Skip to main content

Etichetă: ganduri cu voce tare

„Jucătorul român Adrian Mutu se lasă de fotbal”

Scris de Andrei în . Publicat în critici, opinii. 3 comentarii la „Jucătorul român Adrian Mutu se lasă de fotbal”

Cel puţin aşa ar trebui să sune următoarele articole ale presei din Italia. Şi nu pentru că l-ar trăda vârsta, fotbalul sau talentul. Nu. Doar pentru că el continuă să trădeze şi să sfideze fotbalul şi talentul. Mă îndoiesc că soţia, Consuelo, va mai rămâne alături de el, la fel cum mă îndoiesc de iertarea celor de la Chelsea, drept pentru care şturlubaticul fotbalist va rămâne şi fără izmenele de pe el. Greu de crezut că va ajunge la Galata, iar dacă o va face e şi mai greu de crezut că nu va face prostii mai departe. Cazul Dănuţ Lupu arată clar cum că „lupu-şi schimbă părul dar năravul ba”.

Am putea asista la neantizarea unui real talent. Păcat. Dar măcar va putea povesti celorlalţi homeleşi, cu care va împărţi conducta de încălzire şi aurolacul, câteva amintiri frumoase, pe care respectivii le vor lua drept delir. Încă un idol care va muri în mizerie. Sper să delirez doar eu acum…

E oficial! Adio Schengen!

Scris de Andrei în . Publicat în critici, eterna si fascinanta Romanie, opinii, politice, Romania. 3 comentarii la E oficial! Adio Schengen!

Abia acum încep măreţele realizări post-decembriste. După 21 de ani de încredere, Europa decide că ar fi cazul să devină mai raţională şi lasă sentimentalismele în seama guvernului de la Bucureşti. Care guvern a şi reacţionat printr-un şantaj la adresa aderării Croaţiei. Dar cum Europa e deja un părinte versat şi nu se impresionează la urletele copilului rău şi pedepsit la colţ pe boabe de porumb. Cică „ulciorul nu merge de multe ori la apă”.

Alo! Trăiţi bine?



Sursa informaţiei.

La mulţi ani 2011!!!

Scris de Andrei în . Publicat în felicitari. 7 comentarii la La mulţi ani 2011!!!

Un călduros „La mulţi ani” tuturor celor ce citesc acest blog, tuturor prietenilor (mă cam repet, că aceiaşi sunt şi cititorii), tuturor românilor, tuturor celor ce mă iubesc şi tuturor celor ce mă urăsc. Un an nou fericit atât prietenilor cât şi duşmanilor (chiar dacă nu am duşmai, în ideea că aş putea avea peste o vreme). Să aveţi toţi parte de un an plin numai de fericire şi sănătate. Dacă le aveţi pe astea, iar restul vor veni de la sine. Numai bine!

FMI vs China (1-1)

Scris de Andrei în . Publicat în economice. 2 comentarii la FMI vs China (1-1)

Până acum China nu s-a hazardat la declaraţii privind criza financiară internaţională. Iar acum o face în stil mare: „Moneda euro va depăşi criza şi va contribui la stabilitatea sistemului monetar internaţional„. Asta exact în momentul în care unele state europene încep să pună la îndoială stabilitatea şi viitorul monedei unice.

Să fie un semnal faţă de Statele Unite şi dolar? Eu cred că da.

Sursa: MEDIAFAX

După 21 de ani

Scris de Andrei în . Publicat în critici, opinii, Romania. 14 comentarii la După 21 de ani

Citesc zilnic (sau aproape zilnic) pe bloguri şi prin presă (online) cât de rău, cât de greu şi cât de najpa e să trăieşti în România. Că e o ţară de cacao, maro sau mai stiu eu cum. Adevărat că multe situaţii sunt nasoale şi prezintă tente vădit maronii, dar hai să încercăm să vedem şi lucrurile bune, atâtea câte sunt. Că economia, societatea şi politicul nu avansează în ritmul în care am vrea noi e una, dar hai să ne amintim că în 1990 eram consideraţi a ne afla la 80 de ani distanţă de cel mai înapoiat stat european (aici nu mai ţin minte dacă era vorba de Italia sau de Spania. Portugalia încă

Continuă lectura

Viata-i grea, criza e mare

Scris de Andrei în . Publicat în din trafic, eterna si fascinanta Romanie. 2 comentarii la Viata-i grea, criza e mare

Traim vremuri grele. Vremuri de restriste. Toata lumea taie pe toata lumea de unde poate, altii o taie prin alte tari. Primii au fost banii negri care au taiat-o prin coturi elvetiene sau paradisiace. In vara s-au taiat banii de salarii la stat dar si banii de pensii „nesimtite”. Nu s-au taiat in schimb nesimtitii, dar iarna inca nu a trecut, iar 22 decembrie se apropie la fel de repede ca facturile de utilitati a primelor luni de iarna.

Daca banii au plecat, imaginea lor de pe aici a ramas. Ca ne place, sa afisam imagini de bunastare. Drept pentru care

Continuă lectura

Cica totusi vine iarna

Scris de Andrei în . Publicat în Din Oradea. 2 comentarii la Cica totusi vine iarna

N-as fi crezut. Mai ales dupa ce de 1 decembrie a nins cam o ora si nu s-a prins nimic. Drept pentru care avertizarea meteo de ieri m-a facut sa zambesc, pentru ca dimineata incepuse cu soare si destul de multa caldura. Dar numai pana la ora 1 PM. Atunci a inceput distractia: frig, ploaie, lapovita si mai apoi zapada in toata regula. Pana la ora 5 PM ningea de abia vedeai la 10 metri in fata. Mi-a luat o eternitate sa curat geamurile masinii cand am pornit de la birou, iar apoi inca un deceniu sa le dezaburesc. Drumurile erau destul de greu practicabile pentru ca se adunase multa apa si nu prea mai facea fata canalizarea. Ma asteptam si ca autoritatile sa fie luate pe nepregatite ca in fiecare iarna, dar aici am avut o surpriza placuta: pe la ora 6 PM, cand era evident ca nu e de gluma cu ninsoarea, au iesit sararitele sa-si faca treaba. Buna-sama ca dom’ primar Bolojan le-o fi comunicat pe langa avertizarea meteo si alte avertizari (poate chiar si penalizari).

Ei bine, acum aud ca s-a emis inca o avertizare meteo si tot cod galben, dar data asta doar de zapada. Si iar sunt in dilema: afara e soare si relativ cald (se topeste rapid zapada de ieri), oare chiar vine zapada? Nu stiu daca drumarii vor fi iar la fel de eficienti in week-end. Sau sa-mi pun increderea in Bolojan ca-i mobilizeaza?….

Alte surse spun ca astea sunt ultimele zvacniri ale toamnei. Sa vedem…

Cand iesim din criza?

Scris de Andrei în . Publicat în economice, opinii, Romania. 6 comentarii la Cand iesim din criza?

Pai, imediat ce vom termina cu datoriile. Nu e vorba doar de cele catre FMI ci si de cele catre banci. Si nu doar datoriile statului ci si ale populatiei. Pentru ca sectorul bancar romanesc s-a dezvoltat pe apetitul de consum al romanilor. Consum bazat pe credit si pe import intr-o majoritate covarsitoare.

Pana atunci banii nou creati in economie se vor scurge din tara prin banci, care ii returneaza bancilor-mama. E foarte simplu: a fost nevoie de credite, banii au venit de afara; nu mai e nevoie de ei, se intorc de unde au venit. Sa nu ne imbatam cu apa chioara, chiar si cresterea productiei industriale si a exporturilor s-a facut cu investitii din creditare sau cu investitii a unor firme multinationale care aveau nevoie de forta de munca ieftina de la noi. Pana nu vom face investitii in infrastructura, care sa ne faca atractivi si din alte puncte de vedere decat a costului fortei de munca, nu avem nici o sansa.

Pe langa toate astea va trebui sa invatam sa ne pretuim mai mult producatorii, la fel cum producatorii nostri vor trebui sa invete sa ne pretuiasca.

