiţia pentru a „gusta” respectivele documentare este consumaţie de minim 50 de lei la Lactobar.
Dar… săptămâna mai are evenimente de acelaşi gen, este vorba despre BuSho International Short Film Festival Oradea aflat la cea de-a şaptea ediţie, dar şi de Caravana Filmelor TIFF la Oradea!
Iată desfăşurarea evenimentelor şi filmele ce ne vor delecta toată săptămâna:
Bee Moldovan/ Albinele moldoveneşti
Regie: Valeriu Şova, Sergiu Cumatrenco
Moldova, 2010, 57 min.
O familie de albine din Republica Moldova lucrează peste hotarele ţării, la fel ca personajele acestui film, care au pornit în căutarea nectarului la Paris…On the road / Pe drum
Regie: Maciej Adamek
Polonia, 2005, 30 min.
Regizorul surprinde călătoria unui cumplu de vagabonzi, Josef şi Basia, în căutarea unui cămin. Totodată, filmul relevă lumea lor interioară, visele şi speranţele într-o viaţă mai bună.Going for Green: Britain’s 2012 Dream
Documentar comisionat de Foreign and Commonwealth Office al Regatului Marii Britanii
Marea Britanie, 2011, 52 min.
Documentarul tratează subiectul construcţiei Parcului Olimpic din Londra pe baza principiilor de protejare a mediului şi de conservare a resurselor, combinând inovaţia şi creativitatea constructorilor britanici cu proiectul care vizează crearea unui parc de ultimă generaţie.Journey of a Red fridge / Calatoria unui frigider rosu
Regie: Lucian Muntean, Nataša Stanković
Serbia, 2007, 52 min.
Călătoria unui frigider roşu spune extraordinara povestea unui baiat din Nepal care e nevoit să lucreze pentru a-şi plăti studiile. Hari Rai are 17 ani şi de 3 ani este hamal. El cară diverse lucruri de la o destinaţia la alta. Ultima sa muncă este de a căra un frigider roşu din vârful muntelui până în cel mai apropiat oraş. Regizorul îl însoţeşte pe Hari Rai în această călătorie descoperind viaţa acestuia, gândurile şi speranţele lui, precum şi peisajele fascinate ale munţilor Himalaya.Beats of Freedom
Regie: Leszek Gnoinski, Wojciech Slota
Polonia, 2010, 75 min.
Beats of Freedom este o incursiune în istoria muzicii rock din Polonia, din perioada comunistă. Când toate aspectele vieţii erau controlate de regim, muzica rock devine un simbol al libertăţii. Filmul include imagini de la festivalul de la Jarocin, unicul din întregul bloc comunist, istoriile diverşilor muzicieni polonezi din acea perioadă si, cel mai important, muzica lor.The Circle – A Portrait of a Demonstration / Cercul-portretul unei demonstraţii
Regie: Tereza Reichova
Cehia, 2009, 62 min.
17 noiembrie 2008, Litvinov, Republica Ceha. Demonstraţia Partidului Muncitorilor este urmată de o antidemonstraţie a populaţiei de etnie romă. În cele din urma, localnicii se alătură demonstranţilor de dreapta împotriva romilor. Regizoarea invită participanţii părţilor implicate să confrunte declaraţiile cu imaginile filmate, în speranţa clarificării adevărului.Über Wasser / Despre apă
Regie: Udo Maurer
Austria, 2007, 82 min.
Fără ea nu există viață. Iar dacă e prea multă, produce catastrofe. Este vorba despre apă. Filmul regizorului austriac Udo Maurer explorează, într-o manieră artistică și captivantă, importanța existențială a apei, în secolul XXI, pentru locuitorii din Nairobi, Kazakhstan și Bangladeș. Filmul cucerește prin imagini deosebite, coloana sonoră singulară și mesaj.I am a Monument to Myself / Sunt monumentul meu
Regie: Dmytro Tiazhlov
Ucraina, 2009, 58 min.
Personajul acestui film, Evgeny Hvatov, are o pasiune ciudată şi o misiune socială importantă. Din copilărie, Hvatov a fost fascinat de cimitire, iar ca adult a construit mai mult de 100 de monumente. Regizorul urmăreşte felul cum Hvatov ridică monumente soldaţilor germani ucişi în lupte, ca un semn al reconcilierii şi memorării istoriei.Inokinya / Călugăriţa
Regie: Galina Adamovich
Belarus, 2010, 56 min.
Irina Denisova este una din personalităţile scenei muzicale din Minsk. După o serie de evenimente tragice, Irina îşi găseşte sensul vieţii în mănăstire, alături de Dumnezeu, devenind călugăriţă. Filmul surprinde noua viaţă a Irinei, trăirile ei, dar şi unica pasiune rămasă din viaţa precedentă – muzica.
Marcela / Marcela
Regie: Helena Trestikova
Cehia, 2006, 82 min.
Timp de 26 de ani, regizoarea Helena Trestikova a urmărit viaţa Marcelei, o femeie simplă din Cehia. Alături de Marcela, spectatorul trăieşte evenimentele tragice care îi marchează existenţa. După divorţ, moartea fiicei sale Ivanca şi o tentativă de suicid, Marcela îşi regăseşte puterea de a trăi pentru fiul său cu nevoi speciale.
