Skip to main content

Autor: Andrei

Domnul Chan se intoarce (cu spamul)

Dupa cum spuneam, imi plac mailurile domnului Patrick W. Chan, pentru ca de fiecare data imi propune afaceri foarte tentante. Desi mi se adreseaza destul de direct, inca nu stie cum ma cheama, numarul de telefon sau adresa si  nici contul meu bancar (asta depinde de tipul afacerii propuse). Ma intreb cum pot sa ratez atatea biznisuri si cat de idiot pot sa fiu sa nu ma imbogatesc rapid cu ajutorul domniei sale, cand are atata bunavointa si tenacitate. Cred ca sunt un bou care se opune capitalismului.
Iata ultima propunere pe care o voi refuza din motive evidente. Ma intreb cati altii o vor face.

CERERE DE ASISTENŢĂ URGENT !!!

Draga prietene,

Este de înţeles că aţi putea fi un pic mai receptiv pentru că nu mă cunoşti, dar am o de interes comun să împartă cu tine. M-am referinţa dumneavoastră în căutarea mea pentru cineva care se potriveste relatia mea propus de afaceri.

Eu sunt Domnul Patrick K. W Chan, director executiv al Hang Seng Bank Ltd. Am o sugestie ocultat de afaceri pentru tine. Am avea nevoie de tine sa ma asiste în executarea unui proiect de afaceri din Hong Kong în ţara dumneavoastră. Aceasta implică transferul de o sumă mare de bani. Totul cu privire la această tranzacţie este din punct de vedere făcut fără zgudui. Vă rugăm să încercăm să respecte discreţia cea mai mare măsură în toate aspectele privind acest aspect.

Odată ce fondurile au fost transferate cu succes în contul dvs., vom cota-parte din raportul care urmează să fie convenite de ambele dintre noi.

Eu voi prefera să ajungeţi-mă pe adresa mea de e-mail privat de mai jos (pkchankwaikwo @ bigmir.net) şi, în sfârşit, după care am trebuie să furnizeze mai multe informatii despre această operaţie.

Vă rugăm, dacă nu sunteţi interesat de a şterge acest e-mail şi nu vâna mine, pentru că eu sunt punerea cariera şi viaţa familiei mele în joc cu acest risc. Cu toate că nimic nu este aventurat gained. Do nimic nu-mi trimiteti următoarele detalii atunci când se răspunde înapoi la mine.

[1]. DUMNEAVOASTRĂ numele complete:
[2]. Casa ta ŞI MOBIL numerele de telefon:
[3]. DATA / locul naşterii:
[4]. Ocupaţia dumneavoastră:
[5]. Your Address REZIDENT:
[6]. ŢARA DE REZIDENT:

Răspuns mai devreme dvs. la această scrisoare va fi apreciat.

Cu respect,
Mr.Patrick K. W Chan.

Azi, cea mai aglomerata zi de cumparaturi pe internet

Cica azi e ziua cu cele mai multe cumparaturi de pe internet. Normal ca in vestul salbatic si capitalist. Ca in Romania moderna si civilizata, cardurile sunt doar niste chestii de plastic pe care iti da firma banii de salariu, ca sa mai incaseze banca niste comisioane cand ii vei ridica de la bancomat. Iar firma a primit pentru asta o linie de credit sau chiar un credit mai avantajos.

Suntem independenti sau nu mai suntem?

Romania, ca sa aiba o „plasa de siguranta” a contractat un imprumut de la FMI in 2009. Doar de siguranta, ca altfel nu avea nevoie. Adevarul a iesit mult mai tarziu la iveala. Avea nevoie, inca de mult mai mult decat cat a imprumutat. Asta pentru ca mareata strategie „asteptam sa vedem ce-o sa fie” nu a mai functionat. Ce face Irlanda in situatie similara? Recunoaste (dupa cateva luni de minciuna) ca a gresit, dar nu vrea masuri de austeritate. Prefera falimentul indiferent de risc.

Asta inseamna sa ai sange in instalatie! Si asta inseamna independenta!

Cand iesim din criza?

Pai, imediat ce vom termina cu datoriile. Nu e vorba doar de cele catre FMI ci si de cele catre banci. Si nu doar datoriile statului ci si ale populatiei. Pentru ca sectorul bancar romanesc s-a dezvoltat pe apetitul de consum al romanilor. Consum bazat pe credit si pe import intr-o majoritate covarsitoare.

Pana atunci banii nou creati in economie se vor scurge din tara prin banci, care ii returneaza bancilor-mama. E foarte simplu: a fost nevoie de credite, banii au venit de afara; nu mai e nevoie de ei, se intorc de unde au venit. Sa nu ne imbatam cu apa chioara, chiar si cresterea productiei industriale si a exporturilor s-a facut cu investitii din creditare sau cu investitii a unor firme multinationale care aveau nevoie de forta de munca ieftina de la noi. Pana nu vom face investitii in infrastructura, care sa ne faca atractivi si din alte puncte de vedere decat a costului fortei de munca, nu avem nici o sansa.

Pe langa toate astea va trebui sa invatam sa ne pretuim mai mult producatorii, la fel cum producatorii nostri vor trebui sa invete sa ne pretuiasca.

Trafic oradean (III)

Acum ca lucrarile in oras se incheie incet-incet (mult prea incet zic eu), se redeschid circulatiei drumurile care pana mai ieri ne faceau viata un calvar. Trecem peste faptul ca se raceste vremea dar asfaltarile continua. Acolo unde asfaltarile s-au terminat s-a instalat un alt fel de haos. Astfel, strada Primariei a redevenit sens unic incepand de azi dimineata, pe sensul Piata Independentei – bd. Decebal. Luni s-a revenit la sensul unic pe Jean Calvin (prin fata liceului Pedagogic) pe directia Iuliu Maniu -> Primariei. Atat eu cat si alti participanti la trafic nu stiam si am mers foarte hotarati ca pana acum cateva zile, de pe Primariei, pana am vazut semnul de acces interzis. A urmat un stanga-mprejur militaresc.