Reclama – sufletul comertului…

Scris de Andrei în . Publicat în critici, opinii, reclame. 5 comentarii la Reclama – sufletul comertului…

…sau comertul e sufletul reclamei? Intrebarea asta imi incretea mintea de mai multa vreme, dar azi am gasit la Arhi un articol ce dezbate oarecum problema, asa ca mi-a dat putina apa la moara. La analiza se ia una bucata produs. Marca nu conteaza. Dar produsul respectiv are imprimat/stantat/brodat/cusut logo-ul marcii respective. Daca esti cocalar sau pitipoanca alegi ca sigla respectiva sa fie de dimensiuni cat mai mari.

Pana aici toate bune. Dar daca tu cumperi produsul pentru calitatile lui si nu musai pentru marca? De aici se nasc cateva dileme: de ce platesc mai mult pe un produs de marca? Pentru ca se cheltuie mai mult in cercetare? Pentru ca se investeste mai mult in publicitate? Pentru prestigiul marcii? Faptul ca firma respectiva cheltuie mai mult in cercetare si dezvoltare se reflecta in calitatea produsului, ceea ce te si indeamna in final sa cumperi, deci e posibil sa fie asta cauza. Investitia in publicitate ar fi a doua, dar nu prea sta in picioare multa vreme. Asta pentru ca odata cumparat produsul, chiar tu ii faci reclama mai departe, deci… tu cumperi, tu faci reclama pe banii tai. Prestigiul marcii? Pai si aici esti la fel de „raspunzator” de popularizarea marcii ca si in cazul reclamei: porti brandul cu tine, la vedere si tot pe banii tai

Acuma vine si intrebarea: de ce sa nu fim platiti ca purtam siglele la vedere? In fond nu facem decat reclama. Da, pe banii nostri. De ce nu s-ar acorda un discount pentru reclama sau chiar sa fii platit? Sau pur si simplu sa se scoata marca pusa la vedere. Oricum, eticheta de pe produs iti spune cine e producatorul (asta daca il iei de nou), deci pentru sufletul tau cred ca ar fi suficient.

Pentru cine mai emit televiziunile?

Scris de Andrei în . Publicat în critici, opinii. 9 comentarii la Pentru cine mai emit televiziunile?

Ultimele ştiri din piaţa media vin cumva surprinzător faţă de replierea marilor jucători. Preţurile publicităţii au fost în scădere anul acesta, iar unele dintre televiziuni sunt pe punctul să tragă obloanele. Doar RDS&RCS intenţionează să deschidă una nou-nouţă. Şi se pare că intenţiile sunt de anvergură: Radu Moraru (Naşul de la B1 TV) e cel mai sonor nume ce se vehiculează până acum că se va regăsi în grila de programe a noului post.

Eu totuşi mă întreb pentru cine mai emit televiziunile? Mai ales că sunt atât de multe. Când ajung acasă de la birou încerc de fiecare dată să găsesc ceva interesant şi cât de cât relaxant, dar nu reuşesc sub nici o formă. Mă mai refugiam până nu demult în programele Discovery, dar nici astea nu mai sunt ce erau (nu ştiu dacă aţi observat, dar încep să se repete în heavy-rotation emisiunile). De pe la ora 6 încep emisiunile-vidanjă gen Happy Hour, Acces Direct şi alte mizerii. Astea pentru cine-s făcute? pentru că pe cine întreb îmi spune că nu urmăreşte. Şi întreb ceva lume. Am senzaţia că singurele emisiuni rezonabile sunt ştirile PRO Tv ale Andreei Esca şi Dr.Oz de la Euforia TV. În rest, apă de ploaie.

Oare care sunt cifrele reale de audienţă? Nu de alta, dar fiecare se laudă cu „noi recorduri” şi ştachete sculate ridicate la înălţimi ameţitoare.

Tulai! Am sfeclit-o! Se termina petrolul!

Scris de Andrei în . Publicat în auto & moto, din trafic, opinii. 3 comentarii la Tulai! Am sfeclit-o! Se termina petrolul!

Citesc azi in Capital ca mai avem rezerve de titei pentru 30 de ani. Partea mai naspa e ca dupa aia vor mai trebui 100 de ani sa acoperim necesarul prin energie reconversibila. Pai si acum am cam avea nevoie de surse alternative la cat a ajuns pretul benzinei. Cu mai multa vreme in urma citeam si pe Riscograma 3 variante in cazul in care ni se termina titeiul. Ce ma mira este ca nu se incearca introducerea pe scara larga a masinilor hibride, ca apoi sa avem un punct pentru trecerea la cele electrice (asa sau asa). Sau pe hidrogen (desi am inteles ca varianta asta nu e fezabila din pricina cantitatii de platina existente pe Terra). Sau poate descoperim un Perpetuum Mobile. Ce dracu’, doar n-au murit toti inginerii!

Locuri de munca sau disponibilizari?

Scris de Andrei în . Publicat în critici, Din Oradea, economice, opinii. 2 comentarii la Locuri de munca sau disponibilizari?

Citesc pe situl televiziunii locale TVS ca urmeaza disponibilizari de personal la Spitalul Stationar II. E vorba despre angajatii de la bucataria care urmeaza a fi inchisa.

Angajatii bucatariei de la stationarul II al  Spitalului Judetean din Oradea stau cu  sabia disponibilizarilor deasupra capului.  Daca initial se vorbea despre modernizarea  ei, soarta „bucatariei de jos” este incerta  chiar si pentru conducerea unitatii  medicale, care a decis deocamdata sa o  inchida si sa mute personalul. Acesta va  munci la bucataria din cadrul spitalului, unde  se vor gati zilnic in jur de 800 de portii pentru  pacienti. „E mult de lucru si avem nevoie  de oameni, nu de disponibilizari”, spun  nutritionistii.

Intrebarea mea  este: „de ce nu se concesioneaza bucataria (cu pastrarea angajatilor) catre o firma de catering, care sa ofere pe langa mesele bolnavilor si pe cele ale personalului medical? Se stie ca o firma privata isi dimensioneaza mai bine activitatea. In acest fel asigura locuri de munca, hrana pentru pacienti (de ce nu si medici), produce si profit vanzand mare parte din productie. Totul local.

Asa suna teoria. Varianta inchiderii ar trebui sa fie ultima pe lista.

Atat de… nu stiu cum…

Scris de Andrei în . Publicat în arta, cultura. 9 comentarii la Atat de… nu stiu cum…

A murit Adrian Paunescu. Asta apare pe toate canalele media. Toate blogurile, twitterul si facebook-ul au luat foc si doar asta vezi la tot pasul. Da, a murit un om, dar cel mai rau e ca a murit UN POET. Unii il numeau versificator pentru abilitatea lui de a-si crea discursul direct in versuri. Cu alte cuvinte compunea cum vorbea. Unii l-au urat pentru omagiile aduse dictatorului Ceausescu. Altii l-au iubit pentru poeziile revolutionare. Intotdeauna echilibrul dintre cele doua tabere a stat intr-un fir de par, dand cateodata castig de cauza detractorilor sau, dupa caz, adulatorilor. A facut lucruri bune in viata? In mod cert DA! Asta o spun atat cei ce l-au iubit cat si cei ce l-au urat. Cenaclul Flacara a fost la timpul lui un incubator de talente a muzicii folk romanesti, dar si o reduta aparata cu multe sacrificii. Multi dintre artistii lansati de POET l-au scuipat, injurat si pupat pe rand. A fost detestabil de multe ori si detestat pana dincolo de limite. Dar a fost si iubit enorm.