De mâine, 31 august, începe şi BuSho, festival internaţional de film scurt, aflat la cea de-a şaptea ediţie, ce va avea loc la cinematograful „Libertatea” până în data de 2 septembrie. Fiind vorba de filme scurte, proiecţiile vor avea loc sub forma unor „blocuri” sau „pachete” de filme astfel:
Miercuri 31.08
De la ora 14:45, bloc de 1 oră: 2B(FI), The Bench(FR), BinDay(GB), The Cautionary Tale Of The Two Wheeled Machinery(HU) animatie, Cyclops(ES), The Idiot(BE), Duel Over A Lollipop(ES)
De la ora 16:00, bloc de 1 oră: American Gun(GB), Fatum!(ES), An Interrupted Story(GB) animatie, In My Prison(IT), Coming Soon(HU) experimental, The Palace(NL), Brides Of Desire(GB)
De la ora 17:15, bloc de 1 oră: A Well Gnome Fugitiver(US), Silent River(DE,RO), Chess !(HU) animatie, Charles,Your Hangover(US), When you run(ES), Where Is Your Head (BG)
De la ora 18:30, bloc de 1 oră: 108.1 FM Radio(IT), Lucille(ES), Black & White Rule(IL), Lady Windermere(GB), Ariadne’s thread(HU, RO) animatie, Night Shift(ES)
De la ora 19:45, bloc de 1 oră: Grey Foxes(DE), Ámár(ES) animatie, Rice(SG), The Australian Dollar Washes Clean(AU), The Butcher’s Pocket Radio(HU) experimental, Picnic(ES)
De la ora 21:00, bloc de 1 oră: Flock(ES), Birdboy(ES) animatie, Grounded(PT), Narration(US), track32(HU) experimental, The Drum(EE)
Joi 01.09
De la ora 14:45, bloc de 1 oră: Raju(DE), Shadows(PT), Dreaming a whole life(ES) animatie, The Kiss(GB), Touch(FI), Zenith(HU) experimental
De la ora 16:00, bloc de 1 oră: 1000 Grams(DE), Video print(AT) experimental, Dolls Factory(ES), I Hate Musicals!-The Musical(IE), Change(HU) animatie, Regeneration(ES)
De la ora 17:15, bloc de 1 oră: 5th Stage(GB) experimental, The screamers(ES), The Last Picture(HU), Esterhazy(PL) animatie, Gilles Corporation(FR), I want to spend the rest of my life with you(ES)
De la ora 18:30, bloc de 1 oră: I Dream of Hope(IN), DIN 16951(DE) experimental, The Great Race(ES), My Fear(BR) animatie, The Little Theater(US), Forest(HU)
De la ora 19:45, bloc de 1 oră: Winners and Losers(TR) experimental, Tramp(HU), Hairpin(AU), Body Memory(EE) animatie, The Rope(ES), Along the wire(BG)
De la ora 21:00, bloc de 1 oră: White(IL), Lost(ES), White Hair(GB) animatie, Praline(HU), We, time machines(ES), My Apologies(CA) experimental
Vineri 02.09
De la ora 12:00, bloc de 1 oră: A Short Film(US), Touch(HU) animatie, Garlic soup(HU), Deafness(UA), The Runaway(ES) experimental, The Twin Girls Of Sunset Street(ES) animatie, Vite Ma Non Troppo(ES)
De la ora 13:15, bloc de 1 oră: Finale(HU), Missing the Target(IT) experimental, It’s Natural To Be Afraid(GB), The circular glance(ES), Paths of Hate(PL) animatie, The Philosopher(FR)
De la ora 14:30, bloc de 1oră: Retep(NL) experimental, Steam is Steam(CA), Out of Erasers(SE, DK), Something Blue(HU), Written in pencil(IL) animatie, Zombiefication(AT).
Caravana Filmelor TIFF continuă seria de proiecţii de excepţie și la Oradea în perioada 2-4 septembrie la acelaşi cinema Libertatea. Astfel, printre filmele ce vor rula se numără Drumul de întoarcere (2010, r. Peter Weir), care îl aduce pe actorul Dragoş Bucur în faţa publicului din România, într-unul dintre cele mai spectaculoase roluri din cariera sa. El joacă alături de actori precum Ed Harris, Collin Farrell sau Saoirse Ronan în cea mai recentă peliculă semnată Peter Weir (regizorul unor filme precum The Truman Show, Dead Poets Society sau Master and Commander), Eu sunt dragostea (Italia, 2009, r. Luca Guadagnino), un film foarte apreciat de critica internaţională, nominalizat la Globurile de Aur şi Premiile BAFTA 2011 pentru Cel mai bun film străin, sau Ursul, în regia lui Dan Chişu, commedia anului 2011.
Asociaţia pentru Promovarea Filmului Românesc (APFR), organizatorul Festivalului Internaţional de Film Transilvania (TIFF) continuă proiectul de mare anvergură, Operation Kino/ Caravana Filmelor TIFF, împreună cu Festivalurile de film de la Sofia, Sarajevo şi Istanbul, proiect sprijinit de programul MEDIA Mundus al Uniunii Europene.
Caravana Filmelor TIFF este principalul proiect din campania naţională demarată de APFR încă din 2009, cu scopul de a re-atrage publicul român către cinema, de a oferi cinefililor evenimente speciale de 2-3 zile, în care se proiectează filme de succes din ţările UE şi non-UE, cele mai noi titluri de film românesc, filme de artă, dar şi filme de public, oferind celor prezenţi o atmosferă unică de festival.
În decursul celor 2 ediţii de succes ale proiectului Caravana Filmelor TIFF, publicul s-a dovedit extrem de receptiv la iniţiativa APFR. În 2010, peste 15 000 de spectatori au ales să se bucure de filmele prezentate în Caravană.
Programul și filmele ce vor rula:
Vineri 02.09
16:00 127 DE ORE / 127 HOURS
Regia: Danny Boyle
SUA, Marea Britanie, 2010
Cu: James Franco, Lizzy Caplan, Kate Mara
Durata: 97 min
127 DE ORE este povestea adevărată a remarcabilei aventuri a alpinistului Aron Ralston (James Franco) pentru a se salva după ce un bolovan a căzut şi i-a zdrobit braţul şi îl blochează într-o fantă izolată dintr-un canion din Utah. Pe întreaga durată a călătoriei sale, Ralston îşi aminteşte prieteni, iubite (Clémence Poésy), familie şi pe cele două excursioniste (Amber Tamblyn şi Kate Mara) pe care le-a cunoscut înainte de accident. Pe durata următoarelor 5 zile, Ralston se luptă cu natura şi cu proprii demoni pentru a descoperi în cele din urmă că are curajul şi ceea ce este necesar pentru a se scoate indiferent de metodă, să coboare peretele de 20 de metri şi să meargă pe jos peste 13 kilometri înainte de a fi salvat în cele din urmă. Povestit cu o structură narativă dinamică, 127 DE ORE este o poveste viscerală şi palpitantă care va duce publicul într-o nouă călătorie şi va dovedi ce putem face când facem alegeri în viaţă.18:00 DRUMUL DE INTOARCERE / THE WAY BACK
Regia: Peter Weir
SUA, 2010
Durata: 133 min
Cu: Dragoş Bucur, Colin Farrell, Ed Harris, Alexandru Potocean, Saoirse Ronan, Jim Sturgess
Când evadează dintr-un gulag siberian în 1940, şapte curajoşi prizonieri de naţionalităţi diferite descoperă adevăratul sens al prieteniei în timpul unei călătorii care-i poartă de-a lungul a mii de kilometri de teren ostil în drumul lor spre India şi libertate.