Maxima idiotenie se gaseste in centru, unde odata cu redeschiderea strazii Iuliu Maniu (sens unic dinspre Decebal pana la biserica Sf. Nicolae, ca si pana inainte de lucrari) s-a modificat sensul de circulatie pe Cuza Voda, devenind sens unic dinspre Mihai Viteazul spre Decebal. De ce? Nu inteleg si nici macar nu are logica. Deci avem acum un sens unic spre centru, Decebal -> Iuliu Maniu -> Piata Independentei si doua sensuri unice dinspre Mihai Viteazul spre Decebal, unul dupa altul: Cuza Voda si Mihail Kogalniceanu. Nici macar nu conteaza ca ultimele doua strazi sunt la distanta de nici 100 de metri. Asta in conditiile in care si strada Sucevei este tot sens unic pana la bd.Decebal in portiunea ce trece pe langa parcul Balcescu, la fel ca si strada Primariei (pe intreaga ei lungime). In total patru sensuri unice de iesire din centrul orasului si doar unul de intrare.

Sa fie asta o invitatie sa plecam naibii din Oradea?
Vizualizare hartă mărită

Bonus:

Ca sa puna capac nervilor de dimineata, gasesc in parcare un cretinoid. Sunt curios daca il vedeti (calitatea pozei lasa de dorit ca e facuta rapid cu telefonul) si daca ghiciti cate locuri de parcare bloca.

Idiot in parcare

Reclama – sufletul comertului…

…sau comertul e sufletul reclamei? Intrebarea asta imi incretea mintea de mai multa vreme, dar azi am gasit la Arhi un articol ce dezbate oarecum problema, asa ca mi-a dat putina apa la moara. La analiza se ia una bucata produs. Marca nu conteaza. Dar produsul respectiv are imprimat/stantat/brodat/cusut logo-ul marcii respective. Daca esti cocalar sau pitipoanca alegi ca sigla respectiva sa fie de dimensiuni cat mai mari.

Pana aici toate bune. Dar daca tu cumperi produsul pentru calitatile lui si nu musai pentru marca? De aici se nasc cateva dileme: de ce platesc mai mult pe un produs de marca? Pentru ca se cheltuie mai mult in cercetare? Pentru ca se investeste mai mult in publicitate? Pentru prestigiul marcii? Faptul ca firma respectiva cheltuie mai mult in cercetare si dezvoltare se reflecta in calitatea produsului, ceea ce te si indeamna in final sa cumperi, deci e posibil sa fie asta cauza. Investitia in publicitate ar fi a doua, dar nu prea sta in picioare multa vreme. Asta pentru ca odata cumparat produsul, chiar tu ii faci reclama mai departe, deci… tu cumperi, tu faci reclama pe banii tai. Prestigiul marcii? Pai si aici esti la fel de „raspunzator” de popularizarea marcii ca si in cazul reclamei: porti brandul cu tine, la vedere si tot pe banii tai

Acuma vine si intrebarea: de ce sa nu fim platiti ca purtam siglele la vedere? In fond nu facem decat reclama. Da, pe banii nostri. De ce nu s-ar acorda un discount pentru reclama sau chiar sa fii platit? Sau pur si simplu sa se scoata marca pusa la vedere. Oricum, eticheta de pe produs iti spune cine e producatorul (asta daca il iei de nou), deci pentru sufletul tau cred ca ar fi suficient.

Pentru cine mai emit televiziunile?

Ultimele ştiri din piaţa media vin cumva surprinzător faţă de replierea marilor jucători. Preţurile publicităţii au fost în scădere anul acesta, iar unele dintre televiziuni sunt pe punctul să tragă obloanele. Doar RDS&RCS intenţionează să deschidă una nou-nouţă. Şi se pare că intenţiile sunt de anvergură: Radu Moraru (Naşul de la B1 TV) e cel mai sonor nume ce se vehiculează până acum că se va regăsi în grila de programe a noului post.

Eu totuşi mă întreb pentru cine mai emit televiziunile? Mai ales că sunt atât de multe. Când ajung acasă de la birou încerc de fiecare dată să găsesc ceva interesant şi cât de cât relaxant, dar nu reuşesc sub nici o formă. Mă mai refugiam până nu demult în programele Discovery, dar nici astea nu mai sunt ce erau (nu ştiu dacă aţi observat, dar încep să se repete în heavy-rotation emisiunile). De pe la ora 6 încep emisiunile-vidanjă gen Happy Hour, Acces Direct şi alte mizerii. Astea pentru cine-s făcute? pentru că pe cine întreb îmi spune că nu urmăreşte. Şi întreb ceva lume. Am senzaţia că singurele emisiuni rezonabile sunt ştirile PRO Tv ale Andreei Esca şi Dr.Oz de la Euforia TV. În rest, apă de ploaie.

Oare care sunt cifrele reale de audienţă? Nu de alta, dar fiecare se laudă cu „noi recorduri” şi ştachete sculate ridicate la înălţimi ameţitoare.

Tulai! Am sfeclit-o! Se termina petrolul!

Citesc azi in Capital ca mai avem rezerve de titei pentru 30 de ani. Partea mai naspa e ca dupa aia vor mai trebui 100 de ani sa acoperim necesarul prin energie reconversibila. Pai si acum am cam avea nevoie de surse alternative la cat a ajuns pretul benzinei. Cu mai multa vreme in urma citeam si pe Riscograma 3 variante in cazul in care ni se termina titeiul. Ce ma mira este ca nu se incearca introducerea pe scara larga a masinilor hibride, ca apoi sa avem un punct pentru trecerea la cele electrice (asa sau asa). Sau pe hidrogen (desi am inteles ca varianta asta nu e fezabila din pricina cantitatii de platina existente pe Terra). Sau poate descoperim un Perpetuum Mobile. Ce dracu’, doar n-au murit toti inginerii!