Tin minte din perioada copilariei, cand locuiam prin Bucuresti. Parintii mei erau tineri si neavand cu cine sa ma lase acasa, ma luau la concertele Cenaclului. Era o atmosfera cam ca cea pe care o vedem azi la concertele marilor trupe care vin in Romania. Era o oaza de libertate in desertul comunismului romanesc. Da, se spuneau si poezii patriotarde, se spuneau si ode, dar de fiecare data era o liniste mormantala in sala. Dupa care incepea concertul. Si se intindea mult dupa miezul noptii. Cine spunea dupa revolutia din ’89 ca Paunescu avea o putere enorma asupra tineretului, are enorma dreptate. A doua zi se intalneau prin birouri colegii care fusesera la spectacol sa povesteasca celor CE NU PUTUSERA INTRA. In soapta. Pe ascuns. Tot ce cu o zi inainte spuneau, strigau chiar, acum povesteau soptit de frica turnatorilor (cam prin fiecare firma se stia cine e). Daca atunci Adrian Paunescu ar fi vrut sa scoata lumea in strada, nu ar fi avut nici o dificultate. Poate pentru ca nu a facut-o a fost urat si injurat. Dar hei! era si el un om! Personal m-am bucurat la fiecare dintre spectacolele Cenaclului Flacara la care am fost. Ce atmosfera! Stiu ca difuzarile radio erau cenzurate, fiind de fapt doar inregistrari din spectacol. Stiu asta pentru ca dupa revenirea la Oradea (in 1984), urmaream la radio Romania Tineret, dar nu simteam aceeasi emotie.

Dormi in pace Maestre! Timpul le lamureste pe toate. Pacat ca te-ai grabit.

Solutie pentru reducerea coruptiei

Scris de Andrei în . Publicat în critici, economice, opinii, politice, Romania. 4 comentarii la Solutie pentru reducerea coruptiei

Reducerea cuantumului amenzilor. Reducand amenda, reduci „riscul de a fi corupt” a functionarului care o aplica. Cetateanul, poate plati, iar statul incaseaza banii. Functionarului i se rupe in cazul unei amenzi de 10 – 50 de lei; ce sa faca sa ia spaga? Cat? 5 lei? Pentru 5 lei sa riste puscaria?! No way! Si atunci aplica amenzi in nestire. Dar le aplica. Iar statul le incaseaza.

Cei care cunosc fenomenul pot sa confirme, ca o amenda uriasa ramane neplatita cu anii sau e contestata si in final este anulata. Daca ramane neplatita e contabilizata de ministerul de finante ca venit, chiar daca e evident ca nu se va incasa in veci, ramanane ca arierat si generand penalitati, care la randul lor devin arierate. Nu mai bine putin si des? Vorba evreului: „nu trebuie sa curga, e bine si daca picura”.

Cu ocazia asta rezolvam si problema „riscului de a fi mituiti” a functionarilor si in consecinta putem taia „stimulentul” (ca parca ala e rolul lui, nu?)

Functionarul roman – un asistat social?

Scris de Andrei în . Publicat în critici, economice, eterna si fascinanta Romanie, politice, Romania. 13 comentarii la Functionarul roman – un asistat social?

Ca nu sunt de acord cu „stimulentele” acordate functionarilor romani pentru a munci, se stie, am spus-o si o sustin in continuare, indiferent de parerile altora. Asta pentru ca pentru a munci ai un salar, nu un stimulent, iar daca nu-ti convine munca la stat esti liber sa pleci. In sectorul privat, stimulentul pentru munca e salariul si chiar jobul.

Adevarata problema nu consta in marimea salariilor functionarilor ci in numarul angajatilor. Ca sa nu ii dea afara, statul a gasit solutia diminuarii salariilor, care, sincer, mi se pare o tampenie fara margini. Asa cum autoritatile locale au aplicat metoda reducerilor de personal, tot asa puteau si cele centrale sa o aplice. Ar fi plecat tot aia care muncesc si-si vad de treaba si care nu au PILE. DAR, in plin secol 21, in era informatizarii sau cum vreti sa ii spuneti, in Romania, o tara mijlocie ca marime si ca populatie, calculatorul e folosit de foarte mica parte a functionarimii, cu toate ca nu exista institutie care sa nu fi cumparat la supra-pret tehnica de calcul. Daca ai de depus orice cerere, declaratie, etece., trebuie sa o faci in forma scrisa pe…. ati ghicit, hartie. Nu conteaza ca arhivele statului gem de documente pe care nu va apuca nimeni sa se uite vreodata. Orice institutie din tara asta care are si drept de control iti va cere sa vii si cu copii ale declaratiilor pe care le-ai depus deja, pentru ca e mai comod decat sa ti le caute in arhiva. De fapt care arhiva? Ca e imprastiata in toate zarile pe unde se mai gaseste putin spatiu neocupat in vre-o cladire a arhivelor nationale. Vrei adeverinta? Pai vii cu copii ale declaratiilor si iti facem! Atunci de ce sa nu-mi eliberez singur adeverinta daca actele de care ai tu nevoie pentru ea tot de la mine le iei? Care mai e rostul tau? Sa iei stimulente? Sa dai amenzi?

M-am enervat zilele astea si o sa spun cum, pentru ca merita toata atentia sa vedeti cum e tratat omul cu o bruma de initiataiva, cel ce refuza sa moara si care are tupeul (da, tupeul!) sa-si deschida un business in plina criza in Romania anului 2010.

Un cetatean strain infiinteaza o firma in Romania. Nici nu conteaza ca e strain, pentru ca e casatorit cu romanca, locuieste de ani buni in Romania, practic aici este casa lui. Firma infiintata are, conform legislatiei romane, cetatenia romana. Buuun! La un momentdat se gandeste omul nostru sa isi angajeze pe cineva sa-l ajute, iar daca tot angajeaza un om, sa se angajeze si el ca sa aiba macar asigurari de sanatate daca pateste ceva. De aici incepe distractia. Ca firma noua nu ai cod ITM. Ca sa-l primesti mergi la ITM cu copie dupa statut, copie dupa hotararea judecatoreasca de infiintare a firmei, copie dupa certificatul de inmatriculare al firmei, copie dupa actul de identitate al asociatului unic (societarului unic) sau ale administratorului (daca-s mai multi asociati). Primesti codul ala blestemat pe o bucatica de hartie, scris cu pixul. Dar daca vrea si proprietarul firmei sa se angajeze, mai ales ca nu e cetatean romat se complica lucrurile. Iti trebuie contractul de munca in 4 (patru) exemplare, nu in 3 ca la ceilalti angajati, o copie legalizata dupa permisul de sedere plus inca 2 copii xerox ale copiei legalizate, iar ultimul act este o adresa a firmei catre ITM prin care soliciti inregistrarea contractului pentru cetateanul strain. Depui toata hartogaria la registratura si astepti un raspuns, favorabil sau nu. Daca aveti impresia ca se termina aici, va inselati. Dupa toata tevatura, cetateanul strain-proprietar de firma-angajat al propriei firme trebuie sa isi echivaleze studiile din tara natala, chestie care se face la Bucuresti de catre Ministerul Educatiei. Nu vreau sa ma gandesc ce inseamna asta pentru bietul om, dar clar ca e chestiune de durata. Pana aici numar minim doi functionari in plus in sistem. Inmultiti cu 40 (numarul de judete) si vedeti cam ce inseamna doar pentru obtinerea unui cod pe care ar trebui sa-l obtii odata cu infiintarea firmei.

Acum omul are firma, are angajati, dar vine si prima lui declaratie pentru plata datoriilor catre stat. Aici nebunia e in toi. Teoretic, la administratia financiara depui declaratiile „100” si „102”. Dar nu poti daca nu ai depus asa-numitul „vector fiscal” sub forma declaratiei „010” sau daca nu ai declarat la infiintarea firmei la Registrul Comertului ca intentionezi in viitorul apropiat sa ai si angajati, deci sa le si platesti niste impozite, deci sa fii inregistrat ca platitor de impozite pentru salarii. Depui o delaratie „010”, ii faci o copie xerox si mergi cu ea la ghiseu impeuna cu declaratiile „100” si „102” prin care declari ca ai de dat bani la stat pentru ca ai angajati. Halucinant, nu? Depui o declaratie (010) prin care declari pe proprie raspundere ca vei depune declaratii pe proprie raspundere (100 si 102) cu sumele datorate statului in contul contributiilor pentru salariati. Sa-mi spuna cineva de ce toata tevatura asta? Sa fie mai multa hartie igienica la finante? Nu! Sa aiba acoperire niste posturi de functionari in cadrul ministerului, care doar invart niste hartii. Cati? Pai tot cam doua bucati functionari. Din nou inmultiti cu 40. Asta pentru ca oricum tu, ca administrator, depui orice declaratie PE PROPRIE RASPUNDERE!