Festivaluri: Telluride 2010, Dubai 2010, Palm Springs 201121:00 DINCOLO / BEYOND
Regia: Pernilla August
Suedia, 2010
Cu: Noomi Rapace, Ola Rapace, Ville Virtanen, Outi Mäenpää, Tehilla Blad, Alpha Blad
Durata: 94 min
Leena s-a luptat toată viaţa să scape de durerea pricinuită de sumbra ei copilărie. Într-o dimineaţă chiar înainte de Crăciun, femeia primeşte un telefon de la spitalul din oraşul de baştină: mama ei e pe moarte. Vestea o va face să pornească într-o călătorie pentru a-şi înfrunta mama pentru prima oară în viaţa ei adultă. Acum trebuie să-şi rezolve socotelile cu trecutul pentru a putea merge înainte.
Festivaluri: Veneţia 2010, Valladolid 2010, Tallinn 2010, Sao Paulo 2010, Oslo 2010, Hamburg 2010Sambata 03.09
16:00 ILUZIONISTUL / L’ILLUSIONISTE
Regia: Sylvain Chomet
Animație, Marea Britanie, Franţa, 2009
Cu: Jean-Claude Donda, Eilidh Rankin and Duncan MacNeil
Durata: 80 min
Sinopsis: Iluzionistul este o specie de artist pe cale de disparitie. Toată gloria este polarizată de noile vedete rock astfel încât el este forţat să accepte spectacole din ce în ce mai obscure în teatre marginale, petreceri în aer liber, baruri şi cafenele. Totuşi în timpul unui spectacol pe care îl susţine într-un local de provincie situat pe o insulă lângă coasta de vest a Scoţiei, Iluzionistul o întâlneşte pe Alice, o tânără care îi va schimba viaţa.
18:00 MUNTELE ROSU / TILVA ROS
Regia: Nikola Ležaić
Serbia, 2010
Cu: Marko Todorović, Stefan Djordjević, Dunja Kovacević, Marko Milenković, Nenad Stanisavljević, Nenad Ivanovicć, Filip Maksimović, Milos Petrović
Durata: 100 min
Oraşul Bor din Serbia a fost pe vremuri cea mai mare mină de cupru din Europa. Acum e doar cea mai mare groapă. Toda şi Stefan, prieteni la cataramă, îşi petrec prima vară de după liceu în mina abandonată, filmând clipuri inspirate de emisiunea Jackass. Când Dunja, o prietenă care trăieşte în Franţa, se întoarce acasă pentru vacanţă, băieţii se luptă pentru atenţia ei, ceea ce le pune în pericol prietenia. Îi desparte şi mai mult faptul că Ştefan va merge la facultate la Belgrad, în timp ce Toda jură că nu s-ar apropia de vreo universitate nici dacă ar avea bani. Dar protestele sindicale se înteţesc în oraş, iar băieţii descoperă o altă cauză comună.
Festivaluri: Sarajevo 2010, Varşovia 201021:00 MISS KICKI
Regia: Håkon Liu
Suedia, 2009
Cu: Pernilla August, Ludwig Palmell, Huang He River, Britta Andersson şi Eric Tsang
Durata: 88 min
După lungi discuţii pe internet cu omul de afaceri taiwanez Chang, Kicki decide să facă o călătorie la Taipei pentru a-i face o surpriză prietenului său virtual. Kicki nu vrea să călătorească singură şi îl invită pe fiul său Viktor, în vârstă de 16 ani, să i se alăture. Kicki îi spune fiului său că această călătorie ar trebui să reconstruiască legătura dintre ei, după ce fuseseră despărţiţi mai mulţi ani. Dar când Viktor descoperă adevăratul scop al călătoriei, Kicki trebuie să îi demonstreze, dar să se convingă şi pe ea, că poate deveni mama care nu a fost niciodată.Duminica 04.09
16:00 URSUL
Regia: Dan Chişu
România, 2011
Durata: 83 min
Cu: Şerban Pavlu, Mihai Constantin, Magda Catone, Claudiu Bleonţ, Cosmin Seleşi
Muzica: Goran Bregovic
Sinopsis: Ursul este un road-movie plasat în România anilor ‘90. Noul director al Circului de Stat încearcă să rezolve problemele financiare ale instituţiei prin vânzarea singurului urs – bătrân şi pe moarte – unui vânător german. Însă, mânaţi de pasiunea pentru meserie şi de dragostea pentru urs, artiştii circului se împotrivesc directorului şi îl urmăresc pe acesta până în locul unde urma să aibă loc tranzacţia.18:00 BELI BELI SVET / O LUME ALBA, ALBA
Regia: Oleg Novkovic
Serbia, Germania, Suedia, 2010
Cu: Uliks Fehmiu, Hana Selimović, Nebojša Glogovac, Jasna Đuričić, Boris Isaković, Milica Mihajlović
Durata: 121 min
Sinopsis: King este un chipeş fost miner, acum patron al unui bar. Pe vremuri a avut o aventură cu frumoasa oraşului, Ruzica, soţia fostului său antrenor de box. Când soţul a aflat, a înnebunit, iar Ruzica a trebuit să-l omoare. După şapte ani petrecuţi în închisoare, femeia se întoarce pentru a-l găsi pe King într-o relaţie cu o puştoaică frumoasă: propria ei fiică, Rosa.
Festivaluri: Locarno 2010, Pusan 2010, Mar del Plata 201021:00 EU SUNT DRAGOSTEA / IO SONO L’AMORE
Regia: Luca Guadagnino
Italia, 2009
Cu: Tilda Swinton, Flavio Parenti, Edoardo Gabbriellini, Alba Rohrwacher, Pippo Delbono
Durata: 120 min
Sinopsis: Eu Sunt Dragostea/ Io Sono l’Amore spune povestea înstăritei familii Recchi, aflate în pragul unor schimbări radicale. Eduardo Sr., patriarhul familiei, a decis să numească un succesor la conducerea companiei sale şi surprindă pe toată lumea când decide să împartă puterea între fiul Tancredi şi nepotul Edo. Cu toate acestea, Edo visează să îşi deschidă un restaurant alături de prietenul său Antonio, un bucătar talentat. Inima familiei lui Tancredi este soţia acestuia, Emma (Tilda Swinton), o imigrantă din Rusia, care a adoptat cultura din Milano. Mamă iubitoare şi atentă, existenţa lui Emma este zdruncinată profund atunci când se îndrăgosteşte de Antonio şi dă frâu liber unei aventuri amoroase pasionale care va schimba pentru totdeauna viaţa familiei sale.
Biletul de acces la proiecţii este 5 lei.
Aşadar o săptămână plină cu filme pentru toate gusturile, doar timp să avem suficient.