Misto-ul absolut

A-nceput de ieri sa cada… las-o ba cum a cazut! MTV-ul romanesc vrea sa faca un top al melodiilor din ultimii 15 ani. Intre ele a strecurat si o pseudo-melodie „cantata” de DJ BOROS. De fapt este o inlantuire ametitoare de cuvinte fara prea mare noima, in afara de refren, care culmineaza cu o declaratie absolut bestial de criminala (eu unul era sa cad de pe scaun de ras): „dozatorul este rege”.

Nu stiu daca e mistocareala faptul ca cei de la MTV Romania l-au inclus in top, dar in mod sigur blogosfera romaneasca a prins „porumbelul” din zbor si a inceput o campanie de sustinere a non-melodiei (asta si pentru ca MTV Romania nu prea mai difuzeaza muzica). Pe principiul „voi faceti misto de noi, facem si noi de voi” s-a nascut indemnul „VOTATI DOZATORUL!!!” A inceput DailyCotcodac.ro, iar apoi au continuat Ovidiu Sirb si Denisuca. Rezultatul este ca pana in prezent „Dozatorul a urcat pe primul loc in top. Imi fac si eu datoria sa chem la lupta cea mare, cu convingerea ca si altii vor urma.

Asadar VOTATI AICI „DOZATORUL”!!!! Regula e simpla: in pagina care se va deschide dupa click pe link, votati si introduceti codul generat. Simplu si eficient. Misto-ul absolut!

Later edit: am fost informat (cam artagos, e drept) ca miscarea a inceput cu mult inainte de DailyCotcodac pe un alt blog si anume este vorba de Utopia Balcanica. My bad!

Nu stiti cumva…

…pe cineva care ar avea nevoie (chiar si pentru colectie) de un sistem audio? Ma tot uit de ceva vreme pe siturile de vanzari/licitatii (gen okazii.ro) sa vad cum as putea sa scap de o instalatie audio compusa din pick-up, radio, egalizator si o pereche de boxe (cutie din lemn). In afara de pick-up toate sunt romanesti, facute de „Electronica Industriala”. Au defecte minore usor de reparat de catre un pasionat.

Avand in vedere ca in marea majoritate a timpului ascult muzica in timp ce navighez sau scriu cate ceva (mai exact la boxele de la computer 😀 ), am decis sa renunt la magaoaia pe care oricum nu o mai foloseam de ani buni. Am gasit la un magazin online mai multe feluri de boxe bune care ar putea suplini cu brio sistemul, daca nu chiar ar putea sa imi si ofere ceva superior calitativ, fara sa mai deschid inca un aparat electric prin casa (oricum melodiile le am in calculator, la fel si tunnerul TV sau alte alea). Ma bate gandul chiar de niste boxe cu sateliti surround 5.1.

Stie cineva pe altcineva care ar avea nevoie de magaoaia mea? Ca-mi ocupa locul degeaba.

IMG 0001 e1459927317283
IMG 0003 e1459927300918
IMG 0005 e1459518004869
IMG 0006 e1459518096991
IMG 0007 e1459519415317
IMG 0008 e1459519682415
IMG 0009 e1459927150550
IMG 0010 e1459927354117
IMG 0011 e1459927335324

Sa nu jignim tiganii

Trebuie sa recunosc ca de cand a sosit Victor (colegul nostru bucurestean), mi-a sosit o sursa de inspiratie in materie de umor. Una din mostre se leaga de o povestire din stagiatura de proaspat inginer a colegului nostru.

Actiunea se petrece undeva in judetul Constanta, pe langa Vadu. Domnul inginer stagiar avea in subordine si o echipa de tigani. „Tigane” in sus, „tigane” in jos, zi de zi. La un moment dat se apropie unul dintre tigani de inginerul nostru si-i spune:

– „Thovharashu hinjiner! Nu nhe mai spuneti tzighani, cha nu nhe phlace!”

– „Da’ cum sa va zic, ma?!”

– „Bradutzi!”

– „Cum?!?”

– „Bradutzi, thovarasu’!”

– „Da de ce bradutzi, mah?”

– „Pai hovarasu’, noi nu ne schimbam culoarea nici iarna, nici vara! D’aia!”

Locuri de munca sau disponibilizari?

Citesc pe situl televiziunii locale TVS ca urmeaza disponibilizari de personal la Spitalul Stationar II. E vorba despre angajatii de la bucataria care urmeaza a fi inchisa.

Angajatii bucatariei de la stationarul II al  Spitalului Judetean din Oradea stau cu  sabia disponibilizarilor deasupra capului.  Daca initial se vorbea despre modernizarea  ei, soarta „bucatariei de jos” este incerta  chiar si pentru conducerea unitatii  medicale, care a decis deocamdata sa o  inchida si sa mute personalul. Acesta va  munci la bucataria din cadrul spitalului, unde  se vor gati zilnic in jur de 800 de portii pentru  pacienti. „E mult de lucru si avem nevoie  de oameni, nu de disponibilizari”, spun  nutritionistii.

Intrebarea mea  este: „de ce nu se concesioneaza bucataria (cu pastrarea angajatilor) catre o firma de catering, care sa ofere pe langa mesele bolnavilor si pe cele ale personalului medical? Se stie ca o firma privata isi dimensioneaza mai bine activitatea. In acest fel asigura locuri de munca, hrana pentru pacienti (de ce nu si medici), produce si profit vanzand mare parte din productie. Totul local.

Asa suna teoria. Varianta inchiderii ar trebui sa fie ultima pe lista.

Scurte (08.11.2010)

Înainte de revoluţie auzeam o zisă ce mi se părea atunci haioasă (referitoare mai cu seamă la recoltele record):

„Semne bune anul are,

Dar şi semne de-ntrebare!”