Trecem mai departe. Mai ai de depus declaratii la sanatate, pensii si somaj. La pensii nu prea ai mari probleme, in afara de faptul ca trebuie sa mergi pana acolo, sa stai la coada si sa inregistrezi inca o bucata de hartie care ajunge cine stie prin ce vagauna. La sanatate, cel putin teoretic, poti depune declaratia prin mail. Teoretic, pentru ca… daca e firma noua, ea nu va figura in baza de date a Casei de Sanatate, drept pentru care trebuie sa mergi personal sa depui o copie xerox dupa certificatul de inmatriculare al firmei (da, acelasi certificat pe care il elibereaza Registrul Comertului si pe care l-ai mai depus odata la ITM), pentru luare in evidenta. Abia apoi poti depune declaratia online. Contabilizam inca un functionar in plus. Din nou inmultim cu 40.

Intrebarea mea, ca idiot platitor de taxe in Republica Corcodusiera Romania este: „de ce mama dracu’ nu se comunica automat certificatul de inmatriculare al firmei catre toate institutiile direct interesate?” Ca sa ma puna pe mine pe drumuri de zece mii de ori. Ca sa ia stimulente pe alergatura mea. Sa simt ca traiesc. Ca sa nu dea afara sistemul cativa oameni in plus. Ce ar costa Registrul Comertului sa comunice direct Codul Unic de Inregistrare peste tot unde e nevoie de el? La ce iti mai trebuie cod ITM atata vreme cat C.U.I.-ul e unic si irepetabil?

Astea-s motivele care ma fac sa cred ca functionarii publici din Romania nu sunt decat asistati social. Nu toti, dar destui. Doar in articolul asta am numarat aproximativ 200. Si asta doar in institutiile cu care ne intalnim cel mai des. Cati or mai fi, numai bunul Dumnezeu mai stie! In conditiile astea cum sa-si mai deschida cineva firma  si de ce?

Boc cel Mic al V-lea intra in Cartea Recordurilor

Scris de Andrei în . Publicat în critici, eterna si fascinanta Romanie, politice. 1 comentariu la Boc cel Mic al V-lea intra in Cartea Recordurilor

… sau a recoardelor…

Caz probabil unic in lume, guvernul a ramas in functie doar pentru ca nu au fost suficienti sustinatori ai motiunii, nu pentru ca ar fi avut el insusi sustinatori. In fapt nu a avut niciunul! Un singur vot a fost anulat, ceea ce logic inseamna ca respectivul nu sustinea nici guvernul si nici motiunea. Dupa aceeasi logica, in Parlamentul Romaniei, guvernul nu are sprijin nici macar in proprii parlamentari! Suntem de rasul curcilor.

Vorba poetului: „tara trista, plina de umor”.

IQ-uri celebre

Scris de Andrei în . Publicat în Blog. 3 comentarii la IQ-uri celebre

Se zice ca inteligenta este singura constanta pe pamant, singura populatia fiind in continua crestere. Ca nu e asa ne-o demonstreaza cercetatorii care au verificat IQ-ul catorva personalitati. Rezultatele sunt uimitoare:

Arnold Schwarzenegger –  135
Bill Clinton – 137
Bill Gates – 160
Dolph Lundgren – 160
George H.W.Bush – 96
George W. Bush – 125
Hillary Clinton – 140
James Woods – 180
JFK – 119
Jodie Foster – 132
Madonna – 140
Nicole Kidman – 132
Quentin Tarantino – 160
Richard Nixon – 143
Ronald Reagan – 105
Shakira – 140
Sharon Stone –  154
Stephen Hawking – 160
Steve Martin – 132
Albert Einstein – 160
Gari Kasparov – 190
Leonardo da Vinci – 220
Paris Hilton – 107

George W.  Bush confirma zvonurile, pe cand alte personalitati (ale scenei mai ales) ne uimesc prin coeficient ridicat, pe care parca nici nu-l banuiam (nu parca, ci in mod sigur nu-l banuiam)! Peste cel de-al 41-lea presedinte al USA se situeaza pana si starleta multimilionara Paris Hilton. Amazing!

Intrebarea mea ar fi cum naiba au stabilit IQ-ul lui Leonardo da Vinci.

Alta intrebare ar fi „oare ce coeficient au personalitatile de la noi? Subunitar cumva?”

Sursa articolului AICI.

Adevar graieste gura pacatosului…

Scris de Andrei în . Publicat în opinii, să mai şi râdem.... 3 comentarii la Adevar graieste gura pacatosului…

Ieri am citit un articol al lui VisUrat (Sebastian Bargau) care m-a pus pe ganduri sau mai bine zis mi-a readus in prim-plan gandurile pe care le rumegam de ceva vreme. Calitatea scrierii e ireprosabila (parere strict personala, fiecare e liber sa afirme ce doreste), atent studiata si indelung gandita. Chiar daca nu sunt de acord in totalitate cu afirmatiile si argumentarile sale, nu pot sa nu il aprob cand este vorba de biserica si de oamenii ei. Cand e vorba de manipularea maselor si prostirea lor, biserica prin reprezentantii ei face treaba mult mai buna decat orice regim totalitar de pe pamant. Cred in Dumnezeu, dar in felul meu, fara sa merg la biserica si fara sa fac un spectacol din credinta mea.

Legat de acelasi articol as mai avea doar de adaugat doar un banc (sau pilda, cum le place teologilor sa numeasca astfel de povestioare):

Intr-o zi, datorita incalzirii climatice, vine potopul. Un mosulet drept-credincios sta in coliba lui pe undeva prin Romania si incepe sa se roage, doar-doar l-o salva Dumnezeu. Dupa o vreme vine un vecin si-i bate la usa spunind:

„-Mosule! Hai repede afara, sa plecam de aici ca vin puhoaiele si murim!”

Mosul ii raspunde:

„-Pe mine ma va salva Dumnezeu!” si ramane in casa lui.

Dupa o vreme vin pompierii si echipele de interventie, iar o barca se opreste la usa lui si ii striga:

„-Mosule, hai afara ca au venit apele, cresc repede si in curand o sa te ineci daca mai stai!”

Mosul nu si nu ca „eu ma rog la Dumnezeu si o sa ma salveze el”

Peste cateva ore, apele sunt la nivelul acoperisului, iar mosul pe acoperis. Un elicopter ce trecea sa evalueze situatia il vede si coboara sa-l ia. Mosul o tinea pe a lui ca „eu ma rog si vine Dumnezeu si ma ajuta sa scap”.

Si nu mai scapa. Moare inecat in apele involburate care i-au luat casa. Ajunge in Rai si se prezinta in fata lui Dumnezeu la judecata, oarecum contrariat si-l ia la intrebari: „Dar ce faci Doamne? M-am rugat cu multa evlavie si te-am asteptat sa ma salvezi din inundatie!” Dumnezeu se uita la el cu repros si ii spune: „Omule! Ti-am dat trei sanse sa scapi de la inec!”

Este ca Dumnezeu da, dar nu baga in traista?

Continuarea unei zi vesele

Scris de Andrei în . Publicat în să mai şi râdem..., sport. Niciun comentariu la Continuarea unei zi vesele

Daca tot am inceput azi cu un zambet, hai sa continuam cu acelasi zambet pe buze: deseara joaca Steaua cu Utrecht! Ce-o sa mai rad! Mi-am propus sa nu pun la suflet nici daca iese bine, nici daca iese rau.