Întrebare pentru vorbitorii de limbă maghiară: ce susţine Andreea Bălan?
Foarte tare!
Şi lu’ Google Translate îi este ruşine să spună verde în faţă.
Aud tot mai des în ultima vreme că MAI doreşte să reducă numărul rablelor cu numere de Bulgaria (p’aci prin vestul ţării mai avem şi numere de Austria sau de Ungaria) de pe şoselele româneşti, iar singura soluţie „intelijentă” pe care le-a dat-o neuronu’ singuratic din tot ministerul a fost să limiteze la 90 de zile accesul maşinilor înmatriculate în altă ţară pe şoselele României (impropriu numite şosele, dar mă rog… de dragul conversaţiei hai să le numim aşa în continuare). Normal că nu puteau spune că limitează doar cele înmatriculate în Bulgaria, că se trezea România cu o clauză de infrigment pentru discriminare, dar nici aşa nu va scăpa. De ce? Păi: una dintre raţiunile Uniunii Europene este dreptul la liberă circulaţie, care nu e limitat în spaţiu şi timp. Deci… Dar cum titanicul boc, profesor de drept constituţional, e specialist în legi şi ordonanţe neconstituţionale, (ca şi tăticu’ băse dealtfel) e ceva nou sub soare? De ce ar fi subalternii mai buni?
Potrivit unui proiect înaintat de Poliţia Rutieră Ministerului de Interne, şoferii romani care îşi înmatriculează maşinile în Bulgaria sau în orice altă ţară a Uniunii Europene nu vor mai putea să circule cu autovehiculele în România mai mult de trei luni. Practic, la prima oprire in trafic, masina va fi introdusă într-o bază de date a poliţiei, iar după 90 de zile aceasta va trebui fie înmatriculată în Romania, fie scoasa din tară.
Sursa
Dacă nu se puteau până acum verifica actele maşinii, asigurarea sau impozitul, cum se va putea face asta dacă limitezi la 90 de zile circulaţia pe hârtoapele străzile din România? Tot ce obţii e o limitare a dreptului de liberă circulaţie şi nimic mai mult.
Eu mă mai gândesc şi la o altă posibilitate: se deschide calea unor „licitaţii” pentru implementarea de urgenţă a unui sistem de monitorizare a traficului la intrările/ieşirile din România. Asta după ce vom fi amendaţi la Bruxelles, ca să avem şi motivul perfect. Părerea mea…
Steve Jobs NU a murit, doar a demisionat din funcţia deţinută până în prezent, anume aceea de CEO al Apple! Rugămintea mea cea mai mare ar fi să încetaţi naibii odată cu articolele tip necrolog. Repet: NU A MURIT!!! Încă…
De marţi, 30 august, şi până duminică, 4 septembrie, va avea loc pe the main street din Oradea un interesant experiment cultural: proiecţii de filme documentare în aer liber! Proiecţia va avea loc lângă terasa restaurantului Retro-Lactobar. Filmele sunt cele de pe afişul evenimentului.
Pentru că nu am reuşit nicicum să folosesc pdf-ul trimis de Flavius, am luat imaginea gata făcută de Lilişor.
Da, vreau tot! Şi când spun asta mă refer la tot articolul. Ca să fiu mai explicit: urmăresc o mulţime de bloguri pe Reader, ca să pot citi ori de câte ori prind „un fir” de wireless şi nu am altceva de făcut, dar… mulţi blogeri au setată opţiunea de scurtare a articolelor pentru reader, aşa că sunt obligat de cele mai multe ori să intru pe pagina cu pricina pentru a vedea varianta integrală a articolelor. Şi uite-aşa mi se adună câteva sute de articole necitite pe săptămână…
Vă rog, schimbaţi-vă setările!
1. Ce se întâmplă dacă mă înec în mijlocul Pacificului?
2. Da’ dacă mă atacă rechinii?
… sau un alt fel de „Redescopera România”…
Acest peisaj îmi spune „bună dimineaţa” de câteva zile.
De obicei mă implic în campaniile care încearcă să ajute pe cei ce au nevoie de ajutor, dar mai ales de cei care au nevoie de ajutor ca urmare a faptului că au făcut un bine public sau care ca funcţionari ai statului şi-au făcut datoria faţă de noi, cetăţenii, iar acum statul uită de ei. E vorba de o campanie începută de Groparu’ şi continuată de Arhi (unde am şi găsit-o).
Banuiesc ca ai aflat la stiri despre moto-politistul din Braila care a fost detasat in Constanta pe perioada sezonului estival si care a vazut duminica seara un Mercedes care facea slalom printre masini, i-a facut semn sa opreasca, ala n-a oprit, politistul a pornit sirena si girofarurile, s-a luat dupa ei si intr-o curba s-a lovit frontal de un BMW care mergea regulamentar din sens opus. In mertan era beizadeaua unui preot milionar, din gasca “baietilor destepti” care s-au imbogatit revanzand curentul de la Electrica, impreuna cu tuta aia proasta, natalia mateut (intentionat fara majuscule).
Mai multe amanunte aici:http://www.motociclism.ro/forum/index.php?/topic/665429-ajutor-urgent-pentru-motopolitist-lovit-grav-in-constanta/ si aici:http://www.obiectivbr.ro/deschidere/58875-motociclistii-din-romania-in-sprijinul-poliistului-dobrila.html
Omul se numeste Dobrila Cristian Georgian, are 30 de ani si este singurul motopolitist din Braila. Motocicleta a fost adusa la insistentele lui, un jaf reciclat, pe care l-a reparat si intretinut din banii lui personali. Pana si echipamentul si l-a cumparat singur (si poate a fost mai bine, ca echipamentul moto cu care sunt dotati politistii este luat ca multe alte chestii, pe spaga, contracte de doi lei cu chinezarii).
Acum, cand iti scriu, este internat in Spitalul Floreasca, a fost operat la maini. Duminica seara, cand a avut accidentul, la spitalul Constanta i-au testat raspunsul la stimuli la membrele inferioare si era bine. Ulterior raspunsul s-a pierdut din cauza unui hematom care creste si apasa pe coloana vertebrala.
Familia vrea sa-l duca la o clinica in Viena (aceeasi la care s-a operat Basescu). Transportul costa o multime de bani (15000 EUR), dar exista vestitul formular E112 care acopera aceste situatii. Cei de la clinica si-au exprimat disponibilitatea sa trimita o ambulanta echipata pana la Bucuresti dar stii si tu cum sunt drumurile in Romania, nu-i de mers. Varianta ideala ar fi un transport aerian pana la granita si apoi ambulanta pana la Viena. Ca sa fiu foarte exact, 15000 EUR e varianta transport aerian pana la Viena; daca cei de la Viena trimit ambulanta pana la Bucuresti si inapoi, costa 60.000 EUR, deci pica din start).