Anul ce vine, pare că e însoţit de o adaptare:

„Semne bune anul n-are,

Numai semne de-ntrebare”

Atat de… nu stiu cum…

A murit Adrian Paunescu. Asta apare pe toate canalele media. Toate blogurile, twitterul si facebook-ul au luat foc si doar asta vezi la tot pasul. Da, a murit un om, dar cel mai rau e ca a murit UN POET. Unii il numeau versificator pentru abilitatea lui de a-si crea discursul direct in versuri. Cu alte cuvinte compunea cum vorbea. Unii l-au urat pentru omagiile aduse dictatorului Ceausescu. Altii l-au iubit pentru poeziile revolutionare. Intotdeauna echilibrul dintre cele doua tabere a stat intr-un fir de par, dand cateodata castig de cauza detractorilor sau, dupa caz, adulatorilor. A facut lucruri bune in viata? In mod cert DA! Asta o spun atat cei ce l-au iubit cat si cei ce l-au urat. Cenaclul Flacara a fost la timpul lui un incubator de talente a muzicii folk romanesti, dar si o reduta aparata cu multe sacrificii. Multi dintre artistii lansati de POET l-au scuipat, injurat si pupat pe rand. A fost detestabil de multe ori si detestat pana dincolo de limite. Dar a fost si iubit enorm.

Tin minte din perioada copilariei, cand locuiam prin Bucuresti. Parintii mei erau tineri si neavand cu cine sa ma lase acasa, ma luau la concertele Cenaclului. Era o atmosfera cam ca cea pe care o vedem azi la concertele marilor trupe care vin in Romania. Era o oaza de libertate in desertul comunismului romanesc. Da, se spuneau si poezii patriotarde, se spuneau si ode, dar de fiecare data era o liniste mormantala in sala. Dupa care incepea concertul. Si se intindea mult dupa miezul noptii. Cine spunea dupa revolutia din ’89 ca Paunescu avea o putere enorma asupra tineretului, are enorma dreptate. A doua zi se intalneau prin birouri colegii care fusesera la spectacol sa povesteasca celor CE NU PUTUSERA INTRA. In soapta. Pe ascuns. Tot ce cu o zi inainte spuneau, strigau chiar, acum povesteau soptit de frica turnatorilor (cam prin fiecare firma se stia cine e). Daca atunci Adrian Paunescu ar fi vrut sa scoata lumea in strada, nu ar fi avut nici o dificultate. Poate pentru ca nu a facut-o a fost urat si injurat. Dar hei! era si el un om! Personal m-am bucurat la fiecare dintre spectacolele Cenaclului Flacara la care am fost. Ce atmosfera! Stiu ca difuzarile radio erau cenzurate, fiind de fapt doar inregistrari din spectacol. Stiu asta pentru ca dupa revenirea la Oradea (in 1984), urmaream la radio Romania Tineret, dar nu simteam aceeasi emotie.

Dormi in pace Maestre! Timpul le lamureste pe toate. Pacat ca te-ai grabit.

Anvelope de iarna? Pentru ce?

Oare? Pentru montat la masini. Ca sa circulam cu ele iarna. Ca sa nu derapam ca si cum am fi cu saniuta. Ministerul Transporturilor zice ca vor fi obligatorii. Senatul zice ca nu se accepta amendamentul. Publicul (cititor sau votant, in functie de dispozitie) zice ca „huuooooo!!!” Adevarul e undeva pe la mijloc.

In ultimele zile are loc pe bloguri o disputa aprinsa pro si contra gumelor de iarna pe care vor alesii neamului sa le faca obligatorii intre 1 noiembrie si 31 martie. Departe de mine gandul de a fi impotriva lor. Ce ma nemultumeste este ca din nou (pentru a cata oara?) se face o modificare de azi pe maine. Daca se incearca introducerea obligativitatii anvelopelor de iarna din 1 noiembrie, tin sa le comunic factorilor de decizie ca termenul a trecut (cel putin in anul asta) si asta numai pentru ca globul pamantesc nu prea are rabdare sa astepte dezbaterile din legislativul Romaniei.

Sanctiunile sunt mari, incepand de pe la 540 de lei, adica aproape cat un set de 4 roti de iarna (150 lei/bucata, la oferta), ceea ce te cam face sa alegi rotile. Bine… probabil cu „o mica atentie” de 100 de lei scapi de amenda si esti pasuit pana data viitoare, dar macar ai timp sa ti le iei si sa le montezi.

Mie imi este frica de altceva. De fapt sunt mai multe lucruri de care mi-e frica. Unul din ele ar fi ca Gigelu’ care nu are bani de o guma noua sau macar una SH buna, va cumpara o gioarsa cu profil de mai putin de 4 mm, iar masina se va comporta chiar mai rau decat cu gume de vara. A doua ar fi ca toti copilasii cu masinute de peste 150 de cai isi vor lua anvelope de iarna, poate chiar de marca (poate chiar si cu Swarowsky, mai stii?) si vor avea impresia ca e suficient pentru a conduce ca vara, fara sa se uite ca in fapt castiga doar 5% din distanta de franare. Nu mai vorbesc de pustanii cu masini cu tractiune spate, la care chiar nu conteaza nici daca isi iau gume cu crampoane (alea speciale de rally, dotate cu niste cuie de 5mm). Ideea e in felul urmator: ai bani de masina? intretine-o! nu ai? trage-o pe dreapta sau vinde-o! Ideal ar fi sa nu platim RCA pe lunile in care nu ne putem folosi masinile, dar…

Una peste alta, daca vrei gume de iarna mai ieftine, le gasesti prin piete, aduse din Jermanika, la preturi relativ rezonabile (a luat o cunostinta cu 150 de lei / 2 bucati, chiar exceptionale), la un grad de uzura ce permite folosirea inca una sau doua ierni. Depinde de rabdarea fiecaruia de a scotoci. Oricum, sfinte raman lanturile, ca daca ajungi in nameti nu mai iesi nici cu gumele lu’ peste, nici chiar insotite de traditionala lopatica. Ca doar la noi intotdeauna vin iernile pe neasteptate, in special prin decembrie.