Bancurile dupa Bayern-CFR CLUJ (3-2):

1. Cartu in vestiar dupa meci: ce dracu’ ati facut baieti? Am zis auto-BAZA nu auto-GOL!!!

2. Dupa primul gol al meciului (al lui Cadu in poarta celor de la Bayern) suna telefonul pe banca clujenilor. La celalalt capat, furios, patronul Paszkany urla din toti rarunchii: „Ma dobitocilor! V-am spus nu odata ca-s fan Bayern!!!”

Scurte (20.10.2010)

Scris de Andrei în . Publicat în critici, Din Oradea, din trafic, opinii. Niciun comentariu la Scurte (20.10.2010)

Ma enerveaza la culme sa ma urc in taxi, iar cand ii spun adresa lu’ bou’, sa-mi spuna nonsalant „Stiti… sunt nou! Nu-mi spuneti pe unde e strada asta?” De fiecare data imi amintesc de testele date de soferii de taxi londonezi, care sunt obligati sa stie minim 2000 de strazi ale capitalei britanice. A fost chiar si un test al celor de la Top Gear, pentru a vedea cine ajunge primul la o anumita destinatie, taximetristul cu GPS sau cel care se bazeaza pe „harta” din cap. De fiecare data cand GPS-ul ii dadea o ruta, taximetristul ce trebuia sa foloseasca tehnologia de navigare avea de comentat: „eu nu as fi ales ruta asta, e prea aglomerata la ora asta, pierdem prea mult timp”. Intr-adevar, de castigat a castigat cel care se folosea de simtul propriu de orientare.

Daca intr-un oras ca Oradea, tu, taximetrist, nu cunosti strazile, de ce te mai apuci de jobul asta? Pentru ca e si el un job? Oare ce teste se dau pentru licenta? Cum se schimba o roata? Nu cred ca intereseaza pe cineva asta, ci sa ajunga in cel mai scurt timp la destinatie.

Opozitia independenta

Scris de Andrei în . Publicat în opinii, politice, Romania. 3 comentarii la Opozitia independenta

Acuma ca tot au depus pesedistii motiunea de cenzura, ma gandesc cu oroare ca ar putea sa cada guvernul. Cu oroare, pentru ca daca ii vine lu’ baselu’ sa puna un prim-ministru din partidul lui Ponta, ne-am ras de evolutie pozitiva pentru inca 20 de ani. Partea mai nasoala e ca nici crinii liberali nu au un program clar de masuri de guvernare incepand cu ziua de maine. Ambele partide din opozitie au doar pareri si platforme-program absolut fanteziste si idioate. Si ce e mai rau e ca nu au oameni.

Propunerea mea ar fi sa lansam cate o idee, pe care sa o analizam/dezvoltam/promovam ca niste adevarati opozanti ce suntem. Pentru ca doar noi suntem in opozitie, nu si parlamentarii partidelor romanesti.

Asa mi-a venit in minte o idee (de incalzire) cu care s-ar impusca doi iepuri dintr-un foc: golirea puscariilor si prezenta militara romaneasca pe teatrele de razboi. Mai exact, reducerea pedepselor unor detinuti (atent verificati in prealabil, ca doar le dai o pusca pe mana si cine stie incotro o indreapta) in schimbul satisfacerii unui stagiu militar sub contract ferm. Daca scapa, sunt reabilitati, daca nu… Ideea nu e noua, au pus-o in practica francezii cu a lor Legiune Straina si pare sa mearga bine.

Astept si alte „initiative legislative populare”, dar mai intai comentariile voastre si completari, daca le considerati necesare.

Vreau si eu o lamurire

Scris de Andrei în . Publicat în critici, economice, eterna si fascinanta Romanie, opinii, politice, Romania. 3 comentarii la Vreau si eu o lamurire

Cica „stimulentele” se vor acorda la functionarii de la finante pe baza de pertformanta! Ce e aia, cum se stabileste si de catre cine??? Cica un criteriu de pertformanta ar fi realizarea planului!?! Asta ce mai e??? Cumva functionarii publici lucreaza in fabrici, la norma??? In ce consta norma lor??? Amenzi? Pai atunci ne-am dus dracu’!!! Vor veni peste sectorul privat ca niste vulturi hamesiti si vor distruge ce a mai ramas in viata.

Cine e de vina?

Scris de Andrei în . Publicat în critici, eterna si fascinanta Romanie, opinii, reclame. 2 comentarii la Cine e de vina?

Ma uit de ceva vreme la televizor cu o detasare pe care ma mir ca nu am deprins-o mai demult. Ultima „valva” este, evident, despartirea si apoi reimpacarea dintre Adelina Pestritu si Liviu Varciu. Doua personaje relativ anoste, care au intrat in lumina reflectoarelor (in ultima vreme, pentru ca Liviu mai fusese cu ceva vreme inainte in calitate de cantaret) cu scandalul divortului. Scandalul cu pricina s-a desfasurat in mare parte in studio, la ore si emisiuni ce aveau darul sa-i aduca in gura lumii cu viteza fulgerului. Buuuun! S-au despartit. Asta nu mai importa. Cand valul a trecut, vine si tsunami-ul: Liviu Varciu o cere de sotie pe Adelina Pestritu, tot la o emisiune de maxim angajament. In direct.

Inca nu s-au racit tastele redactorilor de tabloide, ca vine si un ziarist care „a inregistrat o convorbire” in care se intelege cu „diva” (ce mult si-a pierdut sensul acest cuvant!), contra unei modice sume de 1500 de oiro sa regizeze o sedinta foto pentru paparazzi, in care ea si Liviu sa fie „surprinsi” la starea civila, cu verighetele pe deget, iar ca bonus paparazzo sa „surprinda” si un sarut intre cei doi porumbei. POC! Uite cum se fac stiri! Cu numai 1500 de euro!

Ce ma face pe mine sa rad e altceva: daca tot i-a propus „vedetei” sedinta foto cu pricina, de ce a mai dat-o in vileag (fata avea oricum o varianta de back-up sau blufa)? Nu i-a convenit pretul? Sunt convins ca Adelina a inaintat suma conform mercurialului din acest moment, dupa o atenta cercetare a pietei. Sunt convins ca astea sunt practicile in presa mondena. Atunci la ce folos sa-ti dezvalui „modus operandi„? De ce ti-ai taia singur craca de sub picioare (si a intregii industrii de scandal din Romania)?

Cu dezvaluirea inregistrarii respective nu s-a facut altceva decat putina lumina (pentru cine nu vroia sa creada) ca atunci cand nu au stiri, ziarele de scandal si le creeaza. Nu e vorba de o vedeta cazuta in uitare, ci de un „scandal” cat se poate de actual. Deci nu femeia e de vina ca a cerut cat a cerut, ci a celor care au creeat piata si implicit preturile. Nu de ea trebuie sa radem, ci de presa care plateste ca sa aiba ce vinde. Parerea mea.

Cum ne formam caracterul

Scris de Andrei în . Publicat în cultura, eterna si fascinanta Romanie, opinii, Romania. 7 comentarii la Cum ne formam caracterul

Cum se formeaza caracterul la romani?