Vreau sa te rog sa te implici un pic in acest caz. Omul este unul din rarii politisti verticali si a vrut sa faca bine (in cotidianul ala brailean sunt povestite mai multe intamplari de-ale lui cu smardoii locali – le-a luat permisele, le-a dat amenzi, etc). E pacat sa-l lasam de izbeliste acum, cand are nevoie. Subliniez “acum”. Nu maine, nu saptamana viitoare – o sa fie prea tarziu.
Daca ai vreo pila la SMURD pentru transport, sau orice fel de mic ajutor ai putea, te rog din suflet sa o faci. Te rog (nu fac parte din familie si nu sunt implicat direct in nici un fel, cu exceptia faptul ca am fost ieri la Floreasca si am vorbit cu ai lui. Sunt un simplu motociclist caruia ii pasa.)
Exista si un cont, deschis pe numele lui, la care are acces sotia:
RO37 RZBR 0000 0600 0271 8928 Titular de cont DOBRILA CRISTIAN GEORGIAN deschis la banca Raiffeisen.
Ti-as fi recunoscator daca l-ai putea ajuta pe Georgian. Merita sa fie ajutat.
Nu intru în alte detalii, dar eu în mod sigur pun umărul. Motivele le-am aici şi nu le mai repet.
Dacă răspunsul este „DA”, vă rog respectuos să-mi trimiteţi un mail la adresa de la secţiunea „contact”, iar dorinţa vă va fi îndeplinită! Simplu! nu?
Războiul Facebook vs. Google intră într-o nouă etapă: azi Facebook a activat (şi activează în continuare) serviciul de email. Cel puţin asta am observat azi dimineaţă când am fost informat de serviciul de mesaje al Facebook cum că de acum încolo pot folosi mailul xx.xx@facebook.com.
Aşteptăm veşti noi de pe frontul „Social Media”!
Mă uitam azi într-o doară să văd cum mai stau orădenii pe Zelist, când… dau de Ioana Ştef. „OK” zic, „stă binişor!”, după care îmi străfulgeră prin minte un nume pe care-l văzusem anterior cu câteva poziţii mai sus, dar nu-l băgasem în seamă. „Stai aşa că nu am vazut bine!” Ba da, văzusem foarte bine!
Minunaţi-vă şi voi:
Uite ce au găsit colegii azi:
Bineînţeles că am mâncat ca porcuşorii din poveste, direct din pachet. A fost foooaaaaarte bună!
Eeeeeeh! Amintirile astea…
Mi-a lansat văru’ o invitaţie acum ceva vreme, aşternând la rându-i câteva lucruri care-l bucură. Probabil invitaţia era ca să vadă ce-mi mai place, având în vedere că în ultimii ani ne-am întâlnit… hai să spunem că nu atât de mult pe cât ar fi trebuit. Văzând lista lui, îmi aduc aminte că la 23 de ani şi au eram puţin cam idealist. Nu că mi-ar fi trecut complet, dar fiecare zi ce trece mă face să mă bucur în primul rând că sunt sănătos.
Iată aşadar plăcerile mele nevinovate:
1. O seară liniştită, sub clar de lună, e de nepreţuit, mai ales dacă îi ai pe cei dragi alături.
2. După o săptămână agitată, muntele e cel mai bun remediu.
3. Bucuria copiilor atunci când desfac un cadou pe care tocmai li l-ai oferit. Nimic nu poate egala emoţia şi licăririle din ochii lor.
4. Întâlnirile cu prietenii vechi, împreună cu care ai mâncat o grămadă de sare în viaţa asta. Deşi chestia asta te pune puţin pe gânduri, dar te consolezi rapid şi constaţi că ei au îmbătrânit mai tare decât tine şi că au burta mai mare.
5. Muzica. Mi se întâmplă câteodată să fiu complet absorbit de câte o melodie, chiar dacă în acel moment fac altceva. Da, recunosc, e cam periculos când conduc.
6. Dacă tot mă întâlnesc cu prietenii, îmi place să vorbesc. Îmi place dialogul, pe cât posibil cât mai în contradictoriu. Se spune că doar aşa se nasc idei cu adevărat importante.
7. De multe ori am senzaţia că mama mi-a dat nu doar „şapte ani de acasă” ci ceva mai mulţi, aşa că ori de câte ori văd câte o persoană tânără politicoasă, îmi tresaltă imina de bucurie. Nu sunt chiar o „rara avis„.
8. Sportul a fost dintotdeauna pasiunea mea. Pot spune chiar că m-a pregătit pentru viaţă mult mai bine decât a făcut-o şcoala. Din păcate nu sunt un la fel de mare consumator de sport la tv. Îl prefer pe cel practicat „LIVE„.
9. După o zi toridă de vară, ador să privesc cum plouă. De altfel, la fel de mult îmi place să privesc iarna, cum ninge. Curăţenia pe care o aduc ambele mi se pare o temă numai bună de filozofat.
10. Ca oricărui român sadea, îmi plac zilele petrecute lângă grătar. Dar cel mai mult îmi plac aripioarele de pui la grătar, cu ketchup picant (ăla de la Billa, „Clever” e unul dintre cele mai reuşite după părerea mea).
Dacă în ecuaţia asta adaugi familia şi sănătatea, tabloul este complet.
Când stai şi scrii ce te face fericit, constaţi că nu e vorba de lucruri multe sau complicate! Şi te întrebi atunci: de ce suntem totuşi atât de nefericiţi?
Vestea şoc a zile vine din fotbal (de unde se putea altfel): Universitatea Craiova a fost dezafiliată de la Federaţia Română de Fotbal! Ceea ce înseamnă că nu mai poate juca nici la nivel judeţean, deci echivalează cu desfiinţarea. Declar cu mâna pe inimă că nu sunt un suporter al Craiovei, dar îmi pare nespus de rău pentru echipa care se bătea de la egal la egal cu monştrii armatei şi miliţiei, înainte de revoluţie şi care a dat enorm de mulţi jucători fotbalului românesc. A mai dispărut o legendă. A murit „campioana unei mari iubiri”…
Cred că Mititelu şi-a pregătit deja actele pentru emigrare după modelul Staicu… Craiova va deveni un oraş mult prea mic pentru el!