Solutie pentru reducerea coruptiei

Reducerea cuantumului amenzilor. Reducand amenda, reduci „riscul de a fi corupt” a functionarului care o aplica. Cetateanul, poate plati, iar statul incaseaza banii. Functionarului i se rupe in cazul unei amenzi de 10 – 50 de lei; ce sa faca sa ia spaga? Cat? 5 lei? Pentru 5 lei sa riste puscaria?! No way! Si atunci aplica amenzi in nestire. Dar le aplica. Iar statul le incaseaza.

Cei care cunosc fenomenul pot sa confirme, ca o amenda uriasa ramane neplatita cu anii sau e contestata si in final este anulata. Daca ramane neplatita e contabilizata de ministerul de finante ca venit, chiar daca e evident ca nu se va incasa in veci, ramanane ca arierat si generand penalitati, care la randul lor devin arierate. Nu mai bine putin si des? Vorba evreului: „nu trebuie sa curga, e bine si daca picura”.

Cu ocazia asta rezolvam si problema „riscului de a fi mituiti” a functionarilor si in consecinta putem taia „stimulentul” (ca parca ala e rolul lui, nu?)

A fost odata … 71,81 (si chiar 107)

A fost odata ca niciodata, ca daca n-ar fi fost nu s-ar mai fi povestit…. desi nu e o poveste in adevaratul sens al cuvantului, e totusi demn de povestit. Am dat acum mai bine de un an de un blog tinut de Lulu Cremeneanu. La vremea respectiva nu mi-a atras atentia decat prin faptul ca rememora cate ceva din vremurile cand in Oradea emitea un post de radio numit SONVEST. Zilele trecute am cautat din nou blogul defunctului radio oradean. L-am regasit cu articole noi, cu imagini, cu povestiri. De data aceasta erau mult mai multe articole si interviuri cu fosti realizatori. Pe multi dintre ei ii regasim si azi in peisajul jurnalistic, dar unii nu mai aduc aminte de euforia acelor ani. Si au fost cativa ani. Au fost ani in care eu mi-am trait adolescenta si prima tinerete, primele iubiri si primele despartiri, ani in care am trait vise si deziluzii. Poate singurul care nu m-a tradat in toti acei ani a fost SONVEST, prietenul de pe deal al oradenilor. Doamne, ce ani frumosi!

Astazi singura legatura cu acei ani a ramas Lulu si al sau blog de amintiri sonvestiste. I-am spus cat de mult am fost impresionat de scrierile lui. Nu i-am vazut fata cand mi-a raspuns (se intampla tot mai des in secolul asta internetizat), dar am simtit si la el o unda de regret, mai ales cand mi-a zis ca incet-incet va abandona acest proiect. „Pacat…” i-am zis, iar gandurile mi s-au intors la acei ani … Doamne, ce ani frumosi!

Aici radio SONVEST Oradea! 71,81 megaherzi! (link)

Din pacate povestea nu s-a mai incheiat cu „si au trait fericiti pana la adanci batraneti”…

Sonvest Oradea

Sursa foto

Cu DACIA din nou in top

Ca marca romaneasca DACIA a facut un salt calitativ, nu se mai indoieste nimeni. Ma rog… poate cei care prefera marcile straine doar pentru ca nu sunt „Made in Romania”. Dar si pentru ei am o veste: DACIA nu mai este de multa vreme o masina fabricata strict in Romania. Multe componente sunt fabricate prin alte tari, poate chiar de pe alte continente. Nu sunt Daciile cele mai frumoase masini, dar in mod clar sunt practice si fiabile.

Citim in Capital: „Faptul că Toyota se claseaza pe primul loc intr-un top care vizeaza calitatea masinilor din punctul de vedere al concesionarilor nu este o surpriza pentru nimeni, asa cum nu este o surpriza nici ca urmatorii doi clasati sunt producatori germani precum Opel sau BMW.” Ca sa vezi!

Cititi tot articolul AICI.

Nu-i asa ca e inca un motiv de a CUMPARA ROMANESTE?

Boc cel Mic al V-lea intra in Cartea Recordurilor

… sau a recoardelor…

Caz probabil unic in lume, guvernul a ramas in functie doar pentru ca nu au fost suficienti sustinatori ai motiunii, nu pentru ca ar fi avut el insusi sustinatori. In fapt nu a avut niciunul! Un singur vot a fost anulat, ceea ce logic inseamna ca respectivul nu sustinea nici guvernul si nici motiunea. Dupa aceeasi logica, in Parlamentul Romaniei, guvernul nu are sprijin nici macar in proprii parlamentari! Suntem de rasul curcilor.

Vorba poetului: „tara trista, plina de umor”.

IQ-uri celebre

Se zice ca inteligenta este singura constanta pe pamant, singura populatia fiind in continua crestere. Ca nu e asa ne-o demonstreaza cercetatorii care au verificat IQ-ul catorva personalitati. Rezultatele sunt uimitoare:

Arnold Schwarzenegger –  135
Bill Clinton – 137
Bill Gates – 160
Dolph Lundgren – 160
George H.W.Bush – 96
George W. Bush – 125
Hillary Clinton – 140
James Woods – 180
JFK – 119
Jodie Foster – 132
Madonna – 140
Nicole Kidman – 132
Quentin Tarantino – 160
Richard Nixon – 143
Ronald Reagan – 105
Shakira – 140
Sharon Stone –  154
Stephen Hawking – 160
Steve Martin – 132
Albert Einstein – 160
Gari Kasparov – 190
Leonardo da Vinci – 220
Paris Hilton – 107

George W.  Bush confirma zvonurile, pe cand alte personalitati (ale scenei mai ales) ne uimesc prin coeficient ridicat, pe care parca nici nu-l banuiam (nu parca, ci in mod sigur nu-l banuiam)! Peste cel de-al 41-lea presedinte al USA se situeaza pana si starleta multimilionara Paris Hilton. Amazing!

Intrebarea mea ar fi cum naiba au stabilit IQ-ul lui Leonardo da Vinci.