1. Prima poezioara pe care o invatam este… „Catelus cu parul cret”…care ne invata: „Fura rata din cotet / Si se jura ca nu fura…”

2. A doua poezie semnificativa pe care o invatam este… „Miorita”, care ne spune ca doi romani invidiosi se asociaza si-l omoara pe al treilea care era cel mai productiv in domeniul lor de activitate…

3. A treia poezie semnificativa pe care o invatam este… „Luceafarul”…care ne arata ca tanara romanca de maritat il aduce pe geniul roman in pragul sacrificiului suprem dar il prefera pe un viclean baiat din flori si de pripas…

Sa ne mai miram ca subiectul din propozitia „Venea o moara pe Siret” este Venea? Pentru ca el il omoara pe Siret…. 😀

Trafic oradean (II)

Scris de Andrei în . Publicat în critici, Din Oradea, din trafic, opinii. 2 comentarii la Trafic oradean (II)

Daca aveati impresia ca de la articolul anterior (pe aceasta tema) si pana acum s-a imbunatatit ceva, va inselati amarnic. Dimpotriva: s-a stricat vremea si din ce in ce mai multi oradeni pornesc cu masinile in treburile lor. Nu pot sa spun decat ca haosul e total, oarecum asemanator cu cel din Bucuresti, cu fortari de intrari in intersectii, fortari de semafoare, intersectii paralizate etc, etc, etc. Semafoarele (acolo unde functioneaza) au un rol pur orientativ, pentru ca daca stai la rosu esti claxonat copios. Dar de lucrat, se lucreaza. Mai haotic decat traficul. Cand treci pe langa un santier d’asta cu viteza melcului sau mai rau, stai cate 10 minute pe loc, vezi ca toti gigeii care „lucreaza” acolo au altceva de facut, iar faptul ca sunt prezenti pe un santier le dauneaza grav intereselor. Unii se misca precum ochiu’ mortului, ba dupa cate o scula (care se afla, culmea, in celalalt capat de santier), iar dupa ce o aduc mai iau si o pauza de tigara, dupa care constata ca nu e scula potrivita, asa ca hai inapoi dupa scula cea buna. Daca nu o gasesc rapid, incepe o adevarata ancheta printre ceilalti muncitori: „nu e la tine cumva scula X?”. Daca raspunsul e negativ, se ia la intrebari urmatorul coleg, si tot asa pana se gaseste obiectul cu pricina. Uneori cred ca se poate ajunge la cate o zi de munca pierduta astfel. Si uite asa, vorba lui Toma Caragiu „timpul trece, leafa merge, noi cu drag muncim”.

Pe ce punem pariu ca lucrarile ce se vor face de acum incolo vor trebui refacute in cel mult doi ani?

Vorbe memorabile (spuse de altii)

Scris de Andrei în . Publicat în opinii, să mai şi râdem.... 1 comentariu la Vorbe memorabile (spuse de altii)

1. Sa zicem ca esti un idiot. Si sa zicem ca esti membru al parlamentului. Dar asta inseamna deja ca ma repet.
(Mark Twain)

2. Nici o viata, libertate sau proprietate nu este in siguranta, atita timp cit aparatul legislativ este in sesiune.
(Mark Twain – 1866)

3. Eu cred ca o tara care incearca sa prospere prin stabilirea de taxe mari este ca un om care, stind intr-o galeata, incearca sa se ridice tragind de miner.
(Winston Churchill)

4. Raul inerent al capitalismului este impartirea neechitabila a bogatiilor. Bunul inerent al socialismului este impartirea echitabila a saraciei.
(Winston Churchill)

5. Un guvern suficient de mare, incat sa-ti dea tot ce ai nevoie, este suficient de puternic sa-ti ia tot ce posezi.
(Thomas Jefferson)

6. In general, arta de a guverna consta in capacitatea de a lua cit mai multi bani de la o parte de cetateni, pentru a o da altora.
(Voltaire)

Trafic oradean

Scris de Andrei în . Publicat în auto & moto, critici, Din Oradea. 4 comentarii la Trafic oradean

Nu ma deranjeaza ca se asfalteaza sau ca se reabiliteaza mai multe artere sau puncte principale, dar ma deranjeaza totala dezorganizare a santierelor pe care au loc lucrari. Cine merge prin zona centrului civic stie ce vorbesc: sensul giratoriu nou blocheaza traficul pe cateva artere mari, ceea ce duce la cozi de cate 15-30 de minute (in functie de momentul zilei).

Din cauza lucrarilor de pe Iuliu Maniu, circulatia din centrul vechi e data de asemeni peste cap in asemenea hal, ca la ora de varf nu prea poti iesi din fata palatului episcopal greco-catolic (fosta Biblioteca Judeteana), decat daca – undeva in zare – trebuie sa treaca si tramvaiul, fapt care „sugruma” conducta cu masini ce vin dinspre Independentei si dinspre Teatru.

Intersectia Decebal – Tudor Vladimirescu este dintre toate cea mai groaznica: aici nu au loc lucrari, dar traficul este blocat de la orele 9 pana la orele 17, pe motiv ca idiotii ce vin dinspre biserica Emanuel intra in intersectie (ca doar au verde) chiar daca nu se misca in fata lor coloana. In consecinta, pe Vladimirescu se face coloana pana la Primarie. Aici nu inteleg de ce drumarii nu deseneaza un raster in mijlocul intersectiei (ala care inseamna „nu bloca boule intersectia!!”) si de ce nu sta si cate un echipaj de „ghiocei” pe fiecare sens de mers ca sa opreasca imbecilii care forteaza intersectia (eventual niste camere de filmat autorizate). Practic totul se reduce in acest caz la DISCIPLINA IN TRAFIC, dar asa ceva romanul nu a invatat de cand e el. Oricum, podul Decebal este de departe cel mai solicitat pod din oras si nu prea inteleg de ce nu se fac inca doua poduri – in aval si in amonte – pentru descongestionare.

Ei bine, acum urmeaza cireasa de pe tort: in toate ambuteiajele astea se gasesc destepti care sa ocoleasca coloana, sa intre pe contrasens, sa forteze intersectiile si semafoarele, sa dubleze, in general sa faca orice numai sa nu stea la coada. Din cauza unor astfel de imbecili, azi, pe Decebal, am vazut o salvare cu girofarurile pornite, stand in mijlocul traficului fara sa poata inainta. Pentru ca niste imbecili blocasera intersectia cu totul, iar drumarii, cu ani in urma, au pus bordura pe mijlocul drumului ca sa separe sensurile de mers. Fooooooarte inteligent, nu-i asa?

Rezultatele sunt….

Scris de Andrei în . Publicat în opinii. 1 comentariu la Rezultatele sunt….

Acum ceva vreme am lansat un sondaj legat de pedepsele aplicabile managerilor institutiilor publice (centrale si locale) care gestioneaza banul public (a se citi „devalizeaza bugetul institutiei conduse”). Putini au raspuns la sondaj, cei mai multi mi-au raspuns pe mail si messenger fara sa voteze, iar unii chiar mi-au spus ca masurile enumerate sunt cam restrictive si ar mai trebui adaugate si altele. Pentru aceasta din urma categorie am facut chiar si un post separat pentru propuneri de pedepse, dar nu multi s-au inghesuit sa si scrie. Anyway. Rezultatul sondajului este urmatorul:

30 de votanti (fiecare avea posibilitatea sa voteze maxim 3 variante din cele propuse)

Locul I – Să li se confişte averile dobândite ilicit. (77%, 23 Votes)

Locul II – Muncă în minele şi la şoselele patriei. (43%, 13 Votes)

Locul III – Muncă silnică. (37%, 11 Votes)

Locul IV – Închisoare pe viaţă. (17%, 5 Votes)

Locul V – Să li se pună fierul înroşit pe frunte, la vedere. (13%, 4 Votes)

Locul VI – Dulce ca mierea e glonţul patriei. (10%, 3 Votes)

Celelalte propuneri nu au obtinut nici un vot. In schimb s-a mai propus de catre „public”:

1. „I-as pune sa traiasca cu un salar de absolvent de facultate angajat la stat vreme de 10 ani… si i-as mai pune sa-si scrie impresiile zilnice pe un blog…. daca ar mai avea energia necesara… Angajat la stat ma refer la un medic stagiar, profesor sau orice alt post pe care l-ar putea ocupa un proaspat absolvent.”

2. „Ar fi o idee sa defileze astia goi cu declaratile de avere pe post de izmene…. dar capsate cu niste capsatoare de birou… ruginite….” (ambele apartin lui Theo, cel cu theoriile)

3. ”

Eu le-as injecta 2-3 virusi, alesi aleator si apoi le-as restrictiona aproape toate drepturile si i-as obliga sa munceasca tot restul vietii ca si operatori in orice fabrica din Ro, cu un salar de 600 lei + bonuri si sa locuiasca numai in apartamente tip Z , R, L sau X. Si sa-i amenintam tot la cateva luni ca li se reduc salariile si ca li se scumpeste intretinerea la bloc…

… sau daca nu as putea avea o asa mare autoritate, macar cate o palma peste fatza, asa ca sa le prind si urechea! Da’din aia data cu rotire de trunchi!