P.S. De acum încolo chiar că nu mai am de ce să ma uit la meciurile Ligii 1 din România! Fără Poli? Fără Universitatea? Cu Mioveni? Cu Chiajna? Nu mersi, dar la cum arată acum nu îmi spune nimic sau poate la fel de mult cât campionatul Chinei…
Locul: Moszkva Caffe
Ora: 15:00
La şedinţă s-au prezentat următorii tovarăşi (aşa cum ne-a comunicat tovarăşu’ Bunoiu în extras după condică):
www.oradeanul.com
www.lilisor.net
www.razvancoloja.com
www.senzationescu.com
www.fara-sens.com
www.designerul.ro
www.greyheart.net
www.andriipopa.ro
http://dani-hellgaming.com
www.oradeabestphoto.ro
www.blogosz.freeblog.hu
www.istvannonn.ro
www.bunoiu.ro
www.bogdanul.ro
http://ioanastef.wordpress.com
www.oradeamea.com
www.neurogamer.ro
www.dan-marius.ro
http://papolok.blog.hu
www.prenen.net
www.rboy.ro
www.bogdanpater.ro
www.mortu.eu
Problemele discutate au fost menite să sporească producţia şi să popularizeze mai eficient către mase oraşul nostru mult iubit. Câteva imagini vedeţi aici.
Trecând într-o notă mai serioasă, a fost o întâlnire constructivă prin simplul fapt că am reuşit să ne vedem face-to-face. Pasul următor va fi acela de a identifica şi posibilităţile de a lucra în echipă sau, dacă va fi cazul, în grupe de lucru. Prima problemă pusă pe tapet a fost lipsa de vizibilitate a onlineului orădean. Ei bine, ca un prim pas, veţi vedea la aproape toţi cei ce au participat, o pagină separată ce va cuprinde lista blogerilor activi (adică a celor care vor fi prezenţi şi offline la diverse acţiuni), pagină ce se va actualiza periodic. Oricum eu aveam deja o secţiune în blogroll dedicată blogurilor şi siturilor din Oradea, dar pentru cauză şi comunitate mă sacrific 😀 Veţi primi alte detalii pe parcurs.
Aşadar, TOT ÎNAINTEEEEEE!!!!
Lansez o călduroasă şi muncitorească chemare la lupta cea mare, mâine 16 iulie de la ora 15:00 la casa conspirativă cu numele la fel de conspirativ „cafeneaua Moszkva”. Acţiunea se va desfăşura în mod secret purtând denumirea de cod „Blogmeet”, dar nu vă lăsaţi păcăliţi! Acest nume e doar ca să inducem în eroare porcii de imperialişti. Detalii pe Orădeanul. A mai scris TheFUA (or mai fo’ şi alţii d’or scris, da’ mi-i al naibii dă cald să cot amu’).
Am făcut întâmplător o descoperire epocală! Se tot spunea
Un nume cu rezonanţă e totul. În rest nimic nu mai contează!
Unde erau orădenii duminică în timpul arşiţei?
În Stână, la Izvorul Minunilor.
Indiferent de isteria generală (mă rog, doar a 100.000 de elevi, respectiv 200.000 de părinţi plus aproximativ 400.000 de bunici), rezultatele de anul acesta de la BAC reflectă fidel „reformele” ultimilor 20 de ani, subfinanţării constante, dar şi lipsa totală de interes a elevilor şi părinţilor faţă de carte şi şcoală. Spun asta în perfectă cunoştinţă de cauză, ca fost cadru didactic.
Nu pot să le plâng de milă celor peste 50% dintre absolvenţii de liceu care nu au luat examenul de maturitate pentru simplul motiv că nu au dreptate. În scurta mea activitate pedagogică m-am lovit de câteva ori de lipsa de preocupare a unora dintre elevi, ce îşi motivau în fel şi chip faptul că nu pot răspunde la întrebări simple. Eu nefiind adeptul predării prin dictare, m-am trezit uneori în faţa replicii „nu ne-aţi dictat, deci nu ne-aţi predat; de unde era să învăţăm?”. Evident, de manual nu auziseră. Şi ce manuale! Comparativ cu cele din care am învăţat noi, cei din generaţia 30+, cele de acum sunt nişte cărţi de colorat!
Nu pot însă să nu fac o remarcă după ce am studiat listele candidaţilor de la liceele orădene: unde se face şcoală şi există interes, au fost şi rezultate. Iată ce am văzut eu (iau doar liceele din Oradea, în ordinea în care sunt afişate pe situl Ministerului Educaţiei):
1. COLEGIUL ECONOMIC „PARTENIE COSMA” ORADEA – 256 candidaţi înscrişi, din care au luat bacalaureatul 179. Rezultă un procentaj de reuşită de 69,92%.
2. COLEGIUL NATIONAL „IOSIF VULCAN” ORADEA – 90 candidaţi înscrişi, din care au luat bacalaureatul 87. Rezultă un procentaj de reuşită de 96,66%.
3. COLEGIUL NATIONAL „EMANUIL GOJDU” ORADEA – 182 candidaţi înscrişi, din care au luat bacalaureatul 176. Rezultă un procentaj de reuşită de 96,70%.
4. COLEGIUL NATIONAL „MIHAI EMINESCU” ORADEA – 277 candidaţi înscrişi, din care au luat bacalaureatul 257. Rezultă un procentaj de reuşită de 92,77%.
5. COLEGIUL TEHNIC „ANDREI SAGUNA” ORADEA – 231 candidaţi înscrişi, din care au luat bacalaureatul 18. Rezultă un procentaj de reuşită de 7,79%.
6. COLEGIUL TEHNIC „CONSTANTIN BRANCUSI” ORADEA – 230 candidaţi înscrişi, din care au luat bacalaureatul 83. Rezultă un procentaj de reuşită de 36,08%.
7. COLEGIUL TEHNIC „DIMITRIE LEONIDA” ORADEA – 180 candidaţi înscrişi, din care au luat bacalaureatul 4. Rezultă un procentaj de reuşită de 2,22%.
8. COLEGIUL TEHNIC „MIHAI VITEAZUL” ORADEA – 390 candidaţi înscrişi, din care au luat bacalaureatul 48. Rezultă un procentaj de reuşită de 12, 30%.
9. COLEGIUL TEHNIC „TRAIAN VUIA” ORADEA – 527 candidaţi înscrişi, din care au luat bacalaureatul 179. Rezultă un procentaj de reuşită de 33,96%.
10. COLEGIUL TEHNIC „TRANSILVANIA” ORADEA – 220 candidaţi înscrişi, din care au luat bacalaureatul 39. Rezultă un procentaj de reuşită de 17,72%.