Alta intrebare ar fi „oare ce coeficient au personalitatile de la noi? Subunitar cumva?”

Sursa articolului AICI.

Premiera!

Consiliul concurentei a amendat CECCAR (Corpul Expertilor Contabili si Contabililor Autorizati din Romania) pentru fixarea tarifelor minime obligatorii. Amenda este una uriasa pentru Romania, aproximativ 950.000 euro. Stirea AICI

Problema adevarata ar putea veni in momentul in care se vor liberaliza tarifele: firmele de contabilitate si contabilii care au relatii stranse cu administratiile financiare vor pastra tarife crescute (ca deh, multe firme vor sa se puna la adapost de controale aiurea), iar cei care intr-adevar lucreaza, vor trebui sa scada tarifele ca sa-si pastreze clientii. Asta era o masura ce trebuia luata cu mult timp in urma. Poate asa si cei din finante isi vor dori mai cu sarg sa lucreze la stat si in absenta „stimulentelor”, pentru ca alternativa „la privat” nu va mai fi roz.

Ce misto e jocul la doua capete!

Ironia sortii

Poate ca unii dintre cititori, in week-end, mi-au cautat blogul si nu au primit decat mesaj ca serverul nu poate fi gasit. Ei bine, au fost niscaiva probleme la firma care ofera serviciile de hosting. Ca o ironie a sortii, persoana care trebuia sa se ocupe de problema era la Cluj la o conferinta legata de hosting. Shit happens!

Adevar graieste gura pacatosului…

Ieri am citit un articol al lui VisUrat (Sebastian Bargau) care m-a pus pe ganduri sau mai bine zis mi-a readus in prim-plan gandurile pe care le rumegam de ceva vreme. Calitatea scrierii e ireprosabila (parere strict personala, fiecare e liber sa afirme ce doreste), atent studiata si indelung gandita. Chiar daca nu sunt de acord in totalitate cu afirmatiile si argumentarile sale, nu pot sa nu il aprob cand este vorba de biserica si de oamenii ei. Cand e vorba de manipularea maselor si prostirea lor, biserica prin reprezentantii ei face treaba mult mai buna decat orice regim totalitar de pe pamant. Cred in Dumnezeu, dar in felul meu, fara sa merg la biserica si fara sa fac un spectacol din credinta mea.

Legat de acelasi articol as mai avea doar de adaugat doar un banc (sau pilda, cum le place teologilor sa numeasca astfel de povestioare):

Intr-o zi, datorita incalzirii climatice, vine potopul. Un mosulet drept-credincios sta in coliba lui pe undeva prin Romania si incepe sa se roage, doar-doar l-o salva Dumnezeu. Dupa o vreme vine un vecin si-i bate la usa spunind:

„-Mosule! Hai repede afara, sa plecam de aici ca vin puhoaiele si murim!”

Mosul ii raspunde:

„-Pe mine ma va salva Dumnezeu!” si ramane in casa lui.

Dupa o vreme vin pompierii si echipele de interventie, iar o barca se opreste la usa lui si ii striga:

„-Mosule, hai afara ca au venit apele, cresc repede si in curand o sa te ineci daca mai stai!”

Mosul nu si nu ca „eu ma rog la Dumnezeu si o sa ma salveze el”

Peste cateva ore, apele sunt la nivelul acoperisului, iar mosul pe acoperis. Un elicopter ce trecea sa evalueze situatia il vede si coboara sa-l ia. Mosul o tinea pe a lui ca „eu ma rog si vine Dumnezeu si ma ajuta sa scap”.

Si nu mai scapa. Moare inecat in apele involburate care i-au luat casa. Ajunge in Rai si se prezinta in fata lui Dumnezeu la judecata, oarecum contrariat si-l ia la intrebari: „Dar ce faci Doamne? M-am rugat cu multa evlavie si te-am asteptat sa ma salvezi din inundatie!” Dumnezeu se uita la el cu repros si ii spune: „Omule! Ti-am dat trei sanse sa scapi de la inec!”

Este ca Dumnezeu da, dar nu baga in traista?

Continuarea unei zi vesele

Daca tot am inceput azi cu un zambet, hai sa continuam cu acelasi zambet pe buze: deseara joaca Steaua cu Utrecht! Ce-o sa mai rad! Mi-am propus sa nu pun la suflet nici daca iese bine, nici daca iese rau.

Bancurile dupa Bayern-CFR CLUJ (3-2):

1. Cartu in vestiar dupa meci: ce dracu’ ati facut baieti? Am zis auto-BAZA nu auto-GOL!!!

2. Dupa primul gol al meciului (al lui Cadu in poarta celor de la Bayern) suna telefonul pe banca clujenilor. La celalalt capat, furios, patronul Paszkany urla din toti rarunchii: „Ma dobitocilor! V-am spus nu odata ca-s fan Bayern!!!”

Scurte (20.10.2010)

Ma enerveaza la culme sa ma urc in taxi, iar cand ii spun adresa lu’ bou’, sa-mi spuna nonsalant „Stiti… sunt nou! Nu-mi spuneti pe unde e strada asta?” De fiecare data imi amintesc de testele date de soferii de taxi londonezi, care sunt obligati sa stie minim 2000 de strazi ale capitalei britanice. A fost chiar si un test al celor de la Top Gear, pentru a vedea cine ajunge primul la o anumita destinatie, taximetristul cu GPS sau cel care se bazeaza pe „harta” din cap. De fiecare data cand GPS-ul ii dadea o ruta, taximetristul ce trebuia sa foloseasca tehnologia de navigare avea de comentat: „eu nu as fi ales ruta asta, e prea aglomerata la ora asta, pierdem prea mult timp”. Intr-adevar, de castigat a castigat cel care se folosea de simtul propriu de orientare.

Daca intr-un oras ca Oradea, tu, taximetrist, nu cunosti strazile, de ce te mai apuci de jobul asta? Pentru ca e si el un job? Oare ce teste se dau pentru licenta? Cum se schimba o roata? Nu cred ca intereseaza pe cineva asta, ci sa ajunga in cel mai scurt timp la destinatie.