… sau lobotomie? Aia nu ca nu se schimba nimic! Tot pe banii nostri o sa traiasca …

… sau la prima varianta sa le dam posibilitatea unui secondjob? sparing partener?”

Alta propunere suna mai degraba a „urare” si e vorba despre „sa le dea Dumnezeu 25%! Sanatate! Si aia numai ziua! Noaptea nu, ca sa nu poata dormi si sa aiba nevoie de doctori care sa fie fix atunci aia in greva!”

Macar ne-am mai racorit. Acum pot scoate sondajul si in curand voi pune un altul.

Prostul nu e prost destul…

Scris de Andrei în . Publicat în critici, economice, eterna si fascinanta Romanie, opinii, Romania. 3 comentarii la Prostul nu e prost destul…

… daca nu e si roman! Anul acesta, la lansarea televizoarelor 3D, romanii s-au calcat in picioare si au epuizat stocul de aparate aduse de importator. Toti vanzatorii au fost oarecum socati de succesul (in plina criza) televizoarelor 3D, cu atat mai mult cu cat pe teritoriul Romaniei nu emite nimeni 3D. Nici macar in Europa. Pana acum nu am identificat in oferta vreunui operator de cablu emisia 3D a vreunui post TV. Dar romanii e destepti si ai dracu’ de fuduli. Dau de 5 ori cat face pe ceva ce nu pot folosi. Dar au!

Ca sa pun motul la locul lui, aflu azi ca primul canal de televiziune din Europa vare VA emite in format 3D VA fi in ANGLIA, si VA emite doar incepand cu 1 octombrie.

Intrebarea mea e: cat se devalorizeaza in juma’ de an o scula electronica?

O idee pentru cresterea veniturilor statului

Scris de Andrei în . Publicat în critici, economice, opinii, politice. 8 comentarii la O idee pentru cresterea veniturilor statului

Ca tot sunt eu impotriva noilor impozite sau a impozitelor marite, vin cu o idee geniala: introducerea in nomenclatorul de meserii a ocupatiei de … dama de companie (ca sa nu zic curva), drept pentru care curvele fetitele ar plati legal impozite. Macar ala de 16%.

Stiu ca o sa ma luati la suturi ca biserica ortodoxa e impotriva ideii, dar ea, biserica, poate fi impotriva oricarei idei de taxare (si a oricarei idei de progres in general) numai si numai dupa ce isi plateste toate impozitele pe terenuri, cladiri si afaceri, dupa ce ajuta toti batranii si nevoiasii, dupa ce ofera educatie gratuita si neconditionata tuturor copiilor orfani. Pana atunci se afla in situatia damelor de mai sus: presteaza si nu plateste.

Deci, se poate!

Scris de Andrei în . Publicat în Din Oradea, foto. 9 comentarii la Deci, se poate!

Articolul de vineri legat de placutele bilingve si dorinta de AUTONOMIE dupa modelul Kosovo (adica INDEPENDENTA), a reusit sa nasca destule polemici pro si contra autonomiei pe criterii etnice, desi nu asta imi statea in intentie. Totusi iata ca la capitolul „asa da”, vreau sa arat ca se poate ca placutele bilingve sa respecte numele proprii, asa cum ar fi si normal:

Picture 023

Atentie la neatentie!

Scris de Andrei în . Publicat în critici, Din Oradea, foto, opinii, politice. 48 de comentarii la Atentie la neatentie!

Dupa ce s-a recunoscut de catre Curtea Internationala de Justitie legalitatea autonomiei Kosovo-ului, unii de pe la noi se intreaba de ce nu ar proceda intocmai. Ca urmare reactiile nu intarzie sa apara, dar raul e deja facut.

Oricum politicienii care mor de grija revizionismului au mai facut un pas mic la Oradea. Dupa schimbarea numelui strazii din „Craiovei” in „Jean Calvin”, a urmat si „personalizarea” pe intelesul alegatorilor lor, dupa cum se vede si in imaginea de mai jos.

Picture 021Tin sa le atrag atentia ca dl. Jean Calvin e francez, iar numele lui este (destul de logic de altfel) frantuzesc. Deci il cheama Jean Calvin si nu Kalvin Janos! S-a inteles, da? Inteleg (pana la un punct) bilingvismul in inscriptiile publice, dar parca s-a mers prea departe.

A fuma sau a nu fuma? Aceasta-i intrebarea!

Scris de Andrei în . Publicat în Blog. 13 comentarii la A fuma sau a nu fuma? Aceasta-i intrebarea!

Inca ma intreb daca am facut bine ca m-am lasat de fumat. Bine, faptul ca am lasat deoparte tigara e o chestie sanatoasa prin simplul fapt ca nu mai inhalez direct gudron, nicotina si alte substante nocive. Dar… de la momentul T0 = 15 martie, m-am ingrasat cu nici mai m ult nici mai putin de 6 kilograme. And still counting…

Asa ca intrebarea ramane: e bine sau nu ca m-am lasat de fumat?

„Fata cu parul de foc” nu mai este printre noi….

Scris de Andrei în . Publicat în Blog. 1 comentariu la „Fata cu parul de foc” nu mai este printre noi….

Dimineata, pornind spre birou in masina, ascult radioul. Primul lucru pe care il aud in dimineata asta are darul sa ma zdruncine: Madalina Manole a murit! Mi-au trebuit cateva minute sa reusesc cu adevarat sa inteleg. Nu intelegeam de ce se vorbeste la timpul trecut. Nu intelegeam de ce spunea gazda emisiunii ca „azi AR FI IMPLINIT 43 de ani”. Nu inteleg pe de-antregul nici acum. Nu inteleg de ce a murit.

Acum uitandu-ma pe net, gasesc o multime de articole care mai de care mai elogioase, dupa ce in urma cu doar doua luni, cand isi lansa ultimul album, nimeni nu o baga in seama. Dar asta pare a fi  „boala” noastra nationala: pretuim valorile atunci cand nu mai sunt printre noi.

Ingerii fie cu tine, fata cu parul de foc….

Limba noastră românească…

Scris de Andrei în . Publicat în critici, eterna si fascinanta Romanie. 7 comentarii la Limba noastră românească…

Tocmai am primit confirmarea că în România învăţământul e la pământ. Nu, nu e vorba de rezultatele de la BAC, deşi şi ele vin să confirme că „ai noştri tineri” pierd vremea prin baruri sau „pă net” (eu aş zice că pe hai-faiv, unde devin „carne de tun” pentru BadPitzi). Este vorba de măreaţa presă online! Înţeleg că citează un agramat, dar până la proba contrarie, omu’ s-a exprimat corect, şi asta doar pentru că în vorbire nu se aud cratimele. Ia d’aici:

9AM si limba romana

Adevărata criză…

Scris de Andrei în . Publicat în critici, economice, opinii. 9 comentarii la Adevărata criză…

Mai în glumă, mai în serios, catalogăm România ca fiind o ţară bananieră. Departe de adevăr. România e o ţară pruniferă sau corcoduşieră. Mai bine spus ERA! Am ajuns de râsul curcilor! Ia uite aici, prune uscate import Argentina.

Imag0070

În curând vom importa şi pălinca, salamul de Sibiu, puii de Crevedia. Iar ca moţ, costumele populare maramureşene şi articolele de artizanat din Corund vor fi „made in China”.

Ideal ar fi să importăm o clasă politică. Din Germania.