11. GRUP SCOLAR SANITAR „VASILE VOICULESCU” ORADEA – 73 candidaţi înscrişi, din care au luat bacalaureatul 39. Rezultă un procentaj de reuşită de 53,42%.
12. GRUPUL SCOLAR IOAN BOCOCI – 44 candidaţi înscrişi, din care au luat bacalaureatul 1. Rezultă un procentaj de reuşită de 2,27%.
13. LICEUL „DON ORIONE” ORADEA – 46 candidaţi înscrişi, din care au luat bacalaureatul 19. Rezultă un procentaj de reuşită de 41,30%.
14. LICEUL CU PROGRAM SPORTIV „BIHORUL” ORADEA – 65 candidaţi înscrişi, din care au luat bacalaureatul 47. Rezultă un procentaj de reuşită de 72,30%.
15. LICEUL DE ARTA ORADEA – 104 candidaţi înscrişi, din care au luat bacalaureatul 90. Rezultă un procentaj de reuşită de 82,56%.
16. LICEUL HENRI COANDA ORADEA – 58 candidaţi înscrişi, din care au luat bacalaureatul 8. Rezultă un procentaj de reuşită de 13,79%.
17. LICEUL PARTICULAR „GEORGIANA” ORADEA – 32 candidaţi înscrişi, din care au luat bacalaureatul 1. Rezultă un procentaj de reuşită de 3,12%.
18. LICEUL TEOLOGIC BAPTIST „EMANUEL” ORADEA – 57 candidaţi înscrişi, din care au luat bacalaureatul 57. Rezultă un procentaj de reuşită de 100%.
19. LICEUL TEOLOGIC GRECO-CATOLIC ORADEA – 39 candidaţi înscrişi, din care au luat bacalaureatul 35. Rezultă un procentaj de reuşită de 89,74%.
20. LICEUL TEOLOGIC ORTODOX „EPISCOP ROMAN CIOROGARIU” ORADEA – 11 candidaţi înscrişi, din care au luat bacalaureatul 8. Rezultă un procentaj de reuşită de 72,72%.
21. LICEUL TEOLOGIC PENTICOSTAL „BETEL” ORADEA – 62 candidaţi înscrişi, din care au luat bacalaureatul 60. Rezultă un procentaj de reuşită de 96,77%.
22. LICEUL TEOLOGIC REFORMAT „LORANTFFY ZSUZSANNA” ORADEA – 57 candidaţi înscrişi, din care au luat bacalaureatul 26. Rezultă un procentaj de reuşită de 45,61%.
23. LICEUL TEOLOGIC ROMANO CATOLIC „SZENT LASZLO” ORADEA – 48 candidaţi înscrişi, din care au luat bacalaureatul 8. Rezultă un procentaj de reuşită de 16,66%.
24. LICEUL TEORETIC „ADY ENDRE” ORADEA – 201 candidaţi înscrişi, din care au luat bacalaureatul 134. Rezultă un procentaj de reuşită de 66,66%.
25. LICEUL TEORETIC „AUREL LAZAR” ORADEA – 98 candidaţi înscrişi, din care au luat bacalaureatul 90. Rezultă un procentaj de reuşită de 91,83%.
26. LICEUL TEORETIC „LUCIAN BLAGA” ORADEA – 106 candidaţi înscrişi, din care au luat bacalaureatul 82. Rezultă un procentaj de reuşită de 77,35%.
27. LICEUL TEORETIC „ONISIFOR GHIBU” ORADEA – 119 candidaţi înscrişi, din care au luat bacalaureatul 105. Rezultă un procentaj de reuşită de 88,23%.
O primă concluzie ar fi că şcolile cu tradiţie şi-au respectat blazonul, iar acolo unde au fost cerinţe cât-de-cât, au fost şi rezultate. Se vede cu ochiul liber că repartiţia computerizată în licee este o soluţie cât se poate de idioată, iar lipsa unui examen de admitere în liceu nu face decât să înrăutăţească situaţia, neexistând astfel o sită a valorilor.
Singura diferenţă faţă de anii trecuţi a fost prezenţa camerelor de supraveghere. Rezultatul nu s-a lăsat prea mult aşteptat. Şcolile slabe au fost puse cu botul pe labe.
Restul concluziilor le puteţi trage singuri.
Centrele de examinare se pot consulta aici.
Dacă nu plouă, nu-i nimic. Are grijă Regia de apă! Unde? Păi pe Vaporului… logic, nu?
Ar trebui rebotezata strada. Propun „Sâmbetei”. Apa e din partea casei.
Later edit: Apa vine de undeva din zona străzii Vlad Ţepeş. Şi e a naibii de multă.
… aşa sună motto-ul Poliţiei române. Nu ştiu de care siguranţă e vorba, probabil se referă la piedica armelor din dotarea poliţiştilor, iar aici văd că este o problemă… cel puţin după ultimul val de sinucideri din poliţie, cu armele din dotare. Nu ştiu voi cât de în siguranţă vă simţiţi, dar pe mine mă încearcă un sentiment de nesiguranţă: dacă dau peste unul dintre poliţiştii care are probleme cu ratele sau a cărui părinţi sunt împotriva iubitei lor? Mă bate? Mă împuşcă?
Cât despre încredere nici nu poate fi vorba şi nu doar datorită labilităţii psihice a vajnicilor apărători ai legii.
Am o dilemă: dacă ai mai multe telefoane, cum se face că întotdeauna sună cel pe care nu îl ai la îndemâna?
Dacă tot s-a deschis Kaufland în Oradea, mi-am zis că merită macar o vizită. Am pornit cu inima îndoită şi fără prea multe aşteptări (cel puţin după experienţa numită Billa). Ei bine, m-am înşelat amarnic. Am găsit organizare tipic germană, corectă, exact cum am văzut şi în magazinele similare din vest. Produse multe şi diverse, încât m-am cam
Trebuie să recunosc că a început să-mi placă să caut tot felul de aplicaţii şi jocuri pentru Android. Descarc, încerc şi şterg. Dacă îmi revine în minte după o vreme înseamnă că a fost ceva interesant. Iată două dintre jocurile care
Inceput de saptamana:
Cred ca incep sa am o obsesie… E vorba de acelasi obiectiv turistic de mare interes al Oradiei. Cred ca in curand isi va face loc pe stema orasului.
„Welcome to Romania” sau „Explore the Charpatian garden”. Până la munte trebuie să treci prin câmpie. Nu că la munte te-ar aştepta mai multă curăţenie… Imaginea e luată din Ungaria, la aproximativ 3 kilometri de graniţa cu România şi reprezintă faimosul obiectiv turistic din Oradea numit CET I. Să ne trăiască!