Cum naiba?!?

Am trait-o si p’asta: 3 autogoluri intr-un meci! Nici cand arbitram la copii nu am vazut asa ceva; de obicei le striga antrenorul daca poarta adversa era in directia opusa. Nu am vazut mai mult de 2 autogoluri pe meci decat cand aia de le dadeau erau incredibil de slabi, iar jocul se termina cu scoruri-fluviu gen 15-0. Dar repet, nu mai mult de 2 bucati.

Unii sunt de parere ca ar fi blat. Se poate, ca prea e ciudat.

Opozitia independenta

Acuma ca tot au depus pesedistii motiunea de cenzura, ma gandesc cu oroare ca ar putea sa cada guvernul. Cu oroare, pentru ca daca ii vine lu’ baselu’ sa puna un prim-ministru din partidul lui Ponta, ne-am ras de evolutie pozitiva pentru inca 20 de ani. Partea mai nasoala e ca nici crinii liberali nu au un program clar de masuri de guvernare incepand cu ziua de maine. Ambele partide din opozitie au doar pareri si platforme-program absolut fanteziste si idioate. Si ce e mai rau e ca nu au oameni.

Propunerea mea ar fi sa lansam cate o idee, pe care sa o analizam/dezvoltam/promovam ca niste adevarati opozanti ce suntem. Pentru ca doar noi suntem in opozitie, nu si parlamentarii partidelor romanesti.

Asa mi-a venit in minte o idee (de incalzire) cu care s-ar impusca doi iepuri dintr-un foc: golirea puscariilor si prezenta militara romaneasca pe teatrele de razboi. Mai exact, reducerea pedepselor unor detinuti (atent verificati in prealabil, ca doar le dai o pusca pe mana si cine stie incotro o indreapta) in schimbul satisfacerii unui stagiu militar sub contract ferm. Daca scapa, sunt reabilitati, daca nu… Ideea nu e noua, au pus-o in practica francezii cu a lor Legiune Straina si pare sa mearga bine.

Astept si alte „initiative legislative populare”, dar mai intai comentariile voastre si completari, daca le considerati necesare.

Vreau si eu o lamurire

Cica „stimulentele” se vor acorda la functionarii de la finante pe baza de pertformanta! Ce e aia, cum se stabileste si de catre cine??? Cica un criteriu de pertformanta ar fi realizarea planului!?! Asta ce mai e??? Cumva functionarii publici lucreaza in fabrici, la norma??? In ce consta norma lor??? Amenzi? Pai atunci ne-am dus dracu’!!! Vor veni peste sectorul privat ca niste vulturi hamesiti si vor distruge ce a mai ramas in viata.

De ce ti-e frica, nu scapi….

Auzi des vorba asta, dar mai rar o si traiesti. Eu am trait-o ieri. Povesteam cum m-a aranjat Andreea, de a trebuit sa merg la operatie de criogenizare. Ei bine, ieri am fost. Si mi-a ars nenea doctoru’ Brihan nu unul ci trei semne de pe fata, ca sa nu mai fiu asa de insemnat.

Operatiunea in sine nu doare, mai mult ustura. E neplacuta senzatia aia rece (de la azotul lichid) care ti se imprastie pe fata, de zici ca stai in mijlocul crivatului. Partea mai nasoala e cea de 2 saptamani in care trebuie sa ai grija sa nu carecumva sa-ti bazai coajbele ca ramai cu niste cicatrici de toata frumusetea, de -ti vine sa regreti ca nu ai ramas cu semnele. Asta inseamna ca doua-trei saptamani trebuie sa-mi tin fata departe de fiica-mea, ceea ce e chiar najpa, pentru ca-mi place cand ma imbratiseaza….

E vre-o diferenta?

Umoristul si caricaturistul brazilian Fernandes Millor a lansat o dezbatere publica cu tema <<Care este diferenta dintre „politician” si „hot”?>>
Un raspuns i-a atras in mod special atentia: „Diferenta dintre un politician si un hot este ca pe primul il aleg eu, in timp ce al doilea ma alege el pe mine. Am nimerit-o?”.
In replica, Millor a spus doar: „Stimate domn, sunteti un geniu. Sunteti singurul care a reusit sa gaseasca o diferenta intre cei doi”!!!

Concert „Marius Pop & The M Theory”

Mai tineti minte experimentul ACS (arta compozitionala spontana) desfasurat in PodZ? Ei bine, acum va avea loc si un turneu de lansare a albului „First Step” al lui Marius Pop si a formatiei The M Theory. Turneu care incepe la Oradea. Unde? La ARLUS (Casa de Cultura a Municipiului). ATENTIE! Locuri limitate! Spectacolul incepe la ora 18:00, asa ca incercati sa ajungeti din timp ca sa nu va treziti cu usa in nas!

Nu ratati! Pur si simplu merita vazut!

oradea Arlus mic

De ce nu merge tara asta? Oare?

Pentru ca nu muncim. Sau pentru ca atunci cand muncim ne doare capul, mana, piciorul sau pur si simpl in p**a. Sau nici macar acolo ci la cativa metri in fata. Pentru ca avem un aparat birocratic cat China, care stie sa te puna pe drumuri ca nimeni altul. Pentru ca avem servicii publice care numai gratuite nu sunt (sa nu-mi spuna mie cineva ca n-a dat niciodata o spaguta, ca nu-l cred).

Citeam articolul lui Sebi Bargau, legat de aventurile sale cu inmatricularea motorului. De fapt aventurile erau cu functionarii RAR care s-au ocupat de

Continuă lectura

Cine e de vina?