Povestea apei calde este doar o poveste

Scris de Andrei în . Publicat în critici, Din Oradea, eterna si fascinanta Romanie, opinii, Romania. 1 comentariu la Povestea apei calde este doar o poveste

Si asta in plin mileniu 3. Intr-o tara ce se pretinde europeana, intr-un oras ce se pretinde putin mai burghez decat restu’ lumii. Probabil retraim momentele de glorie ale burgheziei evului mediu, cand spalatul mai des de odata pe an era o jignire si un motiv intemeiat de a lipsi din societate.
Dupa atata amar de vreme plus inca 20 de ani de la caderea regimului de trista si foarte economicoasa amintire, Oradea nu are, intr-unul din cartierele sale, elementara apa calda. E vorba despre Iosia. Si asta se intampla

Continuă lectura

Efectul de domino (3)

Scris de Andrei în . Publicat în scrieri. 2 comentarii la Efectul de domino (3)

Un şoricel îşi făcea veacul la casa unor gospodari. Oamenii, fiind harnici, aveau o gospodărie frumoasă şi plină cu de toate. Atât de plină încât şi şoricelul o ducea bine de tot. Dar faptul că el o ducea bine nu era pe plac oamenilor. Într-o zi, şoricelul trăgea cu ochiul printr-o crăpătură a zidului şi i-a văzut pe gospodari deschizând un pachet. „Oare ce-o fi în pachet!”, s-a gândit şoricelul, dar s-a cutremurat văzând pe cei doi soţi scoţând o cursă de şoareci. Soricelul panicat a ieşit în curte şi a început să strige şi să ceară ajutor în dreapta şi în stânga, dar nimeni nu părea prea impresionat de drama lui. Găina şi-a ridicat capul şi i-a zis:

– Stimate şoricel, eu ştiu că-i o nenorocire pentru tine, dar pentru mine nu are absolut nici o importanţă!
Şoricelul s-a îndreptat către purcelul din curte, care părea să-i arate mai multă simpatie, dar şi acesta îi spuse:
−  Îmi pare aşa de rău domnule şoricel, dar nu pot decât să mă rog pentru tine.
Şoricelul s-a îndreptat spre vacă, dar ea l-a privit bovin şi i-a spus:
−  Ţi se pare că pentru mine este un pericol acea cursă de şoareci? HA, HA!!!
Trist şi speriat de moarte, s-a întors şoricelul acasă să se descurce singur cu capcana de soareci ce-i ameninţa viaţa.
Noaptea s-a auzit un clic, ca atunci când se închide o capcană de şoareci. Nevasta gospodarului a sărit din pat să vadă ce s-a prins în capcană. Spera să fie şoarecele care îi mânca zilnic din cămară. În întuneric nu a văzut că în capcană se prinsese un şarpe extrem de veninos. Şarpele a muşcat-o, iar femeia a fost transportată la spital. A fost tratată şi apoi lăsată acasă cu temperatură mare. Ştiind că cel mai bun tratament în caz de temperatură e supa proaspătă de găină. A luat gospodarul găina şi a tăiat-o ca să facă supa. Vecini şi prieteni au venit de departe să viziteze bolnava şi stăteau cu ea cu schimbul. Ca să-i hrănească, gospodarul s-a văzut nevoit să taie porcul. Femeia se simţea tot mai rău, iar nu după mult timp a murit. Mulţi cunoscuţi au venit, iar pentru masa de după înmormântare a trebuit gospodarul să taie şi vaca.

MORALA: Dacă veţi auzi că cineva are o problemă şi vi se va părea că ea nu vă va atinge, amintiţi-vă că atunci când cel mai slab e ameninţat, toţi suntem în pericol!

Relativitatea revolutiilor…

Scris de Andrei în . Publicat în critici, opinii, politice. 2 comentarii la Relativitatea revolutiilor…

Circula in anii ’90 un banc:

Se intalnesc doua delegatii, una chineza si una franceza, pentru a stabili relatiile comerciale, dar si pentru a stabili noi legaturi diplomatice intre Franta si Hong Kong-ul integrat Chinei. Intr-un moment in care discutiile lancezeau si nici una dintre parti nu parea in stare sa deschida un subiect, unul dintre membrii delegatiei franceze, incercand sa faca un spirit de gluma, intreaba: „Ce parere aveti despre Revolutia franceza de la 1789?” Seful delegatiei chineze, personaj cu vechi state de plata in diplomatie, raspunde oarecum incurcat: „Este un eveniment mult prea recent pentru a putea sa analizam noi implicatiile asupra civilizatiei contemporane…”

De aici se nasc doua intrebari:

1. Cand se termina o revolutie, raportat la momentul inceperii ei?

2. Cand se poate face o analiza a efectelor unei revolutii?

Sfatul meu pentru TOTI politicienii romani este sa fie foarte atenti, deoarece, probabil, revolutia romana de la 1989 nu s-a incheiat inca. Pana atunci inca odata dedicatia speciala pentru toata clasa politica romaneasca (link).

Coltul cu zvonuri – 12.05.2010

Scris de Andrei în . Publicat în critici, Din Oradea, economice, eterna si fascinanta Romanie, opinii, politice, Romania. 8 comentarii la Coltul cu zvonuri – 12.05.2010

Am auzit azi un zvon care ma pune destul de serios pe ganduri. Ar trebui sa-l puna si pe mister Bolojan. Si nu doar pe el. Zice asa: de la 1 iunie, educatoarele din Oradea (deocamdata e vorba de cateva gradinite), isi vor da demisia in bloc. Asta pentru ca deja primaria le-a redus salariile de anul trecut, iar acum cu 25% in minus ar ajunge sa ia cam 300 de lei salariu. Acuma vine intrebarea: ce facem cu copiii? Noi astia, care lucram sa tinem restul bugetarilor? Stam si noi acasa? Ne dam si noi demisia ca sa stam cu copiii? Sau iesim in strada ca sa sustinem drepturile mult prea mult incalcate ale invatamantului?

Urmeaza sanatatea. Daca si ei isi dau demisiile, poate vor intelege si guvernantii ca reducerile trebuie facute in alte parti. Propunerea mea pentru angajatii din sanatate e sa ii trateze pe toti demnitarii exact ca pe oricare muritor de rand: sa stea la cozi la urgenta; sa isi ia programare la medicul de familie, cu cateva zile inainte, pentru orice problema de sanatate; sa astepte pe coridoarele si prin salile de asteptare insalubre ale spitalelor romanesti; sa fie plimbati intre spitale cu ambulante din vremea lui Decebal, fara oxigen si alte dotari, decat o targa din sarma impletita; sa fie operati in exclusivitate in salile de operatie ale spitalului CFR 2 din Bucuresti, poate-poate se imbilnavesc si ei si ne parasesc prematur (promit sa plang pana mi se va rupe camasa de pe mine).

SA TRAITI CU BINE!!!

Dileme existentiale

Scris de Andrei în . Publicat în opinii, Romania. 4 comentarii la Dileme existentiale

1. Ma intreb daca sa spal masina. Asta ca tot a fost azi o zi insorita si frumoasa. Dar daca maine ploua? O fac iar cum a fost, poate chiar mai murdara! Deci nu o spal, pentru ca e ca un facut: de cat ori spal eu masina vine ploaia sau macar picura putin, cat sa se prinda frumos praful sub forma de stropi.

2. Ca tot e la moda noru’ cu emanatii de vulcan: ce naiba ne trebuie noua spatiu aerian inchis, ca eu unul nu am vazut nici strop de nor in week-end, cu toate ca stau in NV-ul tarii, adica in zona „de maxima intensitate”?

Reguli si exceptii

Scris de Andrei în . Publicat în Blog. 2 comentarii la Reguli si exceptii

Orice regula este susceptibila de a avea o exceptie. Fix una, nu mai mult, altfel nu ar mai fi regula. Si asta este o regula.
Daca fiecare regula are o exceptie care o intareste, este oare posibil ca si aceasta regula sa aiba exceptia ei? Daca da, ma intreb daca nu cumva singura regula este exceptia… Deci, fiecare regula are o exceptie… iar exceptia e regula…. concluzia ar fi ca regulile sunt exceptii?