P.S. În imaginea de faţă fumul o ia peste câmpiile româneşti, dar cred că imensa majoritate a orădenilor pot jura cu mâna pe inimă că trece şi peste oraş. Ungurii pot confirma printre înjurături că adeseori fumul trece fraudulos graniţa.
Ar mai putea fi incadrat si la categoria „cheap tuning”: un Opel Kadett din 1900-toamna cu fata de …. cine stie ce
Dacă tot am început cu aplicaţii de Android, cred că a sosit momentul jocurilor. Şi cu ce altceva să încep dacă nu cu Angry Birds? Ei bine, am găsit 3 variante ale jocului, dintre care prima este chiar varianta originală care a făcut furori iniţial printre utilizatorii iPhone. Iată-le aşadar:
Nesimţirea e mare pe plaiurile mioritice. Şcoala de şoferi dă enorm de multe rebuturi…. Cel puţin direct proporţional cu nesimţirea românească. Aveţi alăturat un exemplu de
După cum spuneam acum ceva vreme, am devenit utilizator de telefon cu Android. Ce îmi place la el e că pot descărca o grămadă de aplicaţii gratuite de pe Market. Iată aşadar câteva aplicaţii de care am dat şi care mi se par interesante:
La leapşa propusă de mine vineri, răspunsul corect este „Piaţa Libertăţii nr.14”, aşa cum se poate vedea din imaginile de aici (google street wiew). După cum se vede, la momentul trecerii lu’ nea’ Gugăl, clădirea era în plin proces de reabilitare. Dacă a reuşit sau nu, vă invit pe voi să vedeţi la faţa locului.
Acuma… vine momentul anunţării celui ce a dat cel mai corect răspuns: e vorba despre Moga Florin. Foarte aproape a fost şi Lilişor, doar că nu a indicat numărul la care se află clădirea (indicând în schimb proprietarul). Dacă ar fi un concurs cu premii şi ar trebui să indic un câştigător, i-aş declara pe ambii. Ce mă râcâie puţin este că niciunul dintre ei nu e orădean, aşa că ajungem din nou la ce spuneam în articolul despre blog-meet-ul din 2 mai.
Partea mai interesantă este cea legată de tema următoare şi anume articolul care să prezinte istoricul clădirii. L-aş ruga pe Florin, dar şi Lilişor e foarte aproape de răspunsul corect… hmmm… hai să dăm prioritate fetelor.
Later edit: din ce am discutat cu Lilişor, ar putea scrie articolul împreună cu Florin. Sună din ce în ce mai interesant.
Am de gând să duc mai departe o idee rămasă deschisă la blog-meet-ul din 2 mai: ce facem noi, bloggerii orădeni, pentru oraşul nostru, pentru comunitatea din care facem parte. Atunci s-au exprimat multe idei, dar una care a rămas a fost „hai să vedem despre ce am putea scrie împreună”. Eu propun o rubrică, mai bine zis o temă, prin care să facem
O ştire vine azi să îmi însenineze ziua: o echipă de programatori din Estonia a făcut o aplicaţie pentru Android numită foarte sugestiv BribeSpot, prin care se poate raporta unde, cum şi cât ai dat tu sau alţii mită. Totul se reflectă ulterior într-o hartă Google Map. Partea faină de tot e că poţi face raportările ca anonim, drept pentru care mă aştept ca românii, mari amatori de anonimat să înceapă să contribuie la modul foarte serios la respectiva hartă a mitei. Mă aştept chiar ca în scurt timp România să îşi adjudece titlul de „cea mai coruptă ţară din Univers„. Interesant ar fi de totalizat sumele, măcar să ne facem o idee despre ce sume se vehiculează raportat la PIB.
Partea mai puţin faină e că poate oricine raporta orice, chiar poate inventa nişte situaţii, de pe urma cărora unii funcţionari publici ar putea fi traşi la răspundere sau chiar concediaţi (că tot permite noul Cod al Muncii) pe nedrept. Nu că aş ţine partea funcţionarilor publici, dar sunt şi oameni corecţi printre ei.
Aşadar facem o reclamaţie, o semnăm şi o dăm anonimă… vorba lu’ conu Iancu.
Construcţiile pe care le-am avut de făcut (contra-cronometru) mi-au răpit mult timp (The Fan ştie), drept pentru care nici nu am observat multă vreme că mi-a fost „injectat” blogu’ cu un virus mic. Suficient de mic cât să-mi blocheze Google accesul. D’aia aţi văzut timp de câteva zile (nu ştiu exact câte) că nenea Gogu’ nu recomandă accesarea saitului pe motiv de infecţie gravă, posibil cauzatoare de daune. Noroc cu băieţii de la server care au gasit „buba” şi i-au dat în cap ca să vă pot eu încânta cu elucubraţiile mele. Bine v-am regăsit!
Later edit: acum am reuşit să recuperez şi articolul despre blog-meet-ul din 2 mai….
Desi nu e comestibil, tot castan este. Putin mai deosebit: are flori roz.
Auzisem ca masina este pentru femei cabina de telefon privata. Pentru tipa asta ce o fi? Un fel de poseta autopropulsata sau un sertar ambulant?
Conform principiului enuntat cu multa vreme inainte de Luceafarul poeziei romanesti („Tot ce misca-n tara asta/Raul, ramul/Mi-e prieten mumai mie”), in zilele noastre, pana si apa de la robinet din Oradea, oras PNL, este portocalie. Asta da oportunism politic!
Glumesc desigur, dar APATERM-ul nu. Iata dovada:
Ca tot a fost luni ziua tineretului, ne intalniram noi, junii blogurilor din Oradea. Ma rog, o parte a junilor blogurilor din Oradea. Cealalta parte nu s-a afisat desi evenimentul a fost cu intrare si libera.
Asta a fost prima mea participare la un blog-meet si nu mica mi-a fost surpriza sa constat numarul redus al participantilor. Problemele aduse in discutie au avut ca tema chiar lipsa de preocupare a comunitatii online din Oradea pentru viata si evenimentele urbei. O remarca destul de acida dar adevarata a fost ca majoritatea blogerilor din Oradea nu prea sunt oradeni. Sad, but true!
Va las mai departe in compania catorva imagini. Trebuie sa recunosc ca eu in calitatea mea de bloger amator nu ii cunosc pe toti cei prezenti. Mai multe fotografii si detalii gasiti pe Facebook la Lili sau la Florin Moga.