Ma uit de ceva vreme la televizor cu o detasare pe care ma mir ca nu am deprins-o mai demult. Ultima „valva” este, evident, despartirea si apoi reimpacarea dintre Adelina Pestritu si Liviu Varciu. Doua personaje relativ anoste, care au intrat in lumina reflectoarelor (in ultima vreme, pentru ca Liviu mai fusese cu ceva vreme inainte in calitate de cantaret) cu scandalul divortului. Scandalul cu pricina s-a desfasurat in mare parte in studio, la ore si emisiuni ce aveau darul sa-i aduca in gura lumii cu viteza fulgerului. Buuuun! S-au despartit. Asta nu mai importa. Cand valul a trecut, vine si tsunami-ul: Liviu Varciu o cere de sotie pe Adelina Pestritu, tot la o emisiune de maxim angajament. In direct.

Inca nu s-au racit tastele redactorilor de tabloide, ca vine si un ziarist care „a inregistrat o convorbire” in care se intelege cu „diva” (ce mult si-a pierdut sensul acest cuvant!), contra unei modice sume de 1500 de oiro sa regizeze o sedinta foto pentru paparazzi, in care ea si Liviu sa fie „surprinsi” la starea civila, cu verighetele pe deget, iar ca bonus paparazzo sa „surprinda” si un sarut intre cei doi porumbei. POC! Uite cum se fac stiri! Cu numai 1500 de euro!

Ce ma face pe mine sa rad e altceva: daca tot i-a propus „vedetei” sedinta foto cu pricina, de ce a mai dat-o in vileag (fata avea oricum o varianta de back-up sau blufa)? Nu i-a convenit pretul? Sunt convins ca Adelina a inaintat suma conform mercurialului din acest moment, dupa o atenta cercetare a pietei. Sunt convins ca astea sunt practicile in presa mondena. Atunci la ce folos sa-ti dezvalui „modus operandi„? De ce ti-ai taia singur craca de sub picioare (si a intregii industrii de scandal din Romania)?

Cu dezvaluirea inregistrarii respective nu s-a facut altceva decat putina lumina (pentru cine nu vroia sa creada) ca atunci cand nu au stiri, ziarele de scandal si le creeaza. Nu e vorba de o vedeta cazuta in uitare, ci de un „scandal” cat se poate de actual. Deci nu femeia e de vina ca a cerut cat a cerut, ci a celor care au creeat piata si implicit preturile. Nu de ea trebuie sa radem, ci de presa care plateste ca sa aiba ce vinde. Parerea mea.

Cum ne formam caracterul

Cum se formeaza caracterul la romani?

1. Prima poezioara pe care o invatam este… „Catelus cu parul cret”…care ne invata: „Fura rata din cotet / Si se jura ca nu fura…”

2. A doua poezie semnificativa pe care o invatam este… „Miorita”, care ne spune ca doi romani invidiosi se asociaza si-l omoara pe al treilea care era cel mai productiv in domeniul lor de activitate…

3. A treia poezie semnificativa pe care o invatam este… „Luceafarul”…care ne arata ca tanara romanca de maritat il aduce pe geniul roman in pragul sacrificiului suprem dar il prefera pe un viclean baiat din flori si de pripas…

Sa ne mai miram ca subiectul din propozitia „Venea o moara pe Siret” este Venea? Pentru ca el il omoara pe Siret…. 😀

Trafic oradean (II)

Daca aveati impresia ca de la articolul anterior (pe aceasta tema) si pana acum s-a imbunatatit ceva, va inselati amarnic. Dimpotriva: s-a stricat vremea si din ce in ce mai multi oradeni pornesc cu masinile in treburile lor. Nu pot sa spun decat ca haosul e total, oarecum asemanator cu cel din Bucuresti, cu fortari de intrari in intersectii, fortari de semafoare, intersectii paralizate etc, etc, etc. Semafoarele (acolo unde functioneaza) au un rol pur orientativ, pentru ca daca stai la rosu esti claxonat copios. Dar de lucrat, se lucreaza. Mai haotic decat traficul. Cand treci pe langa un santier d’asta cu viteza melcului sau mai rau, stai cate 10 minute pe loc, vezi ca toti gigeii care „lucreaza” acolo au altceva de facut, iar faptul ca sunt prezenti pe un santier le dauneaza grav intereselor. Unii se misca precum ochiu’ mortului, ba dupa cate o scula (care se afla, culmea, in celalalt capat de santier), iar dupa ce o aduc mai iau si o pauza de tigara, dupa care constata ca nu e scula potrivita, asa ca hai inapoi dupa scula cea buna. Daca nu o gasesc rapid, incepe o adevarata ancheta printre ceilalti muncitori: „nu e la tine cumva scula X?”. Daca raspunsul e negativ, se ia la intrebari urmatorul coleg, si tot asa pana se gaseste obiectul cu pricina. Uneori cred ca se poate ajunge la cate o zi de munca pierduta astfel. Si uite asa, vorba lui Toma Caragiu „timpul trece, leafa merge, noi cu drag muncim”.

Pe ce punem pariu ca lucrarile ce se vor face de acum incolo vor trebui refacute in cel mult doi ani?

Vorbe memorabile (spuse de altii)

1. Sa zicem ca esti un idiot. Si sa zicem ca esti membru al parlamentului. Dar asta inseamna deja ca ma repet.
(Mark Twain)

2. Nici o viata, libertate sau proprietate nu este in siguranta, atita timp cit aparatul legislativ este in sesiune.
(Mark Twain – 1866)

3. Eu cred ca o tara care incearca sa prospere prin stabilirea de taxe mari este ca un om care, stind intr-o galeata, incearca sa se ridice tragind de miner.
(Winston Churchill)

4. Raul inerent al capitalismului este impartirea neechitabila a bogatiilor. Bunul inerent al socialismului este impartirea echitabila a saraciei.
(Winston Churchill)

5. Un guvern suficient de mare, incat sa-ti dea tot ce ai nevoie, este suficient de puternic sa-ti ia tot ce posezi.
(Thomas Jefferson)

6. In general, arta de a guverna consta in capacitatea de a lua cit mai multi bani de la o parte de cetateni, pentru a o da altora.
(Voltaire